Intr-o localitate pitita pe malul unui rausor care taie in cremenea muntilor un defileu adanc, am intrat in vorba cu un mosnegut trecut de 70 de ani: nea Vasile, un moldovean din Vaslui, "maritat" in acele locuri de pe cand facea catanie. Cand a auzit ca suntem din Basarabia, ne-a privit curios spunandu-ne cu o sinceritate debordanta: "Da, stim, basarabenii sunt foarte periculosi... teroristi, traficanti, jefuiesc si omoara la drumul mare...". Fireste, in cele din urma, noi, "teroristii" din Basarabia, ne-am imprietenit cu nea Vasile din Valea Vinului si am aflat de la el, cu stupoare, ca toata informatia despre "traficantii si teroristii" din Basarabia o are din emisiunile radio si TV locale, centrale si straine, in special din cele unguresti. Abia atunci, antenele parabolice, prinse pe acoperisurile caselor din Valea Vinului, ne-au sugerat o semnificatie de care nu aveam habar.
Din pacate, romanii din Basarabia au fost si continua sa fie napastuiti, nu doar de rusii care s-au straduit (mai intai o suta de ani, apoi inca o jumatate de secol) sa le razaluiasca identitatea nationala, ci si de regimurile comuniste din Romania postbelica si, actualmente, din Republica Moldova, instalate de aceiasi "frati mai mari" de la Kremlin. Din cate am aflat abia acum, in invatamantul din Romania comunista lipsea cu desavarsire notiunea de Basarabia, iar basarabenii erau identificati cu rusii. Daca venea cineva din Basarabia, chiar si in cazurile in care vorbea perfect romana, era definit ca rus (pentru ca mai stia si limba ocupantului). Abia dupa prabusirea imperiului sovietic, romanii din dreapta Prutului au descoperit ca pe celalalt mal neamul romanesc n-a disparut. Incredibil si miraculos au iesit in evidenta aceeasi limba romana, cu amprentele ei locale, aceleasi obiceiuri, traditii, dansuri, cantece. S-a vazut acest lucru si la recentul Festival "Cerbul de aur", pe prestigioasa scena din Brasov, unde in seara de 7 septembrie anul curent, a concertat Ansamblul academic de dansuri populare "Joc" din Chisinau, si unde a evoluat si tanara si talentata interpreta de muzica populara Tatiana Jacota. Dar, in ultimele doua decenii, nu o singura data am inghitit amaraciunea surprizelor umilitoare, chiar si la capitolul "folclor". Imi staruie in memorie un exemplu elocvent in acest sens. Acum cativa ani, organizatorii Festivalului de muzica populara de la Callatis au invitat si o trupa din Basarabia. Dat fiind faptul ca la putere in Basarabia venisera tocmai cei care urasc tot ce-i romanesc, guvernantii din Chisinau au trimis o echipa de tineri de la o casa de cultura (din Tighina, pare-se), care au dansat cu foc pe scena din Callatis dansul marinaresc rus "Iablociko". Aceeasi guvernare romanofoba a reactionat destul de "original" si in 2005, la a doua "venire in scaun" a comunistilor. La Festivalul "Cerbul de aur", inteligenta si simpatica prezentatoare Iuliana Tudor adusese in scena faimoasa orchestra de muzica populara romaneasca "Lautarii", condusa de maestrul Nicolae Botgros. Are, se vede, Iuliana Tudor o slabiciune pentru tot ce-i autentic si valoros, caci apeleaza deseori la "Lautarii" basarabeni, in proiectele ei artistice, si niciodata nu face specificarea precum ca orchestra este din alta tara, ci o prezinta simplu si firesc - "Lautarii" din Chisinau! Minunat! Imperiile pot trasa hotare doar pe pamant si pe harti, dar nu si peste sufletul unui popor, din care motiv romanii de pe o parte si de pe alta a hotarului de la Prut au fost si vor ramane mereu uniti de acelasi spirit al neamului. Ei bine, guvernarea romanofoba de la Chisinau, dupa succesul fulminant al "Lautarilor" la "Cerbul de aur", s-a simtit lezata, considerand ca prezentatoarea era obligata sa precizeze ca "Lautarii" nu sunt doar din Chisinau, ci si... din alta tara. Si, fireste, au luat masuri. Incepand cu a doua sau a treia zi dupa finalizarea Festivalului si pana in prezent, crainicii de la Compania "publica" "Teleradio-Moldova", controlata totalmente de puterea comunista, in momentul cand anunta ora exacta, sunt obligati sa precizeze: "Aici Chisinau, Republica Moldova, este ora..." Adica, atentie, nu e vorba de Chisinaul de pe Cris! In discutiile care se isca intre romanii de pe un mal si de pe celalalt al Prutului, deseori basarabenii sunt intrebati de ce, dupa atata curaj manifestat in anii destramarii imperiului sovietic, au acceptat o guvernare anti- nationala si romanofoba. La aceasta nedumerire a raspuns, in felul sau, parintele Petru Buburuz, intr-un interviu din revista "Formula AS" (nr. 835, august 2008): "Avem un popor de aur, care a stiut sa pastreze si credinta, si limba, si dragostea de Dumnezeu, si iubirea de neam, dar care nu are conducatori buni. Nici lideri politici (...), nici ierarhi ai Bisericii (...), modele de urmat". De ce nu avem conducatori, lideri si ierarhi care ar fi niste modele de urmat e un subiect aparte, si fenomenul la care s-a ajuns isi are cauzele sale istorice si social-politice, situatie despre care a vorbit, in linii mari, si Alecu Renita, intr-un interviu din alt numar al revistei in cauza. Acest lucru insa nu inseamna ca in Basarabia nu exista "modele demne de urmat", vorba parintelui Petru Buburuz, care precizeaza de ce "modelele" nu sunt la conducere, nu sunt lideri politici si ierarhi: "Pana cand nu va muri generatia de comunisti de dinainte de 1989, poporul nu va avea conducatorii pe care ii merita si nu va iesi din acest desert". Probabil, parintele Buburuz face aluzie la evrei, care, dupa fuga lor din Egipt, au peregrinat prin pustiu patruzeci de ani, si presupune ca basarabenilor le este predestinata aceeasi cale... Si daca evreii l-au avut in fruntea lor pe Moise, basarabenii au drept calauza faclia care se numeste romanism. E focul vetrei stramosesti si, la intretinerea lui, muncesc zi de zi tot mai multi oameni. Despre unii dintre ei, cititorii din Tara au aflat din paginile cunoscutei reviste "Formula AS", unica publicatie din Romania care a "parasutat" in Basarabia, in vara acestui an, un intreg desant ziaristic. In august curent, revista a pregatit un numar special cu genericul "Basarabia, altfel decat o stiti".
E adevarat, prestigioasa publicatie a prezentat si anterior materiale despre Basarabia si basarabeni. In acest sens, revelatorii sunt interviurile cu economistul si publicistul Vasile Soimaru, cu ecologistul si ziaristul Alecu Renita, cu primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca, cu scriitorii Vlad Pohila, Nicolae Dabija si Nicolae Rusu, cu parintele Petru Buburuz etc. Aceste personalitati fiind bine cunoscute in Basarabia, "Formula AS" a tinut, fireste, ca despre ele sa se stie si in Tara, dar pentru cititorii acestei publicatii, in special pentru cei din Basarabia, importanta este, mai cu seama, viziunea colectiva a "desantului" asupra tinutului dintre Nistru si Prut.
Toata recunostinta basarabenilor, cinste si onoare colectivului de ziaristi, avand-o in frunte pe distinsa doamna Sanziana Pop, pentru ideea acestei actiuni! Din pana domniei sale s-a nascut si memorabila si tulburatoarea metafora despre basarabeni, care sunt orientati spre Romania, aidoma florii soarelui intoarsa dupa soare; astrul ceresc vital pentru tot ce este viata pe Pamant. A confirmat si doamna Sanziana Pop existenta umilitorului stereotip despre basarabeni, in unele medii sociale din Tara, ca acestia ar fi "lenesi, alunecosi, bautori in exces". Exact ceea ce enuntase si nea Vasile din muntii Rodnei. Impactul terorii publicitare din mass-media audiovizuala asupra mentalitatilor il releva si Claudiu Tarziu, care isi aminteste din ce stia pana la "desant" despre Basarabia: ca ar fi "o tara saraca, rusofila si romanofoba, furnizoare de prostituate frumoase si melancolice si de racheti pusi pe crime, un stat de lenesi si betivi..." Dotat cu spirit de observatie, ajuns pe meleagurile basarabene, dansul scoate in vileag o trasatura esentiala a basarabenilor, si anume, ca ei "au radacini puternice si sanatoase: limba si traditia". Mai remarca Claudiu Tarziu si faptul ca, pentru basarabeni, "Hristos nu e icoana, nici pricina de dezbateri teologice, ci Fratele mai mare, la pieptul caruia isi gasesc adapost si alinare". Radacinile puternice si sanatoase au fost sesizate cu profunda emotie si de Aurora Petan, autoarea avand dreptate atunci cand presupune ca "emotia neclara, o stare care nu stiu de unde le vine romanilor care viziteaza, mai ales pentru prima oara, Basarabia, ii gaseste de la radacina pe care calca, o radacina de esenta tare". Savurand expresiile pitoresti ale graiului moldovenesc, Sorin Preda e constient ca Basarabia, "asa vetusta si ciuntita cum este, nu va pieri in veci", desi ramane si mai departe "un miracol, o enclava a padurilor de tei si a livezilor de apricoase, un refugiu iesit usor din istorie, dar inca viu, nelinistit, curat, plin de energii vitale si de sperante".
Desi se spune ca speranta moare ultima, vreau sa cred ca in Basarabia ea nu va muri niciodata.
VERONICA BOLDISOR