* Psiholog, medic si scriitor elvetian, a studiat initial teologia, pentru ca apoi sa se dedice neurologiei. E confesor si indrumator spiritual, iar la conferintele pe care le sustine asista anual aproximativ 90.000 de oameni. Cartile scrise de el - cea mai cunoscuta fiind "Arta de a imbatrani" - au totalizat un tiraj de circa 15 de milioane exemplare *
"Sufletul nu se uzeaza ca un organ"
- In ultimul timp se vorbeste foarte mult despre suflet, desi nimeni nu stie prea bine ce inseamna de fapt. Exista o definitie a lui?
- Cuvantul "suflet" deriva etimologic din "suflare", deci el are de-a face cu profunzimile omului, cu tot ce este insondabil si misterios in el, cu universul lui launtric. Pentru Platon, sufletul nu are varsta, insa in filosofia crestina, sufletul si trupul sunt strans legate, intre ele exista o interconexiune, iar sufletul face experiente si se dezvolta, la fel ca si trupul.
- Ce deosebeste un suflet tanar de unul batran?
- Sufletul tanar a facut mai putine experiente decat cel batran. Acesta din urma a vazut si a trait mai multe, si-a agonisit un tezaur de experiente. Ar trebui sa fie mai intelept.
- Intalnim oameni de 70 de ani care dau impresia ca sunt tineri, dupa cum vedem si mosnegi de 30 de ani. Asadar, sufletul nu pare sa urmeze cursul biologic al imbatranirii.
- "Mosnegii" de 30 de ani sunt oameni care nu se afla in contact cu propriul lor suflet si de aceea n-au parcurs drumul pana la capat. "Tinerii" de 70 de ani, dimpotriva, au stabilit o legatura stransa cu sufletul lor, care ii face tineri, le pastreaza tineretea. Caci sufletul nu se consuma, nu se uzeaza ca un organ, ci se maturizeaza si se imbogateste, el are capacitatea de a progresa, de a se dezvolta in permanenta, in acelasi timp ramanand tanar si mentinandu-se "in stare de veghe".
- E vorba de doua procese desfasurate in sens contrar: in plan fizic, potentialul omului se reduce odata cu inaintarea in varsta, pe cand in plan sufletesc el creste?
- Da. Dumnezeu ne ofera aceasta consolare enorma, de care nu suntem, insa, prea constienti. Cu batranetea trupului nu se poate lupta, dar sufletul poate fi pastrat pururi tanar. La oamenii care stiu sa faca acest lucru, nu exista frica de moarte, iar viata devine din ce in ce mai frumoasa. Cu mult mai frumoasa si mai profunda ca la inceput.
"Credinta e drumul cel mai scurt catre suflet"
- Ce parere aveti despre ideea ca noi nu folosim mai mult de zece procente din potentialul sufletului nostru?
- Sunt cu totul de acord. Sufletul ma indeamna sa presupun ca sunt mai mult decat o simpla masinarie care functioneaza. El cuprinde toate visurile unei vieti, ceea ce se afla in adancul fiintei umane. Acolo dormiteaza un potential imens, sansa unei vieti "insufletite", adica vii cu adevarat. Cine se multumeste doar sa functioneze e de fapt mort.
- Ce se poate face, pentru a dezvolta potentialul nevalorificat al sufletului?
- Primul pas este intotdeauna acela de a ne retrage in liniste, indreptandu-ne atentia inlauntrul nostru cu intrebarea: "Ce se petrece in sufletul meu?". Multi se tem de acest fel de liniste. Este posibil ca la inceput linistea sa aduca la suprafata sentimente ca tristetea, dezamagirea, suferinta produsa de experiente ce ne-au lasat un gust amar, insa dedesubtul lor se gaseste un zacamant alcatuit din intuitii, din doruri si visuri, o bogatie interioara, pe care avem posibilitatea s-o redescoperim. Este "comoara din ogor" despre care ne vorbeste Biblia, adevaratul sine al omului. Un sine la care nu se poate ajunge decat prin rugaciune si Dumnezeu. Credinta e drumul cel mai scurt catre suflet. Numai prin ea iti atingi profunzimile abisale ale fiintei, locul in care salasluiesc iubirea, speranta si bucuria.
- Ce poseda un om care a reusit sa-si dezvolte potentialul sufletesc, ce comunica el fara cuvinte celor din jur?
- In fata i se deschide un orizont larg, se simte liber, nu-i judeca pe altii, a aflat tainele lumii, s-a gasit pe sine, e plin de speranta si incredere. N-are porniri pe care ar trebui sa si le reprime, nu se constrange sa gandeasca pozitiv, ci o face spontan. Radiaza pace, profunzime si blandete.
"Sufletul este locul unde omul intra in legatura cu divinitatea"
- Se poate dobandi o asemenea stare la orice varsta sau este un privilegiu al oamenilor ajunsi la mijlocul vietii?
- Exista si oameni tineri care se maturizeaza foarte devreme si au experiente de acest tip, insa pe masura trecerii anilor, ne cresc sansele ca experientele noastre de viata sa se fructifice durabil in asemenea atitudini si comportamente. Fericirea e aurul ramas in sita vietii dupa ce impuritatile s-au spalat.
- Descoperirea propriei noastre bogatii launtrice este si o problema de credinta? E posibila si fara bunul Dumnezeu?
- Fara teologie da, dar fara Dumnezeu, nu. Nu ne putem simti impliniti, fara acel sentiment al transcendentei, al acelui ceva, aflat mai presus de mine. Psihiatrul C. G. Jung a spus ca n-a avut nici un pacient trecut de 35 de ani, a carui problema sa nu fie, in ultima instanta, una religioasa. Caci sufletul este tocmai locul unde omul intra in legatura cu divinitatea. Poate ca el n-are nevoie de o credinta concreta, dar in orice caz, trebuie sa intuiasca existenta lui Dumnezeu.
- "Omul imbatraneste de la sine. Insa depinde de el ca imbatranirea sa-i reuseasca", scrieti in ultima dvs. carte. Ce se poate, ce trebuie facut, pentru ca imbatranirea sa reuseasca?
- Trebuie sa ne impacam cu noi insine si cu istoria noastra personala. Aceasta include si regretul pentru ceea ce n-am realizat in viata, deplangerea propriilor noastre limite si imperfectiuni. Apoi, o serie de renuntari: la putere, la autoritate, la influenta. Dincolo de ele, ne putem cultiva un nou sentiment al recunostintei.
"Batranetea e minunata, daca nu uiti ca ea inseamna sa incepi"
- Unii raman intunecati si plini de mahnire, fiindca au in ei prea multa viata netraita. Lor ce sfat le dati?
- Acestora le-as spune ca niciodata nu e prea tarziu pentru a incepe ceva. Dar si acest nou inceput ar trebui sa fie precedat de o judecata la rece: pentru ca te-ai reprimat, te-ai adaptat, te-ai multumit sa functionezi, intr-un cuvant, ai dus o viata gresita. Insa si ceea ce n-ai trait are un sens. Este invitatia de a incepe sa traiesti corect. Asta nu inseamna sa ai pretentia de a recupera totul. Asa ceva nu e posibil si ar fi, in fond, tot o gandire bazata pe principiul performantei. Insa in conul de umbra al vietii netraite s-au acumulat lucruri care, acum, pot fi scoase la lumina.
- Care sfat, adresat oamenilor de varsta mijlocie, va place cel mai mult?
- O cugetare a teologului evreu Martin Buber: "Batranetea e minunata, daca nu uiti ca ea inseamna sa incepi". Caci batranetea nu presupune doar renuntare si acceptare, ci si o multime de prilejuri de a incepe. Exista noi perspective, noi provocari, noi posibilitati. Nimeni nu e prizonierul trecutului sau. In orice zi, fiecare om poate incepe din nou. Indiferent de varsta.