Nu, nu! Revolutionarii de profesie s-au transformat in castigatori de profesie. Revolutionari au fost cand patria le-a cerut-o! Dupa ce romanii s-au revolutionat suficient, revolutionarii de profesie pareau sa intre in somaj tehnic. Infiintasera asociatii, partide, banci si jocuri piramidale. Nu mai era nimic de revolutionat. Atunci cativa dintre ei au avut o sclipire de geniu si s-au recalificat la locul de munca. Ei au devenit castigatori de profesie. Si nu le merge rau deloc. Ca prin minune castiga licitatii pentru cele mai mari rafinarii sau pentru ramuri intregi ale economiei nationale, ajung, parca fara sa stie, primari ai orasului in care au grosul afacerilor si imbina acolo foarte bine utilul cu placutul. Ca prin minune se incuscresc cu cine trebuie pentru a avea acces la credite nelimitate, la aprobarile cele mai ravnite, la posturi in regiile locale unde nici nu se mai ostenesc sa mearga ei, ci isi trimit copiii, nepotii, verisorii sau finii de cununie.
Castigatorii profesionisti sunt deja la al treilea sau la al patrulea mandat. Primariile unde-si fac veacul au capatat ceva din farmecul personal al eternilor castigatori. Secretarele, termopanele, instalatiile de aer conditionat, ramele pentru pozele mai-marilor, chiar si calculatoarele si cosurile de hartii sunt selectate dupa chipul, asemanarea si poftele sefului cel etern. Regulile, ordinele, hotararile, investitiile si pomenile de stat sunt date tot conform placerii personale a marelui sef de trib. La fel si amenzile sau derogarile de la impozite, taxe sau deciziile primariei sunt stabilite cu toatele de marele sef de trib. S-ar putea concepe acum, la al saselea experiment electoral pentru locale, un indrumar cu titlul "Ce trebuie sa fac pentru a fi reales". E suficient sa consultam lista celor care au reusit sa se impuna din primul tur de scrutin la alegerile pentru primarii sau la conducerea consiliilor judetene pentru a descoperi trasaturile comune ale realesilor. Desi ne-ar fi placut sa castige oameni integri, cu biografii exemplare, parolisti, de onoare, descoperim ca multi dintre ei sunt personaje principale in importante dosare de coruptie. Unii realesi au fost niste sarguinciosi colaboratori ai securitatii sau chiar securisti cu acte si stele in regula. Altii s-au purtat ca niste vechili in mandatele precedente. Ei bine, electoratului ii plac oamenii de fier chiar daca ruginiti. Multi dintre realesi sunt implicati sau si-au implicat familia in afaceri cu banii primariei. De regula sunt afaceri subterane, ca-s mai profitabile. Alegatorii au fost educati sa-i voteze pentru ca acum, dupa atatea mandate, si-au facut plinul si, nu-i asa, n-ar mai avea de ce sa fure. Vorba se fie!
Dar fostii, actualii si viitorii alesi locali sunt iubiti si pentru ca mana cu care aplica ei legile este lenesa si moale. Mana de om cumsecade. Realesii nu merg din poarta in poarta sa ceara plata impozitelor, nu-i vor amenda pe cei care construiesc inca un rand de case fara plan de constructie si certificat de urbanism. Daca vrei sa fii reales nu intri cu buldozerul in constructiile ilegale si nici nu-i chemi la tribunal pe cei care varsa gunoaiele cu camionul la marginea comunei. Te faci ca nu vezi ca arborii de pe marginea soselei sunt culcati la pamant sau ca toti localnicii au intins conducte de evacuare a apei menajere pana in albia garlei comunale. Doar asa, imbinand interesele comunitatii cu acelea personale, poti spera sa fii reales. Mult mai greu e pentru cei care ar vrea sa fie alesi prima data. Greseala lor fatala e ca promit ca vor respecta legile. Unii, mai naivi, lasa sa se inteleaga ca nici n-or sa fure. Astia chiar sunt dusi cu pluta!