Criza financiara si criza justitiei

Rodica Culcer
1. La ce consecinte politice trebuie sa ne asteptam de pe urma crizei financiare mondiale care, probabil, va atinge si Romania? Cat ne ascund politicienii din ce se intampla deja si de ce?

- Nu este obligatoriu sa fim zguduiti de criza financiara internationala. Canada, de pilda, este putin afectata, pentru ca bancile ei sunt solide. Daca vom avea probleme, ele se vor datora in primul rand proastei gestiuni a economiei si a sistemului bancar si abia in al doilea rand crizei externe. Deocamdata stim ca, desi premierul ne asigura ca suntem la adapost de efectele crizei, Combinatul siderurgic de la Galati, proprietate a grupului Arcelor-Mittal, a anuntat o reducere drastica a activitatii. Odata cu productia siderurgica a Romaniei se vor reduce si alte activitati destinate exportului, pentru ca tarile dezvoltate intra in recesiune si nu mai au bani de achizitii. Nu va asteptati insa ca, inainte de alegeri, guvernul liberal, care se lauda ca vom deveni a saptea putere economica a Europei, sa anunte iminenta pierderii unor locuri de munca sau sa admita ca preturile cresc din cauza deprecierii monedei nationale, care la randul ei se datoreaza deficitului dintre importuri si exporturi, inflatiei si lipsei de incredere in guvern. Nu de la guvernanti vom afla ca avem o crestere economica gaunoasa, bazata pe consum de produse din import si speculatii imobiliare - primele care se vor prabusi sub impactul crizei.
Desi ne-a asigurat ca bancile romanesti sunt sigure, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, nu exclude un impact al crizei externe asupra Romaniei. In ciuda optimismului afisat, guvernatorul a avertizat - asa, in treacat - ca peste o cincime din celebrele credite "cu buletinul" nu sunt achitate si ca "atunci cand creditarea creste cu 60% probabilitatea de a gresi este marita." Cu alte cuvinte, bancile romanesti au acordat prea multe credite fara a verifica si capacitatea de rambursare a clientilor - adica exact ce au facut bancile americane care au intrat in faliment. In plus, multi s-au imprumutat in euro si platesc acum mai mult decat pot suporta, iar daca leul va scadea prea mult, ca urmare a "intelepciunii" guvernamentale, s-ar putea ca acestia sa nu-si mai achite ratele la banci. Totodata, o eventuala satisfacere a revendicarilor salariale extravagante pe care le agita sindicatele si le voteaza parlamentarii va duce la cresterea inflatiei. Odata cu inflatia creste si dobanda bancara, cresc si ratele la credite si, daca ratele devin insuportabile, ele nu vor fi achitate si bancile vor inregistra pierderi, ceea ce va afecta toata economia. Pe de alta parte, cresterea inflatiei ar putea duce la o explozie a preturilor, ceea ce inseamna ca viitorul nu suna prea bine. Oricat de evidente ar fi insa faptele, politicienii evita sa vorbeasca prea mult despre problemele economice: daca o fac, trebuie sa admita ca problemele considerabile care se profileaza la orizont se datoreaza mai mult proastei gestiuni a finantelor tarii de catre guvernanti, si mai putin crizei economice internationale.

2. Ce inseamna NUP pentru Ion Iliescu, in dosarul mineriadei din 1990?

- Este un adevarat triumf asupra "golanilor" care au fost batuti de mineri si de cei care i-au comandat pe mineri; o victorie asupra organizatiilor civice care cer de peste 18 ani dreptate pentru victimele mineriadelor si pedepsirea vinovatilor pentru dezlantuirea de salbaticie din iunie 1990 si pentru asmutirea romanilor unii impotriva celorlalti; o demonstratie ca structurile care au preluat puterea in decembrie 1990 pe seama revoltei populare controleaza ferm, pe langa economie si politica, si justitia. In consecinta, nu mai are rost sa speram ca ni se va face dreptate in instantele romanesti, ca abuzurile sistemului comunist sau post-comunist vor fi penalizate vreodata. Pana va ajunge CEDO, sesizata de organizatia "21 Decembrie", sa se aplece asupra procesului lui Ion Iliescu, sunt mari sanse ca acesta sa nu mai poata fi afectat de un eventual verdict de vinovatie.
Singura pe care Ion Iliescu nu o poate sfida, asa cum si-a sfidat si isi sfideaza si acum adversarii si victimele, este istoria. Oricate carti ar scrie fostul sef al statului si oricate declaratii ar da, el nu va reusi sa acrediteze versiunea sa privitoare la raspunderea ce-i revine pentru acele zile nefaste. Exista prea multe argumente si dovezi impotriva sa: discursul de bun venit adresat minerilor in zorii zilei de 14 iunie, cand le cerea sa instituie "o dictatura populara"; multumirile rostite la plecarea minerilor; scenele filmate cu bataile administrate de mineri celor care indrazneau sa treaca prin Piata Universitatii; planul elaborat de Ion Iliescu si de Petre Roman pentru reprimarea "Pietei" si transmis trupelor ministerului de interne, precum si nenumarate alte probe din imensul dosar sabotat de procurorii care s-au ocupat de caz. Iar minerii nu numai ca bateau oamenii pe strada, ci ii si tarau in sediile politiei, unde erau retinuti fara nici un mandat, semn ca actiunea lor brutala facea parte dintr-un plan elaborat mult deasupra lor. In tot acest timp, desi stia ce se intampla, Ion Iliescu nu a schitat nici un gest pentru oprirea violentelor. Chiar daca admitem ca ar fi fost obligat sa accepte mineriada, pentru ca i-au impus-o structurile care-l controlau - cum afirma uneori neoficial aparatorii sai - tot vinovat este ca a acceptat aceasta situatie. Sangele varsat, vietile mutilate, traumele celor batuti si ale familiilor lor, rusinea suferita de Romania pe plan international, nu vor fi ignorate de istorie, cum nu sunt de altfel ignorate nici acum de romani. Ion Iliescu scapa de proces, dar nu mai convinge pe nimeni de dreptatea sa, pentru ca nimeni nu-l crede si toti romanii stiu ca nu te poti baza pe justitie, mai ales pentru marile procese cu miza nationala. Iata trista mostenire pe care o lasa tarii Ion Iliescu.