Cand deschidem cartea de istorie si ne minunam ca, in urma cu 90 de ani, Regatul Roman ajunsese unul dintre cele mai puternice si mai respectate state ale Europei, reusind sa-si puna in opera idealul national intr-un mod sublim, explicatia trebuie s-o cautam in calitatea conducatorilor de atunci. Daca in 1990, un presedinte roman ii intorcea din drum pe unionistii romantici veniti de la Chisinau sa ceara ajutorul Bucurestiului, cu cuvintele "Lasati-o mai moale cu unirea, mai baieti!", explicatia se afla acolo unde stim cu totii: in relatia de "vasalitate genetica", pe care respectivul presedinte a avut-o dintotdeauna fata de Moscova. In fine, daca in zilele noastre, circa 2500 de absolventi basarabeni ai umilitorului ciclu I universitar de trei ani (respectiv de 4-5 ani) se trezesc ca au pierdut timpul degeaba la Timisoara, Bucuresti, Iasi sau Cluj-Napoca, deoarece numai cu trei ani de studii cu greu isi pot gasi o slujba peste Prut, atunci trebuie sa cautam explicatia in reaua credinta a functionarilor superiori din Ministerul Educatiei. Acesti domni, riscand sa trezeasca o puternica reactie anti-romaneasca a basarabenilor de rand (de comunisti, ce sa mai vorbim!), au elaborat o metodologie prin care li se acorda numai 124 (!) de burse pentru masterat (plus 103 locuri fara bursa) tuturor celor aproape 2500 de absolventi! Pe intelesul tuturor, in timp ce 50-60% dintre absolventii din tara beneficiaza de locuri la masterat, numai 20% dintre tinerii cu drag de Romania din Basarabia, Ungaria, Ucraina, Macedonia, Serbia si Bulgaria au la dispozitie astfel de locuri. Asa se duce de rapa politica burselor - singurul lucru bun realizat dupa 1989 de statul roman in materie de sustinere a ideii nationale.
Cosmopoliti si internationalisti
Consiliul tinerilor de origine etnica romana (CTOER) din R. Moldova, Ucraina, Albania, Bulgaria, Grecia, Macedonia, Serbia, Ungaria si diaspora, reprezentat de Corneliu Costin, semnaleaza opiniei publice si autoritatilor statului roman si alte aspecte curioase. Astfel, subordonatii d-lui Adomnitei au ignorat, in planificarile lor, faptul elementar ca tarile respective nu sunt membre UE si, ca urmare, pe teritoriul lor, cursurile de trei ani nu sunt bine vazute (se stie cata democratie exista in Kievul sau in Chisinaul oficial, cand e vorba de recunoasterea studiilor din Romania sau a intelegerilor de la Bologna - prin care, teoretic, este recunoscut invatamantul de trei ani de catre toate tarile europene!). Fara sa-i avertizeze, ministerul i-a invitat pe absolventii basarabeni la concursurile de masterat, rezidentiat si doctorat, in centrele universitare ale tarii, netinand seama de greutatile in obtinerea vizei. Desi ar fi trebuit sa organizeze mai intai un concurs de dosare trimise prin posta si numai dupa aceea sa-i declare admisi sau respinsi (asa cum a fost din 1990 pana in 2000), ministerul i-a chemat pe candidati de doua ori in tara (o data la depunerea dosarului, a doua oara la examen!), desi cunostea obstacolul vizelor. Colac peste pupaza, ministerul a introdus in documentul respectiv formulari ambigue, precum "cetatenii din Republica Moldova" care pot obtine burse de studii in Romania. Or, dupa cum se stie, in republica de peste Prut locuiesc peste un milion si jumatate de rusi, ucraineni, gagauzi, bulgari multi dintre ei romanofobi. Generosul guvern de la Bucuresti le ofera, cu alte cuvinte, si lor burse, nu numai etnicilor romani, singura conditie fiind ca respectivii neromani sa declare ca "isi asuma in mod liber identitatea culturala romana si doresc sa studieze in limba romana". Curios lucru! Turcii isi cheama la studii gagauzii, bulgarii isi cheama bulgarii, rusii nu accepta decat rusi (daca vreun moldovean vrea la studii la Moscova, trebuie sa plateasca!), numai romanii sunt internationalisti si cosmopoliti peste masura. Dar nu cu ai lor! Ei ii primesc pe toti si nu vor sa precizeze din start ca locurile cu bursa nu sunt pentru toti cetatenii Republicii Moldova, ai Ucrainei sau ai altor state, ci numai pentru cei de origine etnica romana. In consecinta, Consiliul tinerilor cere completarea hotararii de guvern privind cifra de scolarizare si suplimentarea numarului de locuri pe baze realiste. Concluzia e dureroasa: cu politicieni si functionari cum sunt cei de astazi, Marea Unire din 1918 n-ar fi avut loc niciodata.