Scoala noastra cea de toate zilele

N. C. Munteanu
Din viitorul an scolar, elevii vor invata mai putin.

Profesorii au inceput, deja, sa scuture programele si o fac cu atata spor ca nu se stie daca mai ramane ceva din ele. Oricum, nu cu mult timp in urma, poate pentru a se face simpatic viitoarelor generatii de alegatori, ministrul educatiei spunea ca micutii nu ar mai trebui sa primeasca teme pentru acasa. Deci, miscarea elevilor de acum mai bine de 10 ani, pe vremea ministrului Marga, a invins. Poate ca actualul ministru al educatiei era pe-atunci elev de liceu si a manifestat in centrul capitalei cu pancarda pe care scria "Nu suntem genii". Si daca n-a facut-o atunci, o face acum.
E greu sa mai numaram a cata reforma trece cu senila peste invatamantul romanesc care, desi inca mai clipeste, nu mai pare s-o duca mult. Nimeni nu mai vorbeste despre invatamantul de excelenta, toti se concentreaza pe cel de subzistenta. Traim in timpul unui invatamant fara varfuri. Premiile sunt date la inghesuiala, uneori pe baza amicitiei dintre mamici si doamna invatatoare, alteori pentru toti elevii care vin la scoala, sa nu se supere vreunul. La scoala se vine doar pentru alocatie. Nici ministerul, nici inspectoratele si nici macar scolile nu par interesate sa-si promoveze valorile. Nu au site-uri pe Internet, nu organizeaza serbari cu public, nu scot reviste scolare si nu invita mari oameni (desigur, nu politicieni!) sa le povesteasca micutilor experienta lor de viata. Dar cine sa se ocupe cu Internetul, ca profesorii nu se pricep si nici nu-i intereseaza. De ce sa organizeze serbari, ca nu plateste nimeni timpul si efortul organizatoric? De ce sa scoata reviste, cine stie pe cine supara? Iar oamenii mari, cine ii mai stie? Poate ca aduci in scoala cine stie ce ins certat cu ministrul, deci cu legea. Nu mai exista copii superdotati, ci doar copii de bani gata, care merg la scoala cu limuzina, au telefon compact cu GPS, camera de filmat si televizor. Sistemul de promovare este, in sine, o mare cacealma. Calificativele difera de la o Romanie la alta, de la o regiune la alta. De asemenea, pretentiile si mediul scolar cu care compari si evaluezi performantele copiilor.
Am ramas, din pacate, intr-o tara in care copiii sunt buni doar in pozele electorale. Nimeni, nici macar organizatiile nonguvernamentale, altminteri foarte vocale, nu a considerat educatia o prioritate suficient de urgenta pentru a iesi in strada pentru ea.
De reforme, cum spuneam, nu ducem lipsa. Sa retezam un sfert, o treime din programa actuala? In regula, ar trebui. Insa treptele trebuie maturate de sus in jos. Ar trebui, in primul rand, ca matura sa scuture cotloanele mucede ale ministerului si inspectoratelor. Ar trebui dati afara pe capete incompetentii care merg prin judet sa ia haraciul si dijmele. Cam o treime din cei existenti. La fel ar trebui sa se intample si cu cei care dosesc posturile si masluiesc listele cu catedre disponibile, pastrandu-le calde pentru clientii lor preferati sau pentru nepotii preferatilor. Asa cum ar trebui dati afara tot cam o treime dintre dascali pentru incompetenta sau neprofesionalism.
Din cand in cand se deschide usa catre invatamantul rural. Cei cu stomacuri fine ar trebui sa stea deoparte. Scolile stau sa se prabuseasca, la fel si profesorii, manualele, catedrele sau elevii. Copilul cu bodyguard si copilul de la tara nu sunt despartiti doar de un drum national cu gropi cu tot, ci de mari, tari si cincinale. Se spune mereu ca ei sunt viitorul Romaniei. O spun politicienii care si-au trimis copiii la studii in strainatate, iar pe parintii copiilor obisnuiti, la capsuni in Spania. Poate ca au dreptate. Daca lucrurile continua in aceasta directie, daca educatia va fi, in continuare, subiect de delir politic, viitorul Romaniei va fi al celor care nu au avut suficienti bani sa plece. Suficienti bani sau suficienta scoala.