Nascut la 26 septembrie 1937 langa Chisinau, cu studii de teologie la Academia Teologica din Leningrad, Moscova (Zagorsk) si Paris, parintele Petru Buburuz este unul dintre stalpii Bisericii Ortodoxe din Basarabia. Dupa anul 1990, a reinfiintat Facultatea de Teologie din Chisinau, pe care a si condus-o timp de doi ani si jumatate, a fost consilier administrativ al IPS Petru, mitropolitul Basarabiei, pana in anul 2007, este si unul dintre liderii unionisti ai romanilor de dincolo de Prut. Cu luciditate si amaraciune, dar plin de nadejde, Parintele Petru Buburuz ne-a zugravit viata crestina din Basarabia de azi
"In timpul comunismului, basarabenii au fost siliti sa se lepede, declarativ, de Dumnezeu. Dar ei doar au tinut flacara sub obroc, credinta nu le-a pierit, numai si-au ascuns-o de ochii stapanirii"
- Aveti peste 40 de ani de slujire in Biserica, in parte ani de prigoana, in parte timp de libertate bezmetica. In ce fel au fost marcati basarabenii de aceasta epoca? Cum sunt credinciosii ortodocsi de aici?
- Nu toata lumea vine la biserica, nu toata lumea crede in Dumnezeu, dar cei care vin sunt buni crestini. In toata duminica se umple biserica de crestini, iar la marile sarbatori oamenii nu incap in biserica. Avem un popor de aur, care a stiut sa-si pastreze si credinta, si limba, si dragostea de Dumnezeu, si iubirea de neam, dar care nu are conducatori buni. Nici lideri politici care sa ne scoata la lumina, nici ierarhi ai Bisericii care sa dovedeasca prin viata lor ca implinesc cuvantul lui Dumnezeu si sunt modele de urmat. In timpul comunismului, basarabenii au fost siliti sa se lepede, declarativ, de Dumnezeu, dar ei doar au tinut flacara sub obroc, credinta nu le-a pierit, numai si-au ascuns-o de ochii stapanirii. Si cand si-au recapatat libertatea, in doar cativa ani au readus la viata peste 300 de biserici care fusesera lasate in paragina sau transformate in grajduri si depozite de catre comunisti. Pe unele le-au refacut, pe altele le-au reparat si acum mai toate satele au biserica lor, in care ii aduc slava lui Dumnezeu. Si-au dat si camasa de pe ei ca sa vada bisericile ridicate si stralucitoare precum au fost. Asta inseamna dragoste de Dumnezeu si jertfa in numele acestei iubiri.
- Comunistii au inchis toate bisericile?
- Nu, din vreo 1.100 de biserici au fost lasate sa functioneze doar 193. Si din 26 de manastiri, doar una, manastirea Japca.
- Cum au scapat acestea?
- Pai, de pilda, manastirea Japca a fost crutata pe motive politice. In 1916, in timpul razboiului, o manastire din Polonia a fost evacuata, iar calugaritele au fost aduse la Japca. Si au ramas aici. Cand comunistii au vrut sa inchida toate manastirile, maicutele de la Japca au protestat. Au cerut sa li se dea pasapoarte sa plece. Si sovieticii au vrut sa evite un scandal cu ecouri internationale si le-au lasat in pace.
"Pana cand nu va muri generatia de comunisti de dinainte de 1989, poporul nu va avea conducatorii pe care ii merita si nu va iesi din acest desert. Suntem insa convinsi ca Domnul nu ne lasa"
- Daca bisericile si manastirile au fost inchise atata amar de vreme, cum de si-a pastrat poporul credinta?
- Ne miram si noi ca, dupa 60 de ani de prigoana a Bisericii si a neamului romanesc din Basarabia, s-a trezit acest popor si a vrut sa faca o Mitropolie a Basarabiei autonoma, si a cerut limba romana in biserici si grafie latina. Ca toate merg impreuna, credinta fiind parte componenta a identitatii nationale. Ne miram si nu putem gasi alta explicatie decat ca e minunea lui Dumnezeu. Au tinut credinta ca in vechime, in catacombe. Cei mai batrani stiau ca fiecare crestin are preotia universala si ca pot boteza copiii si direct, fara preot, in situatii exceptionale. Si asa au facut acolo unde n-au avut biserici si preoti. Si si-au transmis invatatura de credinta oral, s-au rugat si au trait dupa cuvantul lui Dumnezeu... Au fost si mireni tineri care au indraznit sa mearga la seminar, la Odesa si la Leningrad, asta era un act de mare curaj in URSS.Treceau prin furcile caudine ca sa fie acceptati, dar razbateau, cu inima la Hristos. S-a intamplat ca in vremea Sfantului Ilie, care, in pragul deznadejdii fiind din cauza lipsei de credinta a evreilor, L-a intrebat pe Dumnezeu daca a ramas singur, iar Domnul a spus: "Mai sunt 7000 pe care tu nu-i stii". Cred ca este in sangele nostru dragostea pentru Hristos. Credinta este radacina noastra in Cer. Acum, poporul dreptcredincios este intr-o situatie sufleteasca mai grea decat sub regimul sovietic, cand inca mai spera, cand rezista prin credinta, prin traditie... Astazi poporul este deznadajduit, caci rataceste de aproape 20 de ani intr-un desert spiritual, politic si economic, din pricina conducatorilor nostri nevrednici. Pana cand nu va muri generatia de comunisti de dinainte de 1989, poporul nu va avea conducatorii pe care ii merita si nu va iesi din acest desert. Suntem insa convinsi ca Domnul nu ne lasa.
- Cati preoti sunt in Mitropolia Basarabiei?
- Se vehiculeaza cifra de 150 de preoti si 120 de parohii. Mitropolia Republicii Moldova are insa 1200 de preoti si vreo mie de parohii. Din pacate, cea mai mare parte a Bisericii noastre din Basarabia apartine de Moscova. Mitropolitul Petru nu are o actiune coerenta si eficienta in sensul unirii tuturor ortodocsilor basarabeni sub autoritatea sa si, deci, sub obladuirea Patriarhiei Romane. La inceput, pe cand eram consilier mitropolitan, am lucrat ceva pe directia asta, dar fara o strategie clara, pentru ca mitropolitul Petru nu are anvergura necesara si, apoi, nici n-a mai avut nevoie de sfaturile consilierilor sai. Acum sta inchis in mitropolie, cu un secretar pus la dispozitie de PPCD si face ce i se spune de la partid. Nu gandeste singur, nu se consulta cu noi...
- Credinciosii adera la o mitropolie sau alta in functie de felul in care lucreaza ierarhul locului?
- Mitropolitul Vladimir al Mitropoliei Republicii, inchinata Moscovei, stie sa te invaluie, sa-ti vorbeasca frumos, sa-ti zambeasca. Al nostru este aspru si repezit. Si asta conteaza cand lucrezi cu oamenii. Preotii nu au de ce sa vina in subordinea unui astfel de om, chiar daca stiu ca ar face un act natural si patriotic. Nici Vladimir nu e usa de biserica, face afaceri, vinde benzina, este unul din actionarii importanti de la Moldtelecom, nu e un om duhovnicesc, dar e abil si stie sa-si tina preotii aproape. Nu-i trebuie Biserica, decat ca pozitie sociala, el e om de afaceri. Din pacate, Petru nu se face nici el remarcat ca om duhovnicesc.
- Acum cate manastiri sunt in Basarabia?
- Mitropolia noastra spune ca are 12, dar nu stiu cate functioneaza intr-adevar, cate au mai mult de un calugar, doi...
- Aveti putini calugari. Nu mai ia tineretul calea manastirii, nu se mai invredniceste de voturile monahale?
- Sunt inca numerosi tineri care vor sa intre in monahism. Insa dihonia din Biserica ii retine sau ii indeamna sa treaca granita pentru a se calugari. Pe de o parte, exista o dezbinare intre cei care tin de Mitropolia Basarabiei si cei care se supun Mitropoliei Republicii Moldova, pe de alta, este neintelegere intre noi, cei care suntem in Mitropolia Basarabiei, pentru ca mitropolitul Petru se lasa manevrat politic. Apoi au fost si mai multe fapte urate in manastiri, care au devenit publice si au scarbit. Unii stareti nu si-au inteles menirea si n-au mentinut o stare duhovniceasca buna, moralitatea si disciplina in obsti...
"Foarte multi din cei care vor sa faca intr-adevar calugarie se duc in Romania si mai ales in Rusia"
- Unde pot sa se duca tinerii basarabeni care vor sa-i urmeze Mantuitorului?
- Ei au unde, desigur, de exemplu la Manastirea "Sfantul Prooroc Ilie" din Cornesti, raionul Ungheni. Foarte multi din cei care vor sa faca intr-adevar calugarie se duc in Romania si mai ales in Rusia. In Rusia este un duh bun al credintei, se pastreaza randuielile vechi, monahismul nu este atins inca de patimile modernitatii. Eu stiu familii intregi de basarabeni care s-au calugarit in Rusia, la Sarov, de pilda. Oamenii tanjesc dupa viata duhovniceasca si fug de tulburarile de aici.
- Am vazut ca stilul rusesc domina aici. De exemplu, gasesti greu o icoana in stil romanesc, iar bisericile sunt cladite dupa arhitectura rusa. De ce?
- Arhitectura rusa are frumusetea ei, iar mesterii care o cunosc sunt mai numerosi. Icoanele ruse sunt si ele mai la indemana, pentru ca nu vin icoane din Romania, ci din Rusia. Este adevarat ca sunt destui pictori si la noi care cunosc stilul bizantin, cu influentele noastre romanesti, dar lucrarile lor sunt foarte scumpe. Aici e saracie, iar pana acum cativa ani a fost si mai rau. Asa ca oamenii au preferat icoanele pe hartie, mai ieftine, si astea sunt toate rusesti, nu vin din Romania.
- Simtiti o renastere a credintei in Basarabia?
- Da. Dar conteaza mult preotul, cum e simtit el de enoriasi... Credinciosi sunt, surprinzator, mai ales orasenii, ca la sate e o situatie mai grea, pentru ca oamenii nu au biserici peste tot si nici nu mai au exercitiul mersului la biserica, dupa zeci de ani in care n-au fost. Sunt atate probleme si rezolvarea e doar in Biserica, dar ca sa inteleaga asta, este nevoie de un efort din partea noastra, a preotilor, de recatehizare a oamenilor, de lucrare a credintei in ei.
- Cum se comportau crestinii in comunism, cum isi satisfaceau nevoia de a se ruga in biserica si de a primi Sfintele Taine?
- Trebuia sa ai curaj ca sa intri in biserica. Desi comunistii nu loveau in oamenii simpli care mergeau la biserica, fiindca despre ei spuneau ca sunt doar superstitiosi. Pe tarani, pe muncitori, ii lasau in pace. Pe studenti, functionari, intelectuali si persoanele care aveau pozitii publice ii haituiau, ii amenintau ca ii dau afara din scoli sau din serviciu, ca nu le dau casa etc., si acestia se ascundeau cand veneau la biserica. Cei care se temeau sa vina la biserica veneau noaptea, pe ascuns, sa-si boteze copiii sau sa se cunune. Erau ofiteri din armata, graniceri, magistrati... Eu slujeam langa gara, la Sfanta Treime. Ma anuntau ca vin pe la 1.00, 2.00 noaptea, le faceam slujba si, intr-o ora, doua, erau inapoi, la tren, sa mearga acasa, ca erau de prin alte locuri.
- Nu va temeati de vreo provocare?
- Nu. Riscam si eu, riscau si ei. Insa eu ma puteam prevala de faptul ca nu am voie sa-i refuz unui crestin serviciul religios. Am botezat oameni la 20, 30 si ceva de ani, care traisera prin Rusia sau in Moldova, dar la distante mari de biserici, cu parinti fricosi, care nu i-au botezat. Si am cununat oameni importanti. Sunt multumit ca am putut sa fac aceasta.
- Cum ati reinfiintat Facultatea de Teologie din Chisinau?
- In ultimii ani ai URSS a fost un regim mai liberal, care a admis in Sovietul Suprem si preoti. Eu am fost trimis ca deputat in Soviet, alaturi de alti cativa patrioti de aici. Sigur ca serviciile de informatii stiau cu cine au de-a face, dar voiau sa arate o oarecare bunavointa, sa dea o supapa revoltei populare. Am militat pentru intoarcerea la credinta, pentru deschiderea bisericilor, infiintarea de scoli teologice si tiparirea de carti religioase. In cele din urma, in 1990, am reusit sa deschid Facultatea de Teologie in regim public-privat, 50% finantata de stat, 50% de catre noi. Am vrut sa fac o scoala cum a fost cea din interbelic. Pregateam venirea unor profesori din Romania. Dar n-a fost sa fie. Am fost inlaturat de la decanat, printr-o manevra guvernamentala, in 1992. Scoala a fost inchisa si reinfiintata dupa model rus si in subordinea Mitropoliei Republicii.
Paraclisul din vagon
- Stiu ca aveti doua vise mari, carora va dedicati zi de zi: revenirea Basarabiei la tara-mama, Romania, si unirea ortodocsilor basarabeni sub aceeasi mitropolie. Insa, intre timp, ati ridicat una dintre cele mai mandre biserici din Basarabia, in buricul Chisinaului. Cum ati reusit?
- Unde Dumnezeu binecuvanteaza, acolo si lucrarea se desavarseste. Cartierul acesta in care se afla biserica Sf. Apostoli Petru si Pavel, Buicanii Noi, a inceput sa se construiasca din 1968, iar dupa 1990 a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa. Ne-am gandit ca trebuie sa fie si o biserica aici, la atatea case. In 1994, eram paroh la Sf. Treime, pe langa gara, cand m-am apucat de treaba aici. Am adus un vagon pe terenul asta si l-am transformat intr-un paraclis, in care am slujit sase ani si jumatate. Abia in anul 2000 am reusit sa amenajez demisolul ca o prima biserica, cu altar, catapeteasma, tot, l-am sfintit si am inceput sa fac slujbele acolo. Acum am ridicat biserica pana la acoperis, dar mai avem inca de lucru.
"Am fost chemat de zeci de ori la Bucuresti sa mi se dea patru miliarde de lei, dar pana la urma mi s-a spus ca pot obtine doar un miliard. Si am refuzat orice ajutor"
- Cu ce bani ati facut biserica?
- Dupa cum v-am spus, avem credinciosi foarte buni, care contribuie cu cat pot, chiar daca multi sunt pensionari, someri, foarte saraci. La inceput ne-a ajutat si Patriarhia Romana. Am cerut sprijin si la guvernul roman si de mai multe ori ni s-a promis, dar cand sa se concretizeze, parca le-ar fi sters cineva cu palma pe nisip. Intr-un an, m-am suparat rau, caci am fost chemat de zeci de ori la Bucuresti sa mi se dea patru miliarde de lei, dar pana la urma mi s-a spus ca pot obtine doar un miliard. Si am refuzat orice ajutor. M-am intors acasa necajit, mai mult suparat pe mine, pentru ca nu aveam dreptul sa refuz nici un ajutor, cat de mic. Si cum stateam ingandurat in biserica, au inceput sa-mi intre credinciosi, ba o fata care muncea in Italia, ba o invatatoare care reprezenta un grup de dascali, mai multi oameni care au facut donatii de peste un miliard de lei romanesti vechi, in doar cateva ceasuri. Minunea lui Dumnezeu, nu alta. Si atunci, am simtit ca nu sunt singur si ca voi duce lucrarea la capat. Anul trecut, in sfarsit, mi-a dat 500.000 RON si Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni.
- Cam cati bani va mai trebuie, parinte, ca sa terminati biserica?
- In fiecare luna se schimba preturile, asa ca e greu sa faci calcule, dar ne-ar trebui cateva milioane de lei moldovenesti ca sa ispravim, aproximativ 300.000 de euro. Ce a fost mai greu a trecut. Sper sa ma invredniceasca Dumnezeu sa ispravesc biserica pana voi inchide ochii.
Fotografiile autorului (5)