Ca urmare a acestui verdict si in contextul crizei mondiale, actiunile companiei mama, "Gabriel Resources", scazusera, in 24 octombrie, la o valoare istorica de 1,07 dolari canadieni, scadere care pune proiectul minier din Apuseni pe marginea gropii. Dupa verdictul judecatorilor timiseni, procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul minier este inca o data invalidata, fapt pus deja in aplicare de Ministerul Mediului, in 2007. Societatea civila si justitia au ramas, pana la urma, singura speranta a luptatorilor pentru salvarea Rosiei Montane, in timp ce deputatii PD-L si PSD, care s-au opus discutarii legii de interzicere a cianurii, actioneaza, umar la umar cu compania, pentru distrugerea ei. Minimalizand, ca de obicei, verdictul justitiei, compania numeste certificatul in cauza drept "un simplu document, care nu autorizeaza derularea vreunei activitati". Cu toate acestea, va face recurs, deoarece decizia Tribunalului Timis este, desigur, "... injusta". Cum "injuste" au fost si celelalte paisprezece (!) decizii defavorabile RMGC, adjudecate pana acum prin justitie de societatea civila.
Bogatiile subsolului romanesc, tinta unor aventurieri
In ultimul timp, unii lideri de sindicat si Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si-au propus demolarea Legii Minelor nr. 85/2003, in vederea scurtarii perioadei de aprobare a licentelor de exploatare negociate, prin eliminarea obligativitatii aprobarii de catre Guvern". Aceasta lege le sta in gat multora, deoarece, desi nu e perfecta, prevede proceduri lungi si costisitoare de aprobare a licentelor miniere, asa cum este normal intr-o tara democratica. In acest context, ce doreste un lider ca Ion Popescu, de la confederatia sindicala "Meridian"? Nimic mai putin decat scoaterea guvernului din procesul de decizie privind deschiderea unei exploatari miniere - exact ceea ce viseaza compania din Rosia Montana! Deloc surprinzator, cata vreme d-l Popescu este un lobby-ist al RMGC, sustinand-o mai abitir decat isi sustine putinii ortaci ramasi in campul muncii. Din context nu putea lipsi un "actor" binecunoscut pentru larghetea cu care a scos la mezat rezervele minerale strategice ale statului, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale. Daca in trecut, cand director era Mihail Ianas, ANRM era vazuta ca varful de lance, cu care tot felul de aventurieri lacomi au tintit bogatiile tarii, de aceasta data, agentia a anuntat cu emfaza presa ca Romania detine 20 de miliarde de tone de minerale neexploatate: minereuri feroase, neferoase, sare, nemetalifere, nisipuri, pietrisuri si roci ornamentale. Ce ar dori sa faca sindicatul "Meridian" si ANRM cu aceste rezerve uriase? Sa le scoata la vanzare, desigur. In viziunea excesiv de industrialista a domnilor de la Meridian si ANRM, redeschiderea minelor si deschiderea unor noi exploatari intensive de aur, argint, marmura, sare, feldspat etc. ar aduce dezvoltare si bunastare" tarii. Nimic mai fals, dupa cum a demonstrat Michael Cernea, expertul numarul unu al Bancii Mondiale in domeniul social-economic. "Nici o tara care-si exploateaza excesiv resursele primare", spune Cernea, "nu s-a imbogatit, ci dimpotriva: a saracit. Nici o stramutare de populatie, pentru a face loc unor exploatari miniere, n-a adus fericire, bunastare si confort oamenilor, ci dimpotriva: foamete, disperare, stres, saracie". La 20 de ani de la revolutia anticomunista, fantoma dezvoltarii industriale de tip comunist, bazata pe exploatarea intensiva a resurselor neregenerabile, fara a tine seama de protectia mediului, de consecintele asupra muntilor si naturii in general, bantuie inca mintile unor romani din institutiile statului.