Ca e vorba despre bilantul contabil, politic sau institutional, toata lumea pretinde ca si-a facut treaba si, de aceea, ar trebui sa-i votam din nou. Parlamentul s-a intrecut pe sine, aproband aproape 2000 de legi, ca te miri de unde au avut atatea maini sa le voteze. Poate ca de aceea gandesc ca insectele, pentru ca voteaza ca miriapozii. Presedintele s-a tinut de cuvant si a devenit jucator pe scena politica. A jucat uneori poker american, alteori ruleta ruseasca, ba chiar si alba-neagra romaneasca. A fost suspendat si a revenit pe caii cei mari, dupa ce incercarea de a-l revoca a esuat. A facut campanii de imagine pentru partidul sau de bastina, si pentru asta a sacrificat relatiile cu fostii parteneri la guvernare, ba chiar a improvizat un fel de guvern alternativ la el, la Cotroceni.
La randul sau, bilantul guvernamental arata curat ca lacrima de recunostinta de pe obrazul contribuabilului. Pentru ca prima ordonanta aprobata a fost cea care a schimbat sistemul de taxe. Au urmat alte 500 de ordonante pe care, pana sa le discute Parlamentul, le-a si pus in practica, desi unele dintre ele erau, cum s-a vazut mai tarziu, anticonstitutionale, starnind nu doar protestele societatii civile, dar si pe cele ale instantelor europene. De altfel, guvernul se pregateste chiar in aceste zile sa semneze alte ordonante care ar putea transforma ploiosul noiembrie intr-o luna de foc. Premierul, care a schimbat peste 50 de ministri in patru ani, pentru a supravietui pe meterezele palatului Victoria, pretinde ca mai toate angajamentele initiale cuprinse in voluminosul program de guvernare cu care a cucerit alegerile in 2004 ar fi fost materializate. Adversarii spun ca a reusit sa tarasca reputatia partidului sau prin peltelele populiste ale partidului social democrat, transformand un partid de dreapta intr-unul de stanga. E de inteles, mai toate partidele parlamentare au fost, intr-un fel sau altul, la guvernare. Iar unele partide din opozitie, chiar mai mult decat Partidul National Liberal. Din banii cu care au pavat drumul spre alegerile din acest an au avut de profitat, in primul rand, tovarasii de drum cu care PNL s-a facut frate pentru a trece podul crizelor economice si politice, Partidul Social Democrat care, desi principal perdant al alegerilor din 2004, a castigat mai mult ca partidele aflate la guvernare. Insa, in spatele risipirii banilor publici si a succeselor economice din ultimii ani, se afla cel mai mare tun al actualului legislativ. Parlamentarii au propus, dezbatut si aprobat cu larga majoritate, proiectele de lege care le permiteau sa cumpere casele de protocol in care stateau, indiferent ca erau revendicate sau proprietate privata a statului, le dadeau dreptul la pensii care-i transforma in cei mai bogati 500 de bugetari romani, la competitie cu fostii securisti si politruci comunisti. Mai mult, legile adoptate acorda parlamentarilor privilegii aproape de neimaginat intr-un stat de drept si le acopera, cu perdeaua groasa de praf a secretului de serviciu, conturile si averile. In aceeasi categorie se inscrie si nerusinata lege care suspenda procesul restituirii caselor luate cu japca de statul comunist, o lege care-i favorizeaza pe chiriasi, de multe ori clienti de partid si de stat si, oricum, carne de tun in alegerile din iarna. Asta in vreme ce legea lustratiei a esuat prin bunkerele politicii.
Toti par multumiti de performantele lor, dar suma bilanturilor este negativa. O aritmetica paradoxala, valabila doar in contabilitatea dubla a politicienilor si a clientilor politici din mediul economic. Iar daca toti cei care au avut acces la banii si nervii nostri in ultimii ani se declara castigatori, te intrebi cine a mai pierdut. O intrebare la care, mai devreme sau mai tarziu, iti raspunzi tot tu.