Georgia a cautat, in contextul garantarii internationale a granitelor actuale, sa reia controlul asupra doua regiuni separatiste: Osetia de Sud si Abhazia. Aspiratiile independentiste ale acestora au fost stimulate de Rusia, superputerea ce a detinut (in cadrul Uniunii Sovietice) Caucazul si vrea sa il domine in continuare. Zona Caucazului, unde este plasata Georgia, are o importanta geostrategica uriasa. Prin ea trec cateva din cele mai mari magistrale energetice ale lumii, iar multe din rezervele de petrol si gaz se afla in proximitate (Azerbaijan, Kazahstan etc.). Dupa desprinderea de URSS, Georgia a cautat sa duca o politica independenta, mai ales in urma "revolutiei portocalii", care l-a adus la putere pe presedintele prooccidental Saakasvili. Acesta a favorizat construirea conductelor de gaz si petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) si Baku-Tbilisi-Erzurum (BTE), ce leaga exploatarile energetice azere de Turcia, fara a mai tranzita teritoriul Rusiei. Prin infrastructura sa energetica, detinuta de un gigant monopolist, Gazprom, Rusia controla pana acum consumul european, impunandu-si conditiile economice, dar si geopolitice. Sprijinite de Occident, conductele georgiene au reprezentat o tentativa impardonabila de a reduce dependenta energetica de ea.
Dupa exemplul statelor baltice, Georgia si-a depus (alaturi de Ucraina) candidatura la admiterea in NATO, accentuand nostalgia Rusiei dupa rolul mondial jucat - in secolul trecut - de URSS. Revenirea, pe fata, la putere a serviciilor secrete rusesti (KGB, devenit FSB) prin Vladimir Putin, au oprit degringolada de dupa destramarea Uniunii Sovietice, potentand o relansare a Rusiei indeosebi in plan militar. Rusia si-a regasit vocatia colonialista a tarismului, dupa cea acoperita ideologic a comunismului. O asemenea vocatie o indeamna sa stopeze reactiile centrifuge ale minoritatilor sale etnice si sa incerce recuperarea spatiului imperial, mai mult sau mai putin identic cu cel sovietic. Pentru Rusia, o posibila admitere in NATO a Ucrainei si Georgiei este inadmisibila, pentru ca astfel, cele doua foste state sovietice ar scapa definitiv din "imbratisarea prietenoasa" a Rusiei. Iar ocolirea - prin BTC si BTE a teritoriului rusesc ar diminua semnificativ capacitatea de santaj energetic, exercitat asupra Occidentului. Cu baze militare in Polonia, statele baltice, dar si Caucaz, NATO ar putea disuada orice avant imperialist al "noii Rusii". Reactia Moscovei n-a intarziat. Amanarea cererilor de aderare ale Ucrainei si Georgiei la Summit-ul NATO de la Bucuresti, dar si pripitul si brutalul act de sustinere a independentei regiunii sarbe Kosovo au impins Rusia la actiune pe principiul "faptului implinit", in maniera in care Germania nazista a surprins, intre 1936 si 1938, Occidentul. "Precedentul Kosovo" a devenit pretextul stimularii aspiratiilor iredentiste ale osetinilor si abhazilor, ce au provocat replica georgiana. Reactia salbatica a fortelor rusesti ("de mentinere a pacii") este cunoscuta. Surpriza si ezitarile Occidentului sunt si ele, de acum, stiute. Actiunea Rusiei a fost menita sa atraga atentia ca nimeni nu trebuie sa se joace cu o superputere ce, alaturi de un gigantic arsenal militar, detine si o uriasa "arma energetica", creatoare de dependente. Avizul a vizat si Romania, aspiranta la reintregire prin unirea cu Basarabia, dar si clienta a gazului si petrolului rusesc. Armata rusa din Transnistria, s-a sugerat, ar putea juca oricand rolul celor din Abhazia si Osetia, daca pretul ridicat al gazelor nu ajunge.
Cassandrele politicii romanesti (analistii si jurnalistii potrivnici presedintelui Basescu) au reactionat imediat acuzandu-l pe seful statului roman de politica brutala, neselectiva, in raport cu marele vecin rasaritean. Cum si-a permis, s-au intrebat ei, reprezentantul unei tari relativ mici sa acuze imperialismul superputerii, tendinta ei de a domina Marea Neagra? S-a pierdut, astfel, pentru produsele romanesti, piata Rusiei, iar "Gazprom"-ul ne-a umflat, ca nici unei alte tari, factura energetica.
Cine urmareste mai atent viata politica romaneasca va constata, insa ca, in ultima vreme, "difuzorii" ei sunt foarte ferm atasati de anume interese particulare si de grup. Numitele cassandre reprezinta structuri economice si politice legate - mai mult sau mai putin vizibil - de structurile similare din Rusia. In cincizeci de ani de comunism, in Romania s-au implementat o multime de "corespondenti" ai serviciilor sovietice si ruse. Afacerile actuale ale Rusiei in Romania sunt deliberat orientate spre anume sectoare si firme economice. De ce si cu cine anume, n-a cercetat - public - nimeni. Tot asa cum media n-a subliniat ce "partide" sustin reorientarea spre "marele frate", in ciuda nationalismului lor xenofob si exacerbat.
Cassandrele in cauza nu realizeaza inca faptul ca intrarea in NATO si UE este o garantie absoluta ca - cel putin - granitele actuale ale Romaniei nu se vor mai modifica. Georgia aspira la NATO, Romania este insa membru cu drepturi depline al Organizatiei. Occidentul reactioneaza prudent, dar reactia este, pana la urma, coerenta si ferma. Declaratia cancelarului "ezitantei" Germanii, Angela Merkel, ca Georgia va fi primita in NATO este o dovada. Iar, dupa alegerile din noiembrie, si politica SUA va deveni mai dura, pentru ca "actiunea" Rusiei a devenit un semnal. D-l Basescu are dreptate. "Lectia georgiana" ar putea fi "predata" celor care au provocat-o.