"Fara Doamna Teo, eu ma duceam pe copca"
- Bun gasit la Prima TV, Teo! Dupa Pro TV si Romantica, se pare ca ti-ai gasit, in sfarsit, locul. In ultimii ani, asistam la o miscare din ce in ce mai ampla "de trupe" in sfera televiziunii. Cum se explica aceasta migratie de vedete de la un post la altul?
- Vedetele se muta din dorinta de a nu muri. Dupa parerea mea, viata inseamna miscare. E esential ca, la un moment dat, sa te misti. Altfel risti sa te blazezi. Eu am priceput lucrul asta din experienta proprie: am stat mult timp intr-un loc, m-am blazat, apoi mi-am dat seama ca s-ar putea sa nu fie bine, am incercat sa ma misc mai repede decat imi puteam permite si-am intrat in vrie. Dar principiul e corect: daca stai mult timp intr-un loc, incepi sa-ti creezi niste politici de aliante care ajung sa puta, iti lipseste dinamica, iti lipseste motivatia, incet-incet ajungi sa ai senzatia ca totul ti se cuvine si capeti o superioritate de nas pe sus. Daca ai norocul sa fii destul de sever cu tine, intr-un punct realizezi ca poate nu esti tocmai tu buricul pamantului. Si-atunci o iei de la inceput si-ti dai singur un sut in popou. Daca nu, risti sa-ti dea altul sutul. Publicul, de exemplu. Ceea ce-ar fi fatal. Deci, eu cred ca este foarte important pentru un om sa inteleaga cand si in ce fel trebuie sa schimbe macazul.
- Dupa ce ai plecat de la Pro TV, ai parut cam pierduta in spatiu...
- Problema mea este ca ulterior mi-a fost greu sa mai pricep de ce-am facut-o, de ce-am schimbat macazul. In mijlocul evenimentului am avut o logica de fier, dar cand m-am detasat de situatie mi s-a parut ca, privind-o dintr-un unghi diferit, ea era complet aberanta. Tot ce gandisem s-a daramat, fiind lipsit de orice noima.
- Ai plecat de la Pro TV intr-un moment de glorie absoluta...
- Nu puteam face altfel. Am plecat de la Pro TV intr-un moment foarte bun, cand audientele noastre erau foarte mari. In clipa cand audientele ar fi inceput sa scada, nimeni nu ne-ar mai fi cumparat. Si-atunci, am incercat sa plecam in plina glorie, cat inca mai eram un produs bun. In ceea ce priveste banii, ei n-au contat niciodata la modul in care s-a speculat in presa. A fost o perioada cand s-a vorbit de milioane si milioane de euro, pe care i-as fi solicitat. Eu invit si acum, pe oricine are timp sa ma asculte, sa faca un exercitiu economic primar: eu, patronul de televiziune, vreau s-o angajez pe doamna Georgescu. Cati bani imi aduce doamna Georgescu? 5 lei. Cat salariu vrea doamna Georgescu? 50 de lei. E normal? Nu! Atunci, ori n-o angajez pe doamna Georgescu, ori o angajez si sunt un dobitoc. Intotdeauna angajatul va trebui sa coste mai putin decat aduce. Ca sa ai si tu, angajatorul, din ce sa traiesti. Or, sumele care s-au vehiculat atunci nu aveau cum sa fie acoperite din publicitate. Mai ales la un post de nisa, ca Romantica. Ca Vantu are banii lui si poate sa faca absolut ce vrea cu ei, asta e altceva. Dar Vantu nu e un dobitoc. E un om destept, care stie ca 1 si cu 1 n-au cum sa faca, in veci, 3. Sa nu ne intelegem gresit: nu e ca mie sumele alea uriase nu mi-ar fi placut! Mi-ar fi placut teribil de tare! Insa in conditiile in care nu aveam cum sa aduc banii respectivi, nu aveam nici cum sa-i solicit. Acelasi lucru mi s-a intamplat si la incheierea negocierilor cu Antena 1. Pentru ca raspunsul meu n-a fost probabil cel asteptat si pentru ca ei apucasera sa-si faca deja niste socoteli, s-au razbunat asa: au dat la ziar cum ca eu am cerut 2 200 000 de euro. Dar n-au scris pe ce perioada de timp, ca poate suma aia era pentru 5 ani, si nici n-a fost clar daca suma respectiva reprezenta exclusiv onorariul meu sau era si pentru echipa. La un moment dat, au zis ca era pentru mine si echipa mea. Pai, in cazul asta, ecuatia era deja alta. Si tot asa... Cert este ca noi n-am cerut niciodata banii astia si cred ca inca mai avem un strop de bun simt, care sa ne impiedice sa facem asemenea cereri mirobolante.
- Nu ti-a fost teama ca schimbarea de la Pro TV la Romantica te va costa publicul? Ca-ti vei pierde sustinatorii?
- Pana la urma, traseul n-a fost chiar asa de lung. Noi am plecat de la Pro TV, am facut o escala la Romantica si-apoi ne-am trezit la Prima. Nu e cine stie ce traseu. Apoi, nu trebuie sa uitam ca telespectatorul are multe alte preocupari, iar televizorul este ultima dintre ele. Telespectatorul trebuie sa mearga la serviciu, trebuie sa-si creasca pruncii, sa faca piata, sa se duca la sedintele de bloc sau la cele cu parintii etc. Si, la un moment dat, daca mai are 5 minute, se mai uita si la televizor. Pe lista prioritatilor stimatului telespectator noi suntem ultimii. In ciuda faptului ca ne impaunam si-avem senzatia ca suntem Dumnezeu pe pamant, ca, daca vrem, putem sa mutam si muntii din loc, realitatea nu e deloc asa. Noi nu mutam nimic. Faci divertisment ca sa rada stimatul telespectator. Atat si nimic mai mult. Si asta, daca omul are timp sa te vada. Ca daca nea Gheorghe n-are timp sa dea drumul la teveu, fiindca trebuie sa se duca la seceris, atunci tu te scalambai degeaba. Deci, nu cred ca plecarile de la A la B ale oricarei vedete TV influenteaza sau dor pe cineva. Noi nu reprezentam modele de viata pentru public, ci suntem niste simple subiecte de hlizeala. Si niciodata publicul nu va urma vedeta. Eu, cand am plecat de la Pro, am plecat c-o lectie invatata de la Sarbu: niciodata sa nu repeti greselile facute de altii. Daca tot trebuie sa gresesti, atunci macar fii original. Or, eu o vazusem pe Raduleasca. Pleca Raduleasca, mare, se duse la B1 TV si facu o gogoasa. Il vazusem si pe Calinescu. Pleca el, Calinescu, mare, si nu facu nimic. Si-atunci, am stiut clar, cand am plecat de la Pro, ca nici eu nu voi face nimic. Numai ca speranta si distanta dintre teorie si practica te omoara. Pentru ca, desi pregatita psihic, cand m-am trezit la Romantica, vreau sa-ti spun ca nu mi-a fost deloc usor. Stiam ca n-o sa dau lovitura din prima, dar cand am vazut audiente subunitare - in conditiile in care eu eram obisnuita cu 30% market share, ca sa ma simt confortabil - am dat in balbaiala. Odata ce-ai plecat de la statia care ti-a dat audientele respective, ele dispar pentru totdeauna. Tu esti acelasi om, formatul poate sa fie acelasi, dar singurul lucru care conteaza e brandul de televiziune. Pe mine, singura care m-a tinut in spinare a fost Doamna Teo. Eu, fara Doamna Teo, ma duceam pe copca. Sa-ti explic: in mine exista doi cetateni - un cetatean obisnuit, caruia ii place sa manance mici si sa bea bere, si un alt cetatean, din pricina caruia primul nu-si poate permite sa faca lucrurile astea care-i plac. De fiecare data cand plec in strainatate, eu o las pe Doamna Teo in aeroport. O las trista si imbracata in fustele ei demodate. Cand ma intorc, mi-e drag s-o gasesc acolo unde-am lasat-o. Fiindca Doamna Teo ma baga la spital sau la pasapoarte in fata, si asa mai departe. Doamna Teo e folositoare la casa omului. Drept e ca uneori te mai si incurca: ca mai vrei sa faci si tu una-alta, chestii inocente, in esenta, dar nu se poate, ca te vede Doamna Teo sau o vede cineva pe Doamna Teo si-o da la ziar. Insa, repet, pe mine, Doamna Teo m-a salvat. In ciuda faptului ca ea a fost creata intr-un anumit mediu si a fost menita sa straluceasca sub alte lumini. Cand i-am schimbat mediul, a fost ca si cand as fi luat pisica de pe cuptor si-as fi dus-o intr-un hambar. Pisica n-a murit, dar nici moale nu i-a fost sa se trezeasca pe paie.
"Telul meu este foarte simplu. Vreau sa fac oamenii sa rada"
- Inteleg ca televiziunea nu se mananca pe paine. Gustul mierii e destul de amar. De ce nu renunti? Sau poate iti place sa te vezi la televizor?
- Mie nu-mi place la televizor si nu mi-a placut niciodata. E un mediu care ma secatuieste. Dar asta a fost singura profesie care s-a tinut de mine ca raia de omul sanatos. Eu am facut Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia araba, principal. Stiu sa scriu, sa citesc si sa vorbesc arabeste. In momentul asta, daca ma despart de televiziune, in 6 luni sunt pe picioarele mele din nou. Ma descurc fara probleme. Dar chestia asta cu TV-ul mi-a iesit din prima, fara nici un efort. M-am dus la radio, am dat o proba, apoi m-a angajat Sarbu. Mi-am format vocea, mi-am format un anumit tip de limbaj al trupului, care sa inlocuiasca decorurile din televiziune, apoi am trecut la TV si-acolo mi-a fost mult mai simplu decat celorlalti. Tocmai pentru ca eu lucrasem intai in radio. Stiam deja cum sa fac sa se inteleaga ca zambesc sau ca sunt trista, desi fata nu mi se vedea. Si-atunci, la TV, am devenit si mai expresiva. Televizorul m-a placut din prima. Oamenii m-au placut teribil. Dar eu nu mi-am dorit sa fac televiziune. Chiar mi-am dat demisia de la radio, ca sa nu ma mai ia la televizor. Ca eram grasa. La radio puteam sa fiu sexy sau cum voiam eu, ca nu ma vedea nimeni. I-am spus si lui Tatulici: "Eu sunt cel mai bun prieten pe care-l am. Nu pot sa-mi fac eu mie una ca asta. Sa apar la televizor." El mi-a zis: "O sa-ti placa." A ramas insa ca mine: nu mi-a placut niciodata. Apoi, sa-ti mai spun o chestie. Adevarul e ca nu exista oameni de televiziune. Ce-i aia om de televiziune? Ce-i aia om de fotbal? Daca n-aveai norocul sa te duca Dumnezeu incolo, nu erai om de fotbal si erai om de rugby. Asa si eu: nu eram om de televizor, ci de orientalistica. Da' noua ne place foarte tare sa ne punem niste etichete si dupa aceea sa ne bagam in niste sertarase, ca sa fim usor recognoscibili si la indemana. Eu, una, m-am lasat purtata de val, a fost foarte simplu si-am luat bani multi. Asadar, miza mea in televiziune este zero. Eu nu vreau sa transmit nimic la televizor. Nu vreau sa-i invat nimic pe oameni. Daca se intampla sa-mi iasa si asta, cu-atat mai bine. Dar nu asta e telul meu. Telul meu e foarte simplu: eu incerc sa fac oamenii sa rada. Fiecare trebuie sa-si cunoasca lungul nasului si lungul nasului meu e foarte scurt.
- Ti-ar fi teama de un posibil divort de micul ecran?
- Nu cred. Pentru ca, spre marele nostru noroc, toti oamenii din echipa asta suntem legati de niste lucruri care s-au intamplat de-a lungul timpului, iar noi avem incredere oarba unii in ceilalti. Oricand am gasi o solutie. Oricand am putea, de exemplu, sa ne facem o firma de organizare de evenimente. Si tot ne-am descurca. Atat timp cat suntem impreuna.
- Cum te simti la Prima TV? Ai mai multa intimitate, esti mai relaxata?
- La nivel micro, nu s-a schimbat mare lucru. Locul in care muncim e acelasi. Tot aici lucram si pentru Romantica. Apoi Romantica a vrut sa renunte la spatiul asta, Prima l-a preluat, asa ca noi am ramas pe loc. La nivel macro, situatia s-a schimbat. Am trecut de la o televiziune de nisa - pe care n-o vedea nici mama lu' tata lu' Petre Roman - la o televiziune generalista, unde niste oameni au muncit ani de-a randul ca s-o faca sa devina cunoscuta, sa-i creeze un brand si asa mai departe. Asta se reflecta si-n audiente: la Prima sunt mai mari. In ceea ce priveste efortul sau relaxarea, cum vrei s-o iei ... noi intotdeauna am facut tot ce-am putut. Chiar si atunci cand stiam ca nu se uita la noi decat mamele noastre, noi tot la fel ne-am mobilizat, tot la fel de mult am muncit si tot aceleasi emotii le-am avut. Cand nu ne-a iesit, a fost pentru ca Doamna Teo a fost grasa sau pentru ca a batut vantul de unde nu trebuia. Dar nu pentru ca noi am fi lasat-o mai moale.
- Omul care se uita la tine, la televizor, crede ca tu ai painea si cutitul in mana, ca poti sa faci in emisiune exact ce-ti trece prin cap. Asa e?
- Asa e. Adica, asa e la emisiunea zilnica, la "Teo Live". Acolo, intr-adevar, fac cum vreau eu, cu cine vreau eu si cand vreau eu. Daca vreau, o mut si pe Topeasca. Cu stiri cu tot. Singura incorsetare e aia data de bunul simt. Dar tocmai pentru a echilibra lucrurile si ca sa nu ma duc in miriste, am mai inceput o emisiune, "Momentul Adevarului", care e numai o data pe saptamana: lunea, de la ora 21. Asta e o emisiune pe un format international, foarte, foarte strict. La "Momentul Adevarului" te misti de-aici si pana aici, lumina cade de-aici si nu din alta parte, spui asta in exact 8 secunde si nu mai mult etc. Chestie cam de cosmar pentru mine, care eram obisnuita sa vorbesc cand si cat vreau eu si sa ma misc pe unde si cum imi venea mie. Dar mi-a reusit si figura asta. Uite, acum nu m-am incurcat decat o singura data, spre sfarsit, la un cuvant. Si m-am ofticat tare. Dar regizorul mi-a zis: "Lasa, te-ncurci si tu o data la doi ani!". A fost tare frumos! (rade induiosata sincer)
- Nu ti-e cam greu cu doua emisiuni in carca? Cum te descurci? Sau si tu faci parte dintre acele "iubite ale vantului", care-si sacrifica familia pe altarul profesiei?
- Nu e ca si cum doar ai pocni din degete, dar nici nu e asa de dificil pe cat spun unii. La emisiunea "Teo Live", care e de luni pana vineri, nu trebuie decat sa ma imbrac si sa trec in alta camera, unde ma asteapta invitatii. Cealalta emisiune, intr-adevar, te omoara. Dar e numai o data pe saptamana. Si, daca nu te risipesti, ai timp si de copil si de familie si de mancare si de solar si de week-end-uri si de tot.
"Ce face Maia? Se ocupa, impreuna cu mine, cu spionatul"
- Apropo de copil. Ce mai face Maia?
- Pai, se ocupa, impreuna cu mine, cu spionatul. Adica, ne introducem amandoua intr-o casuta de copii de pe terasa - nu ma intreba cum ma strecor inauntru ca e poveste lunga, tehnici speciale - si-o spionam pe Buni. Care, de obicei, nu stie ca e spionata, asa ca nu participa direct la jocul nostru. Apoi ne ducem sa vizitam florile, dupa care il ingrijim pe Misu, catelul nostru, apoi o filmam pe Coca, porcusorul nostru de Guineea, si mai facem si de mancare. Maia face totul foarte serios, fara sa fie un copil trist. Numai ca tot ce face este executat cu simt de raspundere.
- Vine vara. Vei ramane la datorie, pe metereze, chiar si pe canicula?
- Da. "Teo Live" va intra in prime-time, adica se va muta la ora 19, si sper ca vom evolua cu ea si in luna lui Cuptor. Din 9 iunie, "Momentul adevarului" o sa ia o pauza. Mie imi place sa fac emisiuni cand nu mai face nimeni altcineva. Ca am sanse mai mari. Eu as face emisiuni numai vara, daca s-ar putea. Iarna, cand vin toti si fac audiente de rup, eu m-as opri. Vara, cand nu mai e nimeni pe la televizor, esti liber pe campie. E frumos vara! Cu conditia sa-ti sacrifici vacantele. Eu n-o sa am decat o intrerupere de 10 zile, cand trebuie sa duc copilul la mare. Fiindca ea, copilul, a facut otita si apoi si un streptococ in gat si doamna doctor ne-a rugat frumos ca 10 zile s-o mutam la mare. In rest, nu pun pret pe vacante. Ba chiar ma enerveaza. Mi se pare ca in timpul asta, al vacantelor, iti pierzi antrenamentul si, din cauza asta, cand te intorci, dai intr-o panica extraordinara: parca nimic nu-ti mai iese cum trebuie. Asa ca, pe cat se poate, eu zic "pas" la vacante.
Foto: PRIMA TV