In comuna ilfoveana Stefanesti politia calare a stat intre cele doua tabere de vanatori de capete infierbantate. Confuzia generala a fost intretinuta cu succes si de birourile electorale care au dat solutii contradictorii, parca pentru a arata, odata in plus, de ce e necesara o reforma din temelii a justitiei. Oricum, violentele au continuat. Poate si pentru ca, ramanand mai putini in joc, felia de cascaval e mai mare. Drumul caravanelor electorale, e presarat cu victime si nu e candidat care sa nu traga dupa el, pe langa dubita cu bodyguarzi, si o salvare, doua, ca analgezicele si compresele au si ele un rol in campaniile electorale romanesti.
Alegatorii au redescoperit jocurile nebune de-a democratia care au umplut paginile ziarelor din anii 90 cu imaginea unei tari sub asediu. Se alege cu bata, cu caldarile de vopsea aruncate in capul celor cu care nu te intelegi, cu pistolul cu gaze, cu toporul sau cu cutitul de bucatarie.
Popor de credinciosi, iubitori ai aproapelui, milosi si bune gazde, romanii s-au martirizat si cu ocazia acestor campanii electorale, prin probe de foc si sange, pentru a demonstra de ce sunt in stare cand ii pui sa aleaga. Iar starea de spirit generala a fost detonata nu de patima politica si nici de razboiul disimulat de campaniile electorale care le infierbanta mintile, ci si de faptul ca mai e mult pana cand oamenii vor avea rabdarea si stiinta pentru a alege fara regrete.
In general, suma alegerilor in viata oamenilor care au trecut prin comunism este negativa. Oamenii au fost siliti, de cele mai multe ori chiar si ascunsi de acoperisul propriei case, sa aleaga in virtutea documentelor de partid si de stat. Tatucii partidului le-au bagat binele cu coada biciului pe gat si cu bata in case. Mai bine de jumatate dintre romani sunt suficient de maturi pentru a fi trecut prin educatia permanenta a comunismului si nu e de mirare ca ii descoperi dupa mirosul de inalbitor pe cei cu creierul bine spalat, calcat si apretat.
Asa vot, asa alegere. Daca ne uitam pe lista celor care au iesit deja din urne si se pregatesc sa-si scoata cravata, sa intre cat mai mult in viata si in buzunarele alegatorilor, descoperim o intreaga pleiada de infractori, cercetati penal, delincventi de drept comun si de inalta clasa. Sute de alesi locali au avut si, unii dintre ei, chiar mai au, serioase probleme cu justitia. Multi dintre ei s-au captusit cu dosare penale in mandatele trecute, cand luptau din greu sa faca disparute miliardele bugetare in gusa unor firme capusa. Valul de voturi a adus la mal tot felul de cadavre politice, imbatranite in fruntea primariilor de pe vremea comunistilor. Sunt indragiti de oameni tocmai pentru ca nu ridica probleme, pentru ca-si vad de viata si-i lasa si pe altii sa traiasca.
De fapt, de cele mai multe ori oamenii se lasa manipulati de vointa colectivitatii. Nu aleg pentru ca asa simt, ci pentru ca li s-a spus s-o faca intr-un anumit fel. Personajele politice influente participa la aceste alegeri chiar daca nu fotoliul lor se clatina. Ele profita de nesiguranta, nepriceperea, imaturitatea traditiei romanesti de a alege. Ce interes au politicienii ca romanul sa ajunga la varsta intrebarilor, ce sens ar avea liberul arbitru sau simtul critic daca asta scade eficienta masinii de vot? Nici unul.
In cinismul lor, politicienii incurajeaza violenta electorala. In felul acesta carul alegoric al victoriei presara martiri anonimi pe drumurile comunale si, dupa reteta de lacrimi si sange a telenovelelor, starnesc pasiunile colectivitatii nu cu ajutorul programelor politice sau al proiectelor comunitare, ci prin compasiune si culpabilitate.
Cei 20 de ani, prezisi de Brucan, necesari romanului ca sa priceapa democratia stau sa treaca si acum stim ca pana departe mult mai este!