Incepand cu anul 1986, Uniunea Scriitorilor basarabeni din Chisinau a provocat nu doar ruperea treptata de Imperiul Rosu, ci si o revolutie nationala. Arma lor principala a fost o revista de opt pagini: "Literatura si Arta". Niciodata, poate, in istoria romanilor, literatura si arta n-au jucat un rol atat de mare in desteptarea nationala. De indata ce briza Perestroikai a adus o relaxare a cenzurii, scriitorii de peste Prut au intrat in arena ca niste gladiatori, transformandu-si condeiul in palos. In scurt timp, de la 10.000 de abonamente, revista a ajuns la peste 260.000 de abonamente! Comitetul Central era speriat: "Lasati publicistica, scrieti cronici literare si plastice, scrieti despre literatura!", strigau in telefon tovarasii de la CC. Dar scriitorii n-au coborat de pe baricade, militand mai departe pentru noul program de redesteptare a Basarabiei, care a speriat Moscova. Fosti ofiteri ai Armatei Rosii si ai Serviciilor Speciale pichetau sediul Uniunii, amenintand cu incendierea cladirii. "Nu tulburati Republica Moldova!", strigau ei pe ruseste din strada. Dar autoritatea organului de presa al Uniunii Scriitorilor nu mai putea fi oprita. Consiliul local din satul Dochia a decretat, cu de la sine putere (lucru nemaivazut pana atunci!), ca o strada din comuna sa poarte numele "Literatura si Arta". In mod cu totul "ilegal" pentru vremurile acelea, revista a mers mai departe: incepand cu 15 iunie 1989, si-a tiparit tirajul cu caractere latine, in ciuda interdictiei KGB-ului. La 31 august 1989, a fost atins varful luptei de renastere basarabeana: Uniunea Scriitorilor, prin revista sa, a adunat in Piata Marii Adunari Nationale peste un milion de oameni. Atunci s-a decretat limba romana ca limba oficiala in stat si alfabetul latin ca alfabet firesc al acestei limbi. La 7 noiembrie, in acelasi an, romanii au impiedicat sarbatorirea traditionala a revolutiei bolsevice. Mii de oameni se adunasera in jurul scriitorilor si cereau libertate pentru Basarabia. Au venit militienii, au tras cu cartuse oarbe (ministru de Interne era chiar tov. Voronin), iar in cele din urma, la vederea tancurilor, demonstrantii si-au pus copiii in fata ori i-au urcat pe turele. Defilarea comunista a fost astfel zadarnicita pentru prima oara in 50 de ani. Imperiul pierdea pe toate fronturile, dar tot nu se lasa. A inceput o campanie furibunda, de discreditare a breslei scriitoricesti, de distrugere din interior a Uniunii, de eliminare fizica a celor mai "inraiti" patrioti basarabeni. Poetul Mihail Garaz, scriitorul Ion Gheorghita, cineastul Ion Mija si altii au fost ucisi de criminali necunoscuti pana azi. Poetului Dumitru Matcovschi i s-a inscenat un accident de TIR si a scapat cu viata in mod miraculos, dupa ce a stat patru luni in coma. Se crede ca a fost salvat prin rugaciunile sutelor de oameni care, pe parcursul a peste 120 de zile, au vegheat si s-au rugat ceas de ceas, la fereastra spitalului in care agoniza. Rar sa fi scapat vreun scriitor mai important nebatut sau neschilodit de "necunoscuti". Nicolae Dabija a fost batut de cel putin patru ori, chiar si cand era deputat. Si scriitorul Alecu Renita, fost deputat al "Partidei Nationale" (Frontul Popular), a fost amenintat de nenumarate ori, fiindu-i atacat domiciliul de grupuri inarmate cu rangi de metal. In fine, prozatorul Nicolae Rusu a suferit chinuri groaznice si indelungate, dupa ce un barbat necunoscut i-a aruncat, intr-o seara, un borcan de vitriol in fata.
"Desi Uniunea Sovietica a facut tot ce a putut ca sa stearga cu buretele constiinta romaneasca a basarabenilor, declansand practic un genocid etno-cultural, n-a reusit"
- Cand ati inteles cine sunteti si de unde va trageti ca neam, domnule Nicolae Rusu?
- Cine sunt am inteles abia in studentie, la Facultatea de Economie din Chisinau. Atunci am descoperit clasicii literaturii romane care ne fusesera ascunsi atata vreme in scoala sovietica. M-am inscris in cenaclul literar al facultatii si am intrat in contact cu alti tineri scriitori care, ca si mine, ii descopereau uimiti pe Sadoveanu, pe Istrati, pe Rebreanu si pe ceilalti. Parintii s-au temut sa-mi spuna prea multe, le intrase frica-n oase, dupa ce tata scapase ca prin minune de a fi deportat in Siberia.
- Desi a folosit o strategie de varf pentru deznationalizarea basarabenilor, URSS n-a reusit sa starpeasca neamul romanesc dintre Prut si Nistru. Cum va explicati aceasta rezistenta eroica?
- Printr-un miracol. Atunci cand spune ca limba romana si romanii sunt un miracol, marele istoric Gheorghe Bratianu are perfecta dreptate. Desi Uniunea Sovietica a facut tot ce a putut ca sa stearga cu buretele constiinta romaneasca a basarabenilor, declansand practic un genocid etno-cultural, n-a reusit. Intre altele, un mare merit l-a avut postul de radio Bucuresti. Precum dumneavoastra, din dreapta Prutului, ascultati Europa Libera, tot asa noi stateam cu urechile lipite de aparatele cu lampi si ascultam graiul... mamei, muzica populara, stirile din agricultura, din industrie, din caminele culturale si de la Cantarea Romaniei. Desi coafate si cenzurate de regimul ceausist, aceste emisiuni erau necesare pentru noi, erau dorite, erau sfinte. Radioul a fost mana intinsa constiintei romanesti din Basarabia. Pana prin 1958, parintii mei primeau revista "Sateanca", altii primeau "Albina", altii "Romania Libera". Deodata, au fost interzise, si atunci le citeam si le reciteam de zeci de ori pe cele vechi. Nu contau atat stirile, cat limba, grafia latina, numele localitatilor si numele persoanelor din reportaje. Apoi au aparut discurile de vinil. Cand se ducea cineva la Moscova, era rugat de tot satul sa aduca discuri romanesti cu muzica populara. Numai la Moscova se gaseau, in librariile cu profil international. Era o sete de cultura romaneasca nebuna, cu atat mai vie cu cat interdictia era mai mare. Un alt aspect a fost aparitia unei noi intelectualitati, baieti si fete ca mine, copii de tarani, cu zeci de carti romanesti citite pe sub mana in facultate, cu un orizont larg de intelegere. Noi puneam bani mana de la mana, si unul dintre noi pleca luna asta la Moscova, luna viitoare la Odesa ori la Leningrad, pentru a cumpara carti romanesti: proza, poezie, tot ce se gasea! Aduceam cu sacii, pentru ca le gaseam in orice oras din URSS, doar la noi in Chisinau nu, aici erau interzise. Cum ar fi putut, in aceste conditii, politrucii comunisti sa ne indoctrineze, sa ne cultive "mandria moldoveneasca"?
- Se mai pastreaza, si azi, licarul de romanism de atunci? Stirile care ajung la noi, peste Prut, sunt confuze si vagi...
- Este prezent peste tot. In tot ce au facut scriitorii din 1986 incoace, in forta extraordinara a prestigiului scriitoricesc in randul populatiei, in tinerii pe care in prezent nu-i mai poti manji cu nici un fel de doctrina sau cu nici un fel de comsomol. Zeci de mii dintre ei au studiat in Romania deja, sunt romani cu diploma, nu numai cu pasaport. Deci, alta faina se macina acum la moara romanismului luminat al basarabenilor, iar dupa parerea mea, alegerile din martie 2009 vor matura definitiv, la cosul de gunoi al istoriei, regimul comunist dictatorial al lui Voronin.
"Sunt sigur ca reintregirea tarii se va produce in curand. Sper s-o apuc si eu"
- Cand v-ati manifestat pentru intaia oara ca roman in public?
- De regula, scriam la "Literatura si Arta", deci eram citit de zeci si sute de mii de oameni. Apoi, a venit acel dumnezeiesc 31 august 1989, cand in Piata Marii Adunari Nationale s-au adunat peste un milion de oameni, cerand libertate pentru limba romana si grafia latina. Ce moment! Odata cu decretarea limbii noastre materne ca limba de stat, am inceput sa speram. De-acu' vedeam mai departe independenta fata de Metropola sovietica si, mai apoi, revenirea la sanul Patriei Mama, ca asta era firesc, pentru asta s-a ridicat poporul, pentru asta s-a pornit Miscarea. Dar... s-a intamplat ceea ce s-a-ntamplat... Fortele imperiale si vechea nomenclatura locala au reusit sa schimbe directia miscarii nationale, cu participarea directa a Bucurestiului. Atunci a rostit Ion Iliescu celebra lui fraza de ingropaciune: "Mai, baieti, nu va pripiti cu unirea ..., nu ne puneti si voi sula-n coasta...".
- Ar fi bine sa le reamintim cititorilor nostri acest moment nefast al istoriei de dupa 89.
- Ion Hadarca, vicepresedintele Parlamentului, a carui poveste completa, desi promisa, nu a fost nici pana astazi data publicitatii, a mers in fruntea unei delegatii la Bucuresti, in 1990, la Ion Iliescu. "Ce sa facem, domnule presedinte Iliescu? Cum e mai bine sa declaram Unirea? Sa procedam tot ca in 1918? Invatati-ne!". Raspunsul il stiti: "Mai baieti, n-o luati chiar asa, nu va pripiti cu unirea... Sa mai vedem..., sa mai asteptam..., sa mai cantarim lucrurile..., nu ne puneti si voi sula-n coasta...". Basarabenii s-au intors cum au plecat si, de atunci, toate au luat-o in jos in privinta democratiei republicii noastre. Iar ca sa ne taie orice "pohta" de reintregire, fortele imperiale au declansat razboiul din Transnistria. Cum sa te mai unesti cu o provincie macinata de un razboi intern? Am ramas doar cu speranta si cu podurile de flori, iar mai incoace, cu gardul de sarma ghimpata pus de Voronin pe malul stang al Prutului. Cu toate astea, sunt sigur ca reintregirea tarii se va produce in curand. Sper s-o apuc si eu.
- Ce v-a mai ramas dupa risipirea visului reintregirii? Ce a urmat?
- A urmat razboiul din Trasnistria, unde am pierdut multi tineri scriitori si multi tineri in general. Un razboi absurd, ordonat de Moscova, pentru crearea unei enclave rusesti de tip Kaliningrad, unde sa stapaneasca Armata a 14-a. Culmea este ca armata basarabeana, condusa de generalul roman Ion Costas, castigase pe toate fronturile, inclusiv o parte importanta a Tiraspolului, cand a venit ordinul de retragere dat de Chisinau. Moscova intrase in panica, cazacii ei fiorosi erau viteji numai in fata civililor, ajutorul Armatei a 14-a se dovedise insuficient in fata patriotismului si vitejiei tinerilor nostri, asa ca d-l Eltan l-a sunat pe d-l Snegur si i-a cerut imperativ oprirea luptelor. Astfel am pierdut si razboiul, si Transnistria.
"Romania s-a comportat prea prudent, prea in consonanta cu dorintele Moscovei"
- Purtati urme de arsura grava pe fata. Lumea stie ca ati fost atacat de un necunoscut, cu un borcan de acid sulfuric, pentru atitudinea dvs. nationala.
- Am descoperit o retea care urmarea sa distruga Uniunea Scriitorilor din interior, "clatind" bani, cum se spune la noi, prin conturile Uniunii. Avand multe incaperi nefolosite, Uniunea le inchiriase unor serele-uri, iar persoane suspecte au fost angajate prin trafic de influenta, inclusiv la contabilitate. Practic, fortele imperiale si comuniste au cautat orice metoda de compromitere si scadere a extraordinarei credibilitati a Uniunii noastre, ca pedeapsa pentru rolul ei in declansarea miscarii nationale. "Iata", ar fi dorit sa scrie fostii kaghebisti in ziarele oficiale, "Uniunea voastra clateste bani murdari! Scriitorii vostri intelepti si eroici se comporta ca mafiotii". Dar acest lucru, din fericire, nu s-a intamplat. Am platit, pentru interventia mea in timp util, cu 18 operatii de transplant de piele, cu multe luni de spitalizare, dar nu-mi pare rau. Un rol insemnat l-au avut in ordonarea acestui act criminal si articolele mele incendiare din "Literatura si Arta". Poate eu am fost mai norocos, deoarece altii, pentru mai putin, au platit cu viata.
- Credeti ca guvernarile de la Bucuresti au facut tot ce se putea pentru a raspunde asteptarilor basarabenilor din ultimii 19 ani?
- Nici pe departe... Cu exceptia burselor pentru copiii nostri, gest de importanta istorica, pe care-l vom saluta intotdeauna, Romania s-a comportat prea prudent, prea in consonanta cu dorintele Moscovei. Doar Patriarhia Romana, spre marea ei lauda, a cutezat sa iasa din front si sa sfideze Kremlinul. Ma uit la Ambasada romaneasca de la Chisinau. Vreo 13 functionari si trei portari, cuminti si timizi... N-ar iesi cu ceva in evidenta, n-ar da o declaratie nonconformista, cum dau ambasadorii Olandei, Angliei sau SUA la Bucuresti. In schimb, Rusia are peste 1200 de functionari la ambasada ei din R. Moldova! O ambasada uriasa, cu tot felul de atasati si corespondenti foarte bagareti si generosi cu conationalii lor, dar si cu altii... La peste o suta de reviste si ziare rusesti, apar si "Integramele" de la Bucuresti si, eventual, una sau doua reviste mondene de mic tiraj. Nici o alta presa. Pana si TVR a fost data afara. Nu stiu ce se intampla: interesul Rusiei fata de Basarabia pare infinit mai mare decat interesul Romaniei. Cine ar putea sa-mi spuna de ce?