Nu stiu daca se cuvine sa recomand o carte in care sunt si eu. Pare o lipsa de modestie, o autoreclama si nu-mi sta in fire asa ceva. Pe de alta parte, e un volum atragator si as regreta sa nu aflati de existenta lui. Abstractie facand de prezenta mea in sumar, l-am citit cu placere si mi-a facut bine, fiindca in vremurile astea sufocate de trivialitati, o carte despre iubire (si nu despre sex) era necesara. Mai intai vreau sa va povestesc o intamplare curioasa din bucataria editoriala. Gabriel Liiceanu si Ioana Parvulescu au avut ideea sa propuna unor autori, ca pe un joc, sa scrie cate o proza scurta pe tema coup de foudre. Promisesera mai multi, dar unii nu s-au tinut de cuvant, asa ca la termenul limita de 1 mai au ramas doar cinci. Nici unul din acestia nu stia ce scrisesera ceilalti si surpriza a fost ca cele cinci povesti de dragoste la prima vedere se leaga si se completeaza intre ele ca si cum ne-am fi vorbit: fiecare se opreste la cate o varsta anume, astfel incat suita lor cronologica acopera intreaga existenta, din adolescenta pana la senectute. Nu e vorba, cum s-ar putea crede, chiar cand naratorii vorbesc la persoana I, de confesiuni, ci de fictiuni scrise de oameni care stiu ce e literatura si ce deosebeste nuvela de memorialistica. Mai au ei in comun, asa cum stau alaturi intre coperti, faptul ca n-au vrut sa socheze sau sa epateze, ci au scris cu pofta, meserie si bune sentimente despre miracolul indragostirii fulgeratoare, vechi de cand lumea si, cu fiecare om, unic. E plina literatura universala, incepand din antichitate, de astfel de iubiri de la prima vedere, scrise genial si devenite mituri (ca sa dau doar cateva exemple din multele existente - Dante si a lui Beatrice, Romeo si Julieta, Frederic Moreau si doamna Arnoux din Educatia sentimentala a lui Flaubert, Matei si Dora din Matei Iliescu de Radu Petrescu, urmasul roman al lui Flaubert...). Inexplicabilul fenomen prin care un om pana atunci strain iti devine brusc centrul gandurilor si dorintelor, curentul de inalta tensiune emotionala pornit din priviri care se recunosc si absorb "dureros de dulce" fiinta celuilalt, interiorizandu-l intr-o obsesie - e o tema eterna, despre care se poate povesti mult si bine. Iar cand o fac veritabile "VIP-uri culturale" (cum scria un tabloid despre cei a caror companie ma onoreaza in carte), delectarea cititorului e asigurata. Cine nu-i cunoaste pe Ana Blandiana, Nicolae Manolescu si Gabriel Liiceanu din implicarea lor civica si aparitiile publice, daca nu si din operele scrise, toate de raftul intai? Mai tanara, dar de acelasi inalt nivel, Ioana Parvulescu s-a impus prin carti in care istoricul literar si al mentalitatilor, toba de carte, slujit de sensibilitatea si talentul romancierului, reconstituie lumea romaneasca din "la belle epoque" si din interbelic. Si pariul ei din Povesti de dragoste... are o miza mare, castigata cu brio: scriitoarea se pune in pielea septuagenarului Emil Cioran, povestind din perspectiva lui o ultima (si reala) iubire de senectute. Cum observa si Dan C. Mihailescu la lansarea de sambata trecuta de la "Bookfest", in toate povestile din carte indragostirea e un revelator de sine. Personajul atins de fulgerul iubirii isi descopera adanci resurse interioare si elanuri metafizice. In superba proza a Anei Blandiana, declicul se produce chiar in spatiul dintre viata si moarte al unui spital de oncologie, baiatul de 14 ani din nuveleta delicat-ironica a lui Gabriel Liiceanu crede naiv ca solutia implinirii in dragoste ar fi moartea extatica, impreuna, a celor doi indragostiti, iar fantasma erotica a barbatilor maturi din "piesa" lui Nicolae Manolescu e o fiinta inaccesibila. Nu va dezvalui mai mult, ca sa nu va stric surprizele lecturii. Va mai spun doar ca toti cei cinci autori cred - si ilustreaza fiecare in felul sau - ca iubirea reconciliaza incompatibilitati si intensifica viata la toate varstele.