- Presedintele Basescu a fost singurul sef de stat din UE care a vizitat nu numai Georgia, ci si Ucraina, Republica Moldova, Turcia si Azerbaidjan, adica aproape toate statele relevante in acest moment, care fie au motive sa se ingrijoreze de noua agresivitate a Moscovei (Moldova, Ucraina si Azerbaidjan), fie sunt implicate in gestionarea conductelor petroliere si de gaze naturale care trec prin Georgia (Turcia, Azerbaidjan). Indiferent de rezultate, a fost o afirmare a Romaniei pe plan diplomatic regional, ca stat activ implicat in rezolvarea conflictelor din zona, iar nu ca simplu spectator. Tocmai de aceea nu putem vorbi despre un singur mesaj al acestui turneu prezidential in jurul Marii Negre, ci de mai multe mesaje, cu destinatari diferiti.
Unul din destinatari a fost UE, despre care Traian Basescu a declarat, pe buna dreptate, ca s-a miscat prea incet in chestiunea securitatii Marii Negre. A fost fara indoiala un repros voalat la adresa statelor europene, care fie nu au inteles riscurile de securitate din zona, fie nu au fost capabile sa elaboreze o linie de politica externa comuna, care sa le apere interesele in domeniul asigurarii diversificarii surselor de energie si diminuarii dependentei de gazul rusesc. Desi presedintele Basescu a atras atentia in cadrul contactelor sale bilaterale, asupra necesitatii unei astfel de politici, UE nu a avut nici o reactie semnificativa, lasandu-l pe seful statului roman sa se preocupe singur de zona Marii Negre. Izbucnirea conflictului din Georgia i-a oferit lui Traian Basescu ocazia sa le arate europenilor ca au gresit neglijand avertismentele si propunerile sale.
Pentru tarile vizitate, mesajul general al turneului a fost in primul rand de implicare si solidaritate din partea unui stat membru al UE si al NATO. Elementul nou si mai putin asteptat probabil al acestui mesaj a fost insa atitudinea pe care Traian Basescu a recomandat-o fata de Rusia. Departe de a sugera o pozitie belicoasa sau de a adopta o retorica agresiva la adresa Moscovei, presedintele Basescu i-a recomandat omologului sau georgian, Mihail Saakasvili, sa negocieze cu Rusia, pentru ca nu va castiga nimic din agravarea conflictului. Este un mesaj echilibrat, realist, menit sa fie perceput ca atare si la Moscova, caci unul din destinatarii mesajelor prezidentiale a fost, desigur, si tandemul Putin-Medvedev.
In concluzie, putem vorbi de un mesaj prezidential complex, menit sa defineasca Romania ca actor pe scena regionala, cu vocatie de mediator si, potential, de factor stabilizator.
Desi contextul politic si istoric e diferit, credeti ca evenimentele din Osetia vor activa zelul autonomist al maghiarilor din Transilvania? La ce s-a referit presedintele Romaniei cand a vorbit despre "conceptul nelegitim de drepturi colective pentru minoritati"?
- Desigur, in Transilvania vor exista intotdeauna minti infierbantate care vor incerca sa reactualizeze ideea autonomiei pe criterii etnice, ori de cate ori contextul international li se va parea favorabil. Problema lor este ca in acest moment, contextul international nu le este deloc prielnic, pentru ca aceste cercuri autonomiste maghiare, in fruntea carora se situeaza episcopul Laszlo Tokes, urmaresc sa obtina sprijinul institutiilor europene pentru a-si pune in aplicare planurile. Fara cartea europeana, autonomistii maghiari sunt pierduti. Or, independenta Osetiei de Sud, recunoscuta de acum prin decret de presedintele Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev, nu numai ca nu a mai fost recunoscuta de nici un stat membru al UE, dar a fost primita cu reactii extrem de negative din partea marilor state europene - Germania, Anglia, Franta -, precum si din partea Statelor Unite. Este o situatie total diferita de cea a independentei provinciei Kosovo, care a fost recunoscuta de Washington si de majoritatea statelor europene. Daca ar incerca, asadar, sa profite de cazul Osetiei de Sud pentru a-si promova cauza, autonomistii maghiari din Transilvania si-ar compromite cauza si ar fi asimilati unor marionete ale Kremlinului.
Fara indoiala, atunci cand a vorbit despre "conceptul nelegitim de drepturi colective pentru minoritati", presedintele Basescu s-a referit in subsidiar si la etnicii maghiari din Transilvania. Nu ar fi prima oara cand o face: a spus-o ori de cate ori a fost agitat stindardul autonomiei secuiesti. De data aceasta insa, probabil ca liderii secuilor au fost o tinta secundara a mesajului prezidential, tinta principala fiind Rusia, care, iata, aplica dupa bunul plac conceptele dreptului international, incercand sa asimileze situatia din Kosovo cu cea din Osetia de Sud si din Abhazia, pentru a-si justifica actiunile expansioniste. Rationamentul Moscovei este foarte periculos pentru ca, odata creat precedentul independentei Osetiei de Sud, calea este deschisa pentru provocarea unui conflict similar in Transnistria, in Crimeea sau in Nagorno-Karabah. Merita mentionat faptul ca presedintele Basescu are, mai mult decat alti lideri europeni, caderea morala sa respinga atat actiunile Rusiei, cat si aspiratiile autonomiste ale maghiarilor din Transilvania, avand in vedere faptul ca a refuzat sa recunoasca independenta Kosovo. Abia acum se vede cat de bine calculata a fost aceasta decizie a presedintiei romane, chiar daca a contrastat cu atitudinea majoritatii statelor UE. Romania a actionat astfel potrivit unui principiu pe care intelege sa-l aplice atat in plan intern, adica in Transilvania, cat si in plan international.