SELECTIA FORMULA AS

Amos Oz, "Poveste despre dragoste si intuneric", traducere de Dana Ligia Ilin, Editura "Humanitas Fiction" (tel. 021/311.23.30), 606 pag.



Mai sunt doar cateva zile pana la anuntarea laureatului Nobel pentru Literatura - 2008 si numele scriitorului israelian Amos Oz e vehiculat printre favoriti, inclusiv la casele de pariuri. Dar decizia Academiei Suedeze e prin traditie imprevizibila, iar valoarea literara nu e singurul (nici macar primul) criteriu in desemnarea castigatorului. In orice caz, Amos Oz, care e tradus in 40 de limbi, nu duce lipsa de premii importante atribuite in Germania, Franta, Spania, Italia si Romania (Premiul Ovidius al Festivalului international "Zile si nopti de literatura" de la Neptun - 2004). Din opera lui au fost traduse la noi pana acum sase romane, uneledin originalul in ivrit, altele prin intermediar englez. Cea mai recenta aparitie in romaneste este romanul autobiografic pe care vi-l recomand azi si despre care se spune ca e cea mai buna carte a lui. Fie ca ia sau nu Nobelul, nu exista mijloc mai bun de a-l cunoaste pe acest mare scriitor contemporan decat din povestea vietii lui, spusa de el insusi cu mijloacele romancierului modern. O viata punctata de episoade dramatice, impletita cu istoria formarii si supravietuirii statului evreu in secolul XX. Caci Amos Oz nu e doar o mare figura a literaturii israeliene, ci si o autoritate morala, militant impotriva oricarei forme de fanatism si fondator al miscarii "Pace acum", adepta a solutiilor rezonabile de compromis intre israelieni si arabi, mereu zadarnicite in practica de excese din ambele parti. De aceea, in povestirea autobiografica el marcheaza, dincolo de parcursul personal al "lecuirii de fantasme", intreg destinul tarii sale. Nascut in Ierusalim, in 1939, intr-o familie de carturari veniti din Rusia si Polonia in anii '30 in acele locuri incarcate de istorie, romancierul reconstituie vietile bunicilor si strabunicilor in locurile lor de bastina, insistand pe figura tutelara a familiei, profesorul doctor Joseph Klausner. Acest frate al bunicului patern, venit in Palestina la inceputul secolului, ajunsese pe culmile recunoasterii sociale si intelectuale (o strada din Ierusalim ii poarta numele, iar cartile semnate de el ajunsesera de referinta in bibliografia iudaismului). In umbra faimosului unchi, tatal lui Amos, Arieh, inzestrat din plin sa-i calce pe urme (citea in 17 limbi si avea o cultura vasta), e un ratat. Din pricina nesansei si a imprejurarilor, e nevoit sa se multumeasca doar cu un post modest si plicticos de bibliotecar, acrit de frustrari. Insa personajul cel mai impresionant care ii bantuie naratorului memoria si constiinta e mama, Fania, o fiinta sensibila si creativa, cu pasiuni culturale (si ea cunostea vreo sapte limbi). Facuse studii superioare inainte de a emigra, avea nostalgia Europei si o emotivitate intensa polono-rusa, "ceva din zona crepusculara dintre sublim, chinuit si singuratic". Viata de gospodina saraca din Ierusalim o deprima. Dupa ani de straduinte de a face fata greutatilor, intre "tanjire si insetosare", cedeaza la 38 de ani si se sinucide. Amos avea atunci 12 ani. Cand tatal se recasatoreste, adolescentul fragil, crescut intre carti, pleaca de acasa si alege sa traiasca din munca fizica dura, intr-un kibbutz -un soi de gospodarie agricola colectiva in care totul - muncile, castigurile, distractiile, educatia copiilor se fac in comun. In noua lui viata isi schimba numele de familie Klausner, capatand o noua stare civila: Amos Oz, agricultor si zootehnist, pe care colectivitatea din Hulda il trimite sa studieze filosofia la Universitatea din Ierusalim. Acolo, in kibbutz, unde se intorcea dupa studii ca sa predea la liceu, isi cunoaste viitoarea sotie, isi scrie primele carti, se bucura de succesele literare rasunatoare si isi creste copiii. Abia la 47 de ani, ajuns un scriitor apreciat nu doar in Israel, paraseste colectivitatea pentru a trai din scris si cursuri universitare, intr-o localitate de la marginea desertului Neghev. Cel mai popular - si solitar - scriitor israelian a mostenit melancolia iremediabila a mamei, perfectionismul tatalui, puterea de munca organizata a kibbutzimilor, dar si echilibrul rational si intelepciunea rabinica, pigmentate cu umor. O asemenea combinatie este si "Poveste de dragoste si intuneric" - o carte splendida si tulburatoare.