PSD a propus,
PNL a dispus...
- Indubitabil, cea mai importanta batalie politica a lunii octombrie s-a dat in jurul maririi salariilor profesorilor, hotarare care deschide drumul majorarii retributiilor tuturor bugetarilor. Analizand actiunile si reactiile legislativului, guvernului, presedintelui tarii si ale partidelor, cine credeti ca greseste?
- Chestiunea maririi salariilor profesorilor parea transata intr-o prima faza, dupa ce PNL si PSD au ajuns la un acord privind majorarea in trepte, din care prima s-a si petrecut la 1 octombrie. Scandalul a izbucnit oarecum pe neasteptate si, evident, din motive electorale. Toti actorii politici implicati in aceasta poveste au partea lor de vina. Nimeni nu spune ca o marire de salariu nu s-ar justifica, prin prisma noilor preturi si a situatiei actuale a bugetarilor. E limpede insa ca avem de-a face cu o gestionare defectuoasa a economiei, care e deja cronicizata si care e greu de schimbat pe ultima suta de metri. Guvernul Tariceanu a continuat traditia acestei gestionari, luand masuri tardive si care nu conving pe nimeni. A anuntat plafonarea unor salarii, inghetarea unor investitii..., masuri care, facute acum, nu mai dovedesc decat o incercare disperata de a pastra aparentele. Ele ar fi fost credibile si eficiente, daca ar fi fost facute in primul an de guvernare. Or, timp de patru ani, guvernul nu a fost preocupat de gaurile pe care le da bugetului prin salarii uriase, nejustificate de performante economice, la agentiile guvernamentale, prin cheltuieli enorme fara cap si asa mai departe. Daca premierul Tariceanu ar fi dovedit responsabilitate pana acum, azi l-am fi crezut cand ne vorbeste despre consecintele pe care le va avea majorarea salariilor profesorilor cu 50%. De altfel, liberalii tipa acum degeaba, de vreme ce au avut posibilitatea de a bloca discutarea legii in plenul Parlamentului, cum se intampla cu alte acte normative, si n-au facut-o, ba au si votat-o. In plus, Calin Popescu Tariceanu nu a mers in Parlament, in ziua votului, sa tina discursul despre catastrofa, pe care ni-l livreaza acum. De aceea, nu mai este crezut. Desigur, povara financiara pe care o presupune marirea salariilor tuturor bugetarilor - caci au cerut majorari si functionarii publici, si angajatii din sanatate - va fi greu de suportat. Dar pentru asta este vinovat guvernul, care trebuia sa avertizeze din timp, sa ia masurile ce se impuneau si sa administreze economia mai bine, fara a risipi fondurile. E clar ca guvernul Tariceanu trebuie sa raspunda, desi nu ne mai foloseste la nimic, nici daca va demisiona, nici daca va cadea in urma unei motiuni de cenzura - cu care ameninta PD-L. Din aceasta situatie are de castigat in primul rand PSD, care a guvernat bine-mersi alaturi de PNL in ultimii doi ani, fara sa aiba si raspunderea electorala pentru asta, si-a asigurat imunitatea pentru oamenii sai, a promovat ce legi a vrut, iar acum le da o lovitura sub centura partenerilor liberali. Caci PSD a propus marirea salariilor, punand guvernul liberal in dificultate: orice decizie ar lua, va plati. Daca se maresc salariile, intram in criza sub guvernarea liberala, daca nu, bugetarii se vor razbuna la urne.
In ceea ce-l priveste pe presedintele Basescu, el a dovedit pragmatism electoral si nitel cinism politic. A promulgat legea, fiind deplin acoperit de votul unanim dat in Parlament, de decizia Curtii Constitutionale si de pactul pentru educatie pe care l-a initiat. In schimb, presedintele nu are nici o acoperire si nici o scuza cand invita toate celelalte sindicate la revendicari salariale de aceeasi anvergura. Prin asta isi contrazice pozitiile anterioare si propriile indemnuri la prudenta si responsabilitate".
- Cum comentati aceasta atitudine?
- Traian Basescu a refuzat socul electoral pe care l-ar fi provocat nepromulgarea legii. Guvernul nu trebuia sa se astepte ca va fi salvat de un presedinte cu care se afla in conflict de mult si pe care l-a suspendat din functie, in complicitate cu vechii adversari. E clar ca si PD-L ar fi pierdut. In plus, chiar daca dl Basescu nu ar fi promulgat legea, nimic nu i-ar fi impiedicat pe parlamentari sa o voteze din nou. Iar a doua oara, presedintele nu mai are voie sa o respinga. In concluzie, pentru starea de lucruri destul de grava, vina e impartita.
"Politicienii se folosesc de criza mondiala in scopuri electorale"
- Totusi, guvernul liberal amana marirea salariilor, chiar cu riscul de a fi penalizat in alegeri, sub cuvant ca nu vrea sa pericliteze situatia economica a tarii. Ne protejeaza guvernul, prin aceasta actiune, de efectele crizei mondiale?
- Declaratiile d-lui Tariceanu au fost contradictorii si in aceasta privinta: ba nu ne atinge criza, ba ne atinge, ba avem bani, ba nu avem. Impresia mea este ca politicienii se folosesc de criza mondiala, tot in scopuri electorale, invocand-o si cand e cazul, si cand nu e, si dandu-i interpretarea care le convine. Iar guvernul pare ca se foloseste de aceasta criza si de revendicarile salariale ale bugetarilor pentru a acoperi un gol mai mare, facut in alta parte, in alt scop. Cu alte cuvinte, el face ca politia care, prinzand un batran furand un pachet de biscuiti dintr-un magazin, ii pune acestuia in carca toate furturile de pana atunci, ramase cu autor necunoscut. Economia nu avea cum sa ajunga intr-o situatie proasta - asa cum se pare ca este -, daca era gestionata bine si corect, iar o majorare de salarii, chiar si de asemenea proportii, nu ar fi putut sa o destabilizeze.
- Tot in logica razboiului electoral a intrat si un troc politic intre PD-L, PNL si PSD, ce par ca si-au impartit colegiile electorale castigatoare.
- Da. Constatam ca una votam si alta iese. In campania electorala, actorii politici joaca un dans al razboiului, combinat cu elementele unui dans prenuptial, iar dupa alegeri, ne surprind cu mariaje dintre cele mai ciudate. Partidele se gandesc ca, desi par imposibile dupa bunul-simt, orice aliante la guvernare sunt posibile. De aceea, nu e de mirare ca principalele partide politice au avut grija sa se menajeze in desemnarea candidatilor, astfel incat in colegiile unde candideaza un politician cunoscut al unuia, celelalte au pus oameni de paie. Daca ne uitam pe listele de candidati, vom vedea ca nici un lider politic important nu are un contracandidat serios, astfel ca nu-i este stingherita de nimic intrarea in Parlament. Ne asteptam sa fie ajutata pana si UDMR, care, de 12 ani se afla continuu la guvernare si care acum este pentru prima data in pericol sa nu intre in Parlament, potrivit sondajelor.
"Ar fi normal ca UDMR sa ia o pauza de la putere"
- In ce fel ar putea fi sprijinita UDMR?
- S-a vazut in alegerile pentru Parlamentul European ca, in mod miraculos, UDMR a obtinut mii de voturi acolo unde nu se afla picior de ungur, cum a fost la Vaslui. Dar jocul periculos al UDMR, pe extreme, este favorizat prin tot felul de cedari de catre liderii partidelor romanesti, care, pe de o parte, nu vor sa treaca drept extremisti, daca ii pun pe nationalistii maghiari la punct, pe de alta, se gandesc ca ar putea guverna doar impreuna cu UDMR, fara alt partid. In viziunea lor, UDMR e preferabila ca partener de guvernare, pentru ca liderii maghiari sunt gata pentru toate compromisurile, consimt la toate manevrele care aduc bani clientilor politici, s-au imbogatit alaturi de liderii partidelor romanesti, si-au asigurat imunitate in fata legii si nu pun probleme majore.
Ar fi normal ca UDMR sa ia o pauza de la putere, macar pentru faptul ca atat amar de vreme s-a aflat in toate guvernele si n-a facut nimic pentru propriul electorat. De cate ori e campanie electorala, liderii UDMR agita ideea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, cer introducerea limbii maghiare ca limba oficiala de stat - chiar daca pentru asta folosesc eufemisme -, practica un nationalism inflamat, fara sa propuna solutii la problemele reale ale maghiarilor din Romania. Si de data aceasta si-au potrivit un referendum in ziua votarii, in speranta ca doar, doar, vor veni oamenii la urne, de dragul autonomiei.
- Pentru o altfel de atitudine a politicienilor romani, ar fi nevoie de moralitate in politica. Despre ce fel de moralitate putem vorbi in conditiile unui schimb permanent de politicieni intre partide - de tipul transferurilor din fotbal?
- Privim uluiti cum adversari inversunati de pana mai ieri se regasesc in acelasi partid astazi. Oameni de la PSD si PRM candideaza pe listele PD-L sau PNL, si invers. Parlamentari din grupul celor 322 care au votat suspendarea presedintelui Traian Basescu din functie sunt azi candidati cu mari sanse de a fi realesi din partea PD-L, cunoscut ca partidul de suflet al primului om in stat. Asta mi se pare foarte grav, pentru ca lupta celor 322 contra presedintelui a fost dura si foarte primejdioasa pentru democratia Romaniei. Sa nu credeti ca toate aceste observatii sunt facute doar de comentatorii politici. Electoratul le vede si el si nu mai este dispus sa gireze partidele care dovedesc o asa inconsecventa si o asa lipsa de repere ideologice, doctrinare si morale. De aici absenteismul tot mai pronuntat pe care l-am avut la ultimele alegeri. Cum s-a vazut, marile absente s-au inregistrat in orase, unde electoratul este mai informat si mai exigent. Acest electorat a constatat nu numai schimbul de locuri dintre politicieni, ci si asemanarea izbitoare dintre ei, indiferent ca se declara de stanga, de dreapta sau de centru - toti au aceleasi metehne si apucaturi. Cum sa votezi o alianta PD-PNL si sa te trezesti, dupa putin timp, ca la guvernare sunt PNL cu PSD - adica tocmai partidul pe care ai vrut sa-l inlaturi de la putere?
- In conflictul politic prelungit dintre guvern si presedintie, guvern si legislativ, legislativ si presedintie, s-a apelat foarte des la arbitrajul justitiei. Or, vedem acum ca justitia este infiltrata cu oamenii Securitatii. Presa a dezvaluit recent ca o serie de judecatori au fost ofiteri sau colaboratori ai Securitatii. Cat ne mai putem baza pe o astfel de justitie, in care judeca oameni compromisi si santajabili?
- Intrebarea se pune si vizavi de competenta profesionala, pentru ca, daca ei au apartinut structurilor de securitate, e clar ca ascensiunea lor se datoreaza acestei apartenente. Am banuit tot timpul astfel de resorturi murdare ale justitiei, caci multe din deciziile ei sunt suspecte. De aceea, n-am aflat adevarul despre revolutie nici pana in ziua de azi, de aceea d-l Ion Iliescu a fost absolvit de orice vina pentru mineriade, de aceea nici un potentat acuzat de coruptie nu a ajuns dupa gratii in atatia ani, de aceea nu a fost gasit nici un vinovat pentru privatizarile frauduloase sau pentru cedarea unor monopoluri de stat catre alte state, pe sume derizorii. Legaturile si complicitatile comunist-securiste au consolidat un imperiu subteran - care domina economic, politic, din perspectiva administrarii justitiei si mediatic societatea romaneasca, si care azi este foarte greu de dislocat. Cei care sunt partea sistemului nu pot "defecta", adica sa faca si lucruri bune cu care sistemul nu e de acord. Imediat ce se vede din partea lor vreo initiativa care iese din plan, sunt eliminati, asa cum s-a intamplat cu d-na Mona Musca. Sistemul accepta anumite schimbari doar daca este in interesul sau. A permis economia de piata, pentru ca a avut de castigat, a permis integrarea europeana, pentru ca avea nevoie de libertate de miscare, o piata mai mare, fonduri nerambursabile etc, a permis condamnarea generalilor Chitac si Stanculescu, pentru crimele din revolutia de la Timisoara, caci trebuia mentinuta, fie si tardiv o aparenta de onorabilitate a justitiei - insa, nici o grija, dupa alegeri, generalii respectivi vor fi eliberati - etc., etc. Romania este prizoniera vechilor nomenclaturisti care s-au mentinut la putere si a lucratorilor din Securitate deveniti oameni politici si afaceristi.