Strategiile inselatoare

Toma Roman
Actualele alegeri locale au avut un caracter politic mult mai clar decat toate "localele" erei post-comuniste.

Pana acum, partidele implicate isi justificau performantele in acest tip de alegeri, prin specificul acestora: comunitatile nu voteaza pentru administratori dupa apartenenta politica, ci dupa competenta lor. In 2008 situatia este diferita. Toate gruparile partinice sunt constiente ca afluxul de fonduri europene va da castigatorilor posibilitatea de a realiza realmente ceva temeinic, in locul solutiilor "de avarie" sau expedientelor conjuncturale. Castigatorii acestor "locale" cu iz european pun bazele unui impact de durata pentru partidele pe care le reprezinta, daca vor gestiona eficient fondurile consistente primite. Iata de ce, fara ca respectivele partide sa o recunoasca deschis, incarcatura politica a alegerilor momentului a fost mai mare decat de obicei. Strategii diverselor grupari au tinut cont de aceasta perspectiva in adoptarea tacticilor de campanie. Tacticizarea profunda a dat "localelor" tocmai incheiate o trasatura atipica.
Maestrii in arta manipularii electoratului s-au dovedit, inca o data, strategii PSD-ului. Experienta dobandita in scolile de partid comuniste si-a spus, evident, cuvantul. Fostii "nomenclaturisti de rang secund" au preluat ideea leninista a asocierii unor "tovarasi de drum" si a deghizarii in hainele adversarului. Exemplul cel mai frapant l-a constituit Bucurestiul. Oamenii "tatucului" Iliescu stiau de la inceput ca partidul lor nu are nici o sansa in fata unui electorat perfect informat, cunoscator al mafiei tesute de "mostenitorii lui Ceausescu" in toate structurile institutionale ale statului. Era cert ca PSD-ul nu are nici o sansa in fata bucurestenilor, oricate schimbari de fatada ar fi facut. Au optat, in consecinta, pentru o manevra inselatoare, care sa-i faca pe bucuresteni sa propulseze la PMB - pe usa din spate - un om de-al lor. PSD-ul a desemnat, de ochii localnicilor, un candidat oficial, onest, dar sters, d-l Cristian Diaconescu, si a sustinut, cu rigoare, un "independent", d-l Sorin Oprescu. Ideea era ca, satui de "administratiile politice", bucurestenii vor cauta o "a treia cale", optand pentru un neutru. Insinuarea acesteia a fost favorizata de "defectele de imagine" ale primarului in retragere, d-l Adriean Videanu, care - totusi - a inceput proiecte fundamentale pentru oras si nu a fost, nici pe departe, atat de afiliat "grupurilor de interese locale", dupa cum au sustinut televiziunile si jurnalele aservite.
Ca "independent", d-l Oprescu a preluat in totalitate tipul de discurs al adversarului. D-l Oprescu a copiat, pana la virgula, formularile care l-au impus in trecut la PMB pe actualul presedinte al tarii, d-l Traian Basescu. Spre deosebire de "modelul sau", candidatul "independent" nu a venit insa cu nici o "solutie tehnica" valabila pentru problemele capitalei. "Independentul" s-a bazat pe reactia afectiva, neatentia si dezinteresul bucurestenilor, stiind sigur ca in turul secund va fi sustinut fara rezerve de toata masinaria politica a PSD-ului si a partidelor asociate. Sorin Oprescu a evitat, in consecinta, orice dezbatere "pe proiecte" cu contracandidatul sau, d-l Vasile Blaga, stiind ca, intr-o astfel de batalie de uzura, ar fi pierdut iremediabil. Aberatiile proiectate de el ("autostrada aeriana", "centura paralela(?!) cu autostrada" etc.) nu au avut alta menire decat sa sugereze alegatorilor ca are - totusi - si niste solutii. D-l Oprescu a pariat, in special, pe reactiile emotionale, nu rationale, ale alegatorilor.
Miza Bucurestilor este insa extrem de importanta pentru toate partidele. Pentru a nu risca iarasi pierderea PMB, dupa ce "scorul" obtinut de "independent" i-a alertat pe multi dintre alegatorii absenti la prima runda, strategii PSD-ului au trebuit sa se demaste. Este drept ca, atat "tatuca" Ion Iliescu, cat si "expertii" lui, au anuntat ca-l sprijina pe Sorin Oprescu, pentru "a bloca dreapta, reprezentata de PD-L", dar aceasta perdea de fum nu a mai putut ascunde faptul ca "independentul" este, in realitate, reprezentantul PSD-ului. Dupa ce au inselat simtul civic al bucurestenilor, oferindu-le o "tinta falsa" (C. Diaconescu), ei au sperat ca acestia nu vor mai avea vreme sa descopere adevarata identitate politica a candidatului. Dovada inselatoriei au furnizat-o chiar unii reprezentanti mai onesti ai PSD-ului, care s-au declarat dezgustati de manevra. Pentru ca, vorba d-lui Marian Vanghelie, liderul organizatiei locale a PSD, "daca tineau atat de mult la Oprescu, de ce nu l-au desemnat candidat oficial?". Ar fi fost, probabil, foarte interesant de stiut ce scor ar fi obtinut d-l Oprescu daca era, de la inceput, reprezentantul PSD.
Trucurile politice, utilizate in primul tur de maestrii dezinformarii PSD-iste, au devenit, la a doua "bataie", inutile. Turul secund al "localelor" a obligat, in toata tara, sa se dezvaluie dimensiunile "oligarhiei transpartinice", alcatuitoare a faimosului "Sistem" ce domina tara. Ca si in Bucuresti, delegatii politici ai Sistemului s-au grabit sa stranga randurile in sustinerea candidatilor favoriti. Langa PSD s-au aliniat PRM si PC (doua "codite de rezerva" ale fostului partid-stat) si, culmea ironiei, PNL-ul, dusmanul de moarte, ideologic si programatic, al partidului condus din umbra de "tatuca" Iliescu. Conducerea PNL-ista a mai avut asemenea derapaje (ultimul la referendumul antiprezidential, provocat de cei "322"), dar asocierea de acum este prea gogonata. Cum vor explica liderii PNL-isti simpatizantilor ca partidul lor, de "dreapta", sustine o coalitie condusa de "stanga", inclusiv stanga extremista? Chiar si fostul lor candidat la PMB, tanarul si bataiosul Ludovic Orban, consecvent sustinator al doctrinei liberale, s-a aratat scarbit de "miscare". In realitate, insa, ea era previzibila. Batalia cu "Sistemul" a intrat intr-o faza decisiva. Ea ii obliga pe toti beneficiarii lui sa isi arate adevarata fata.