Chemarea de peste sarma ghimpata

Alecu Renita
Basarabia si-a trait din plin drama instrainarii si a singuratatii.

Smulsa din trupul Tarii de catre tancurile rusesti, manata desculta prin Siberiile de gheata, umilita si condamnata fara de vina, parasita pe o cruce a istoriei ca sa cunoasca pana la capat suferinta si sa auda cum ii ruginesc cuiele infipte in ea de straini, Basarabia nu si-a pierdut nici o clipa credinta in Dumnezeu si in dreptatea care va veni sa-i implineasca destinul. Un destin adunat de poet in nemuritoarele cuvinte si versuri care stau prinse de inima si de firea basarabeanului: "Trecuta prin foc si prin sabie,/ Furata, tradata mereu,/ Esti floare de dor, Basarabie,/ Esti lacrima neamului meu!".
In decembrie 1989, cand prin sange, Romania si-a cucerit libertatea, la Chisinau, vedeam cum se subtie si se rupe sarma ghimpata de pe Prut, traiam frenetic iluzia ca se sfarseste drumul patimirilor si Basarabia se reintoarce acasa, la vatra stramoseasca, la viata normala. Condamnati la mutenie, izolati si rupti unii de altii timp de o jumatate de veac, ardeam de dorinta de a-mi vedea fratii si surorile, de a le spune ca am supravietuit si am ramas vii, ca ne-am pastrat credinta, limba si fiinta nationala, ca am iesit din gulaguri ca sa atingem cu inima si ochii locurile sfinte de la Putna si Ipotesti, de la Cluj si Iasi, de pe Nistru si Dunare, de la Turda si Cozia. Un vant de libertate ne batea in fata, un dor de Tara si de frate naruia zidurile de pe Prut, un popor intreg incepea sa simta cum i se reintregeste fiinta si harta. si azi, dupa 18 ani, vad in fata ochilor multimea de moldoveni de la Targu-Neamt, care au venit ca la urs si au inconjurat primaria cu sutele, ca sa vada, dupa o jumatate de veac, un alt moldovean de peste Prut, care vorbea liber, ca si ei, romaneste. Multi din cei veniti la intalnire erau oameni simpli, imbracati taraneste, care semanau leit, la port si la chip, cu taranii din satul meu de bastina din judetul Lapusna, care si la vorba, si la privire erau identici cu cei din stanga Prutului. Lor le parea ireal ca de cealalta parte a Moldovei, dupa cumplita ocupatie sovietica, au mai ramas moldoveni vii, care vorbeau si simteau romaneste, care visau in fata lor ca URSS are zile numarate, iar sarma ghimpata de pe Prut va fi scoasa. Dar scurta a fost visarea si bucuria: ce a urmat "a fost groaznic. Mocirla, si de o parte si de alta a Prutului. Dezinformare, demagogie, minciuni. Pe scena Unirii urcasera papusarii". Diagnosticul Sanzianei Pop este exact. In timp ce noi ne descaltam ca sa intram cu evlavie in catedrala sfanta a neamului, papusarii au dat buzna cu cizmele murdare de glod, ocupand si altarul. Au calcat pe simtamintele curate si au murdarit totul in jurul lor, au facut Prutul si mai lat, de nu se mai zarea un mal de altul. Pe atunci, in 1990, cunosteam ca stafiile Moscovei tineau in maini conducerea de la Chisinau, dar nici sa ne treaca prin cap ca Cotrocenii erau nu altceva decat o anexa a Kremlinului. Pofta mare a strainilor de a declansa un razboi rece, fratricid, s-a facut sub ochii nostri neputinciosi de a opri tavalugul minciunii, intretinut de politicieni si mass-media. Cazuri particulare de incalcare a legii de catre unii basarabeni erau "savurate" si prezentate la general, de mass-media bucuresteana, crimele individuale treceau de la persoana la un neam de 4,5 milioane de oameni, fratii din stanga Prutului se transformau pe capete in "lenesi, alunecosi, bautori in exces, hoti de buzunare si racheti". In sfarsit, complexele de inferioritate cultivate de Occident damboviteanului mitoman si gazetarului stietot au gasit un paratrasnet in Basarabia. Nici Chisinaul nu se lasa mai prejos: instruit de Moscova, timp de doua secole, cine e romanul si ce pericol fatal prezinta el pentru basarabeanul "eliberat si salvat" de rusi, repune in circuitul informational si mediatic chipul unei Romanii agresive, care asteapta momentul potrivit ca sa invadeze Basarabia si sa-i cloneze pe moldoveni in romani. Kafka pare un copil inocent pe langa teatrul absurdului, jucat atat de ridicol si de scarbos intre Chisinau si Bucuresti. De celelalte gainarii si matrapazlacuri mi-e si sila sa mai amintesc. Intrebarea e alta: de ce lumea cea buna, cu dragoste de tara, a tolerat declansarea si intretinerea razboiului rece, fratricid, de ce papusarii, de o parte si alta, au fost lasati sa intre in altar si sa atenteze la un ideal sfant? Cu ce s-a ales neamul romanesc dupa schimbul de "amabilitati fraterne"?
Am batut de multe ori la poarta cetatii lui Bucur, dar ea mai totdeauna ramanea ferecata. Se dadea vina pe politicieni, de parca aceasta fauna ocupase intregul spatiu "de la Nistru pana la Tisa", de parca nu ar fi existat macar un inceput de societate civila in Basarabia si Romania, de parca nu ar fi putut fratii intre ei sa se apropie fara sa fie dusi de manuta de catre politicienii de o parte si alta a Prutului, de parca tot ce a insemnat bunul simt si masura la romani nu ar fi avut nimic comun cu televiziunile din Bucuresti. Fireste, nu avem nevoie de laude si elogii gratuite, nu am cerut de la nimeni sa ascunda sau sa lustruiasca realitatile din R. Moldova, nu am cersit de la nici o institutie mila sau compasiune: am cerut doar sa se spuna adevarul despre noi, sa se respecte dreptul nostru nativ la Patria istorica si sa fim tratati, de la egal la egal, ca romani, care in afara vointei lor, au ramas in afara frontierelor Tarii.
...si totusi, poarta cetatii lui Bucur a fost urnita din loc, intredeschisa, ca sa se zareasca si chipul adevarat al Basarabiei. Nu clasa politica a intredeschis-o, ci o Doamna scriitoare care a declarat romanimii prin saptamanalul "Formula AS" ca "Basarabia nu este cenusareasa despre care aflati din ziare si de la televizor. Este frumoasa, bogata, demna, isi regaseste identitatea si actul de nastere romanesc. Inima Basarabiei bate la fel ca si inima noastra, partea ei dinspre soare rasare de care nu ne putem lipsi". Doamna Sanziana Pop, caci despre ea este vorba, impreuna cu echipa ei de sufletisti, a avut curajul sa calce peste stereotipurile rau mirositoare, sa treaca Prutul si Nistrul si sa promita public o campanie pe termen lung: Basarabia, altfel decat o stiti.
Materialele gazduite in ultimele luni vin sa destrame ceata dintre noi pentru ca sa ne privim deschis in ochi si sa vedem clar drumul pe care-l avem de mers impreuna. Campania initiata a apropiat "Formula AS" si de inima intelectualitatii basarabene, care pierduse speranta ca se poate scrie si altfel, decat superficial si in negru, despre romanii din stanga Prutului.
Lanurile de floarea-soarelui isi urmeaza astrul si aud chemarea de dincolo de sarma ghimpata. E o chemare tainica, de sora si frate, care de asta data nu mai poate fi confiscata de papusari, fiindca ei nu au cum sa inteleaga rostul chemarilor ancestrale si traiectoriile destinului romanesc.

Foto: VASILE SOIMARU