Ce este neurodermita?
Boala cronica de origine nervoasa
Denumirea afectiunii se compune din "neuro", care indica nervii, si "dermita", insemnand o inflamare a pielii. Aceasta boala cronica de origine nervoasa se manifesta prin aparitia unor portiuni inflamate pe piele, asa-numitele eczeme umede, ce produc mancarimi chinuitoare. Daca bolnavul se scarpina, in rana patrund bacterii, iar starea pielii se inrautateste si mai mult. Cand episodul de neurodermita ia sfarsit, locurile afectate se usuca, pielea ramanand ingrosata, cu tendinta de descuamare.
Cum se recunoaste boala?
Cruste, umflaturi, descuamari
Primele semne apar, adesea, chiar si la nou-nascuti: o crusta maroniu-galbuie, asemanatoare cu laptele ars, acopera unele portiuni de piele, mai ales pe fata, gat, brate si picioare, iar la cap se formeaza zone cu descuamari grase. Este vorba de asa-numita eczema a sugarului. In general, ea dispare dupa primul an de viata si, cu toate ca indica un risc considerabil de neurodermita, nu duce in mod obligatoriu la aparitia bolii. Daca insa simptomele de eczema a sugarului persista inca un an sau doi, acesta poate fi semnul dezvoltarii unei neurodermite.
In majoritatea cazurilor, afectiunea isi incheie evolutia pana la varsta prescolara. La numai 3-5% dintre copiii ce au suferit de asemenea eczeme, episoadele se repeta la pubertate, de asta data insa in alte parti ale corpului: la coate si genunchi, la incheieturile mainilor, la gat sau ceafa. Totusi, chiar si cei ce scapa in final de simptome vor ramane pentru tot restul vietii cu o piele uscata si sensibila.
Ce declanseaza neurodermita?
Vreo 20 de gene
Exista o predispozitie la imbolnavirea de neurodermita. Diferite gene, vreo douazeci la numar, sunt suspectate ca ar juca un rol in acest sens. Cine este dotat din nastere cu un sistem imunitar hipersensibil sufera adesea si de o uscaciune extrema a pielii. Drept urmare, invelisul corpului isi pierde umiditatea fireasca, devine friabil si nu se mai poate apara suficient de influentele mediului.
Neurodermita se declanseaza insa doar atunci cand la predispozitia genetica se adauga si anumite influente venite din exterior. Vorbim aici despre o mare diversitate de stimuli, ca de pilda: alergeni (unele alimente, polen, par de animale, toxine produse de acarieni), substante nocive (nicotina, parfum, conservanti, noxe) ori stres.
Ce importanta are igiena?
Copiii de la tara sunt mult mai rar afectati decat copiii de la oras
Numarul cazurilor de neurodermita depaseste media printre copiii proveniti din familii cu un statut social mai bun. Medicii presupun ca igiena are o foarte mare insemnatate in aceasta privinta. De exemplu, copiii din Africa au frecvent paraziti intestinali, insa nu si neurodermita. Copiii de la tara sunt mult mai rar afectati decat cei de la oras. Acestia din urma au un sistem imunitar care nu mai este solicitat indeajuns si de aceea lanseaza deseori alarme false.
Ce rol joaca psihicul?
Tensiunile sufletesti accentueaza boala
Epiderma si nervii au o origine comuna. Creierul si pielea se dezvolta inca inainte de cea de-a treia luna de sarcina si comunica prin aceiasi neurotransmitatori. Aceasta ar putea explica faptul ca multi bolnavi constata cum stresul si tristetile se exteriorizeaza la ei prin intermediul pielii. La aproximativ 30% dintre pacientii cu neurodermita, tensiunile sufletesti, teama sau deznadejdea declanseaza noi episoade ale bolii. Daca imprejurarile stresante isi prelungesc durata, si presiunea psihica depaseste limita acceptabila, organismul secreta o cantitate sporita de hormoni ai stresului. Sistemul imunitar, oricum dezechilibrat, reactioneaza cu o sensibilitate maxima: celulele imunitare sunt activate excesiv, mecanismele naturale de aparare se manifesta vehement si dezordonat. Consecinta: pielea se inflameaza si mancarimile devin chinuitoare.
SUGESTII
* Bolnavii de neurodermita ar trebui sa-si identifice factorii de stres si sa-i evite cu consecventa. In special seara, li se recomanda sa se relaxeze, pentru a-si calma psihicul si pielea. Le pot fi de folos sportul si tehnicile de relaxare, cum ar fi yoga sau antrenamentul autogen.
Cat de periculos este cortizonul?
Utilizat pentru scurt timp sub forma de unguent, cortizonul este inofensiv. Reduce pruritul si inflamatia pe locul unde se aplica, dar continutul de substanta activa este atat de mic, incat nu se va asimila prin piele decat o cantitate infima. In schimb, tabletele de cortizon administrate pe cale orala nu sunt cu totul lipsite de riscuri. Un astfel de tratament poate deveni inevitabil in episoadele grave de neurodermita, cand pielea e inflamata pe suprafete mari si deja a fost infectata cu bacterii. Concentratia cortizonului intr-o tableta este cu mult mai mare decat intr-un unguent, iar substanta activa ajunge, prin stomac, direct in sange. Dozele masive pot umfla tesuturile. In plus, tabletele sporesc riscul de osteoporoza si scad rezistenta la infectii. De aceea, copiilor cu simptome grave ar trebui sa li se administreze asemenea preparate in doze foarte reduse.
SUGESTII
* Regula cu valabilitate generala: un tratament cu cortizon n-are voie sa dureze mai mult de cateva zile, in unele cazuri pana la doua saptamani.
* Terapia trebuie incheiata gradat. De exemplu, daca initial medicamentul a fost luat de doua ori pe zi, dupa cateva zile doza se injumatateste, iar apoi administrarea se sisteaza complet.
Cat de recomandabile sunt medicamentele fara cortizon?
Din 2002, in Europa, si ceva mai tarziu la noi, in Romania, si-au facut aparitia pe piata medicamentelor asa-numitele imunomodulatoare. Ele sunt unguente care nu contin cortizon. Substantele active din compozitia lor, pimecrolimus si tacrolimus, provin din medicina transplanturilor. Au efect antiinflamator si elimina mancarimile. Dezavantajele acestor unguente: pot provoca o usoara usturime pe piele, care dispare insa dupa cateva zile; reduc capacitatea de aparare a organismului in fata infectiilor; de asemenea, se presupune ca intrebuintarea lor ar face sa creasca riscul de aparitie a unui cancer de piele. In SUA, instanta abilitata in domeniul omologarii medicamentelor (FDA) a avertizat asupra acestor eventuale efecte secundare. Pe plan european, toate preparatele pe baza de pimecrolimus si tacrolimus sunt supuse, in prezent, unui nou test de evaluare a riscurilor. Probabil ca, ulterior, se vor include in prospectele medicamentelor respective atentionari suplimentare.
Se poate si fara medicamente?
Cremele cu gudron sau uree, ca si radiatiile ultraviolete, pot fi eficiente in neurodermita. Important este, in orice caz, ca factorii declansatori individuali sa fie depistati si, pe cat posibil, evitati.
SUGESTII
* Pacientii cu neurodermita care se stiu sensibili la polen ar trebui sa renunte la iesirile mai indelungate la iarba verde, in perioadele cand aerul e incarcat de polen. Oricum, la intoarcerea acasa, seara, sunt sfatuiti sa-si spele parul, pentru a impiedica imprastierea polenului pe perna. De asemenea, le-ar fi utila o instalatie de aer conditionat cu filtru pentru polen, montata in interiorul autoturismului.
* Atat sejururile la mare, cat si aerul curat din zonele montane le sunt prielnice suferinzilor. Ambele variante ofera un climat fortifiant, care este foarte bine tolerat de bolnavi.
* Suferinzii de neurodermita ar trebui sa renunte la alcool si nicotina. Le e daunatoare chiar si postura de fumatori pasivi, caci substantele nocive continute in fumul de tigara pot nu numai sa provoace aparitia simptomelor ci si sa irite suplimentar pielea deja inflamata.
* Indeosebi la copii, e important sa li se abata atentia de la mancarimile chinuitoare. De pilda, imaginand impreuna cu ei niste "fantome ale mancarimii", un fel de spiridusi rautaciosi, ce pot fi pusi pe goana. Se pot folosi si "manechine pentru scarpinat": in loc sa-si irite propria piele, copilul poate fi indemnat sa scarpine o papusa ori un animal de plus.
Cum sa va scarpinati corect.
Nimeni nu poate astepta ca un om care sufera de neurodermita sa-si interzica total scarpinatul. O atare ambitie ar putea chiar sa duca la rezultatul contrar: a nu se putea scarpina inseamna pentru bolnav o tortura, aceasta da nastere la stres si agraveaza episodul. In schimb, poate fi de folos sa va scarpinati doar dupa anumite reguli.
SUGESTII
* Scurtati-va unghiile - asa va veti rani mai putin pielea, cand va scarpinati.
* In locul scarpinatului, incercati sa frecati, sa ciupiti ori sa loviti usor portiunile de piele care va mananca.
* Manusile de bumbac pot ajuta bolnavilor sa nu-si agreseze prea tare pielea noaptea, in timpul somnului. Practic pentru copii: pijamale ce au atasate de ele niste prelungiri, in care se introduc mainile si picioarele.
Ce se poate face, dupa sfarsitul tratamentului medicamentos?
Dupa ce zonele inflamate s-au vindecat, ingrijirea trebuie sa continue. Regula empirica valabila aici este: umed pe umed si gras pe uscat. Daca pielea incepe sa se calmeze, dar mai persista o usoara roseata, ea are nevoie de multa apa. Cea mai potrivita acum e o emulsie de ulei in apa. Mai tarziu, pentru a catifela din nou portiunile de piele uscata sau ingrosata se recomanda o crema cu consistenta laptoasa, apa in ulei. Cremele cu uree sporesc capacitatea pielii de a retine apa, elimina pruritul si previn inflamatiile. Numai medicul dermatolog poate stabili ce cantitate de uree (exprimata in procente) face bine pielii dvs.
Exista o ingrijire a pielii, in scop profilactic?
Chiar daca episodul de neurodermita s-a incheiat, pielea ramane sensibila. De aceea, este necesara aplicarea cu regularitate a unei creme grase, cel mai bine o data pe zi, iar daca nu, macar de trei ori pe saptamana.
SUGESTII
* Un dus cald este de preferat unei bai fierbinti, caci el nu usuca atat de tare pielea.
* Cine nu doreste sa renunte la baia generala poate recurge la varianta baii cu adaos de ulei. In cazul cand nu se gasesc gata preparate in farmacii adaosuri de baie speciale pentru bolnavii de neurodermita, vi le puteti pregati singuri, amestecand 40 ml ulei de masline cu 20 ml lapte si agitandu-le energic, pana obtineti o emulsie. Dupa cinci minute de imbaiere, turnati emulsia in apa. Cat mai stati in cada, pe piele se va forma o pelicula de ulei, care ulterior ii va combate uscaciunea.
* Dupa baie sau dus, e bine sa nu frecati pielea cu prosopul, ci doar s-o stergeti cu grija, prin tamponare. Apoi pielea are nevoie de umiditate, cele mai eficiente fiind aici cremele grase.
* Pacientii cu neurodermita trebuie sa-si aleaga cosmeticele cu foarte mare atentie. Li se recomanda sapunurile si gelurile de dus cu pH neutru, fara conservanti si fara parfum.
Care este imbracamintea potrivita?
SUGESTII
* Lana si materialele sintetice irita pielea. Mai bine tolerat e bumbacul.
* Hainele trebuie bine clatite dupa spalare, deoarece chimicalele din detergenti provoaca uneori iritatii.
* Transpiratia intretine mancarimile, asadar imbracamintea prea calduroasa poate crea probleme. Mai avantajos este "sistemul foilor de ceapa" - purtati mai multe piese de imbracaminte una peste alta, pentru ca le puteti scoate treptat, la nevoie.