Raiul lenesilor

N. C. Munteanu
Internetul influenteaza profund viata romanilor.

Nu doar pe a functionarilor publici, care saptamanal sunt descoperiti navigand sau esuand in apele tulburi si sulfuroase ale subsolului virtual, sau pe a hackerilor care sparg conturi electronice si lanseaza atacuri mediatice la NASA ori Pentagon, sperand ca, in loc sa fie arestati, sa fie angajati ca specialisti in securitate informatica. Internetul a schimbat nu doar incurcatele relatii dintre oameni, grabind maritisuri sau despartiri, legand sau rupand prietenii intre oameni care, probabil, nu se vor intalni vreodata. Una dintre cele mai de succes pagini de Internet este cea care-ti ofera posibilitatea sa traiesti o alta viata. Acolo poti munci, poti deveni multimilionar, te poti purta ca un parinte responsabil intr-o familie de pixeli, poti sa renasti, dar sa si mori intr-o lume virtuala duplicat al vietii reale, dar parca ceva mai ingaduitoare.
Internetul a schimbat mai mult sau mai putin toate acestea. Insa cel mai profund pare a fi schimbat viata adolescentilor. Noua generatie a descoperit in Internet cel mai bun prieten al omului. De aici isi descarca portia zilnica de decibeli. Aici pot urmari in timp real cati pasi au mai facut vedetele preferate pe culmile gloriei si cat de mult s-a apropiat de orasul lor turneul trupelor preferate. Pot afla subiectele de la tezele unice pe tara sau de la examenele din anii terminali, dar si rezolvarile acestora.
Internetul romanesc e sufocat de creatia didactica a celor care scriu referate sau dau meditatii prin Internet. Daca stii ce clape sa apesi, poti sa-ti scrii referatele sau lucrarea pentru licenta folosind doua dintre mecanismele cele mai uzitate de adolescentii de azi, copy & paste. Poti copia pasaje si pagini intregi de pe Internet pentru a le insera in lucrarea ta personala, ca si cum ar fi propria ta contributie. De rupi din codru-o ramurea, ce-i pasa codrului de ea! Pe Internet exista zeci de pagini de unde profesorii lenesi pot copia in voie programe, planuri de lectie, comentarii literare si analize stilistico-gramaticale. Cu o precizie matematica se demonstreaza ca priceperea stiintifica a multor inalte fete academice se limiteaza la copierea si eventual traducerea unor lucrari care nu mai sunt citate in bibliografie. Daca s-au cladit astfel reputatii, de ce nu s-ar intretine si cariere didactice? Iar daca o fac profesorii, de ce n-ar face-o si elevii? Un recent studiu al Agentiei de Strategii guvernamentale pune in evidenta faptul ca cel putin jumatate dintre studentii romani recunosc faptul ca nu mai merg aproape deloc la biblioteca. Prefera sa consulte Internetul, unde gasesc de-a gata referatele pe care ar trebui sa le prezinte a doua zi. S-ar zice ca, dupa cazuri notorii de furturi intelectuale dovedite si nepedepsite, notiunea de plagiat a disparut din vocabularul universitar. Este sic sa lasi Internetul sa te ajute in orice efort intelectual. E suficient sa supraturezi motoarele de cautare si, dupa cateva secunde, vei gasi mii de referinte aflate la un click distanta, iar singurul efort este sa traduci pasajul cu pricina. Uneori, cum se intampla cu articolele de stiinta sau medicina publicate chiar si de marile cotidiane, traducerile sunt facute pe picior, gresit, confuz. Confuzie cu radacini in mostrele de referate sau de lucrari de licenta scoase la vanzare pe Internet. Desi se pretind de ultima ora, sunt compilatii dupa vechi texte scolare. Piata de maculatura de pe Internet este cel mai mare targ de vechituri intelectuale, neegalat nici macar de pletora de culturnici de nivele secundare ale ministerelor culturii si educatiei sau de prin parlament si inspectorate judetene. Asa ca si adolescentilor Internetul le-a schimbat viata. Din proaspata si noua cum ar trebui sa fie, in statuta si imbatranita. Ca d-aia e Internetul o scoala a vietii.