Comanditarii sondajelor "aranjeaza" desigur rezultatele, dar apropierea dintre partidele fruntase este vizibila pentru toata lumea. Concluzia este ca, dupa patru ani de "razboi de uzura", nici un partid nu pare a se desprinde in castigator sigur al alegerilor, ceea ce va impune, dupa reunirea noului Parlament, instalarea altei guvernari de coalitie, cu toate inconvenientele ei. Principalul perdant al sondajelor este PD-L-ul, partidul ce l-a dat pe presedintele tarii. De PD-L se legau cele mai multe sperante ale romanilor dornici de incheierea finala a socotelilor cu trecutul si de alinierea definitiva a Romaniei la standardele UE si ale NATO, organizatia ce garanteaza integritatea si suveranitatea tarii. Dupa retragerea de la guvernare, pe motivul neimplicarii in actele de coruptie ale "colegilor" liberali, dar - mai ales - dupa sustinerea efectiva a presedintelui in lupta cu "sistemul ticalosit", democrat-liberalii pareau scapati in castigatori siguri ai scrutinului parlamentar, anuntand un viitor executiv de dreapta ("popular"), bazat pe o majoritate sigura, ce permitea excluderea compromisurilor cerute de o alianta oarecare. Scorul obtinut de presedintele Traian Basescu la referendumul ce viza suspendarea sa era, de asemenea, incurajator, parand a anunta un triumf al partidului ce si-a propus transformarea profunda a tarii. Sondajele (indiferent de "partizanatul lor") infirma aceasta probabilitate. Care sunt cauzele evidentei pierderi de viteza?
Principalul motiv ar putea fi impresia de "dublu limbaj" al discursului PD-L-ist. Fata de intransigenta prezidentiala, partidul democrat-liberalilor s-a aratat mult mai "moale" in tratarea problemelor pe care guvernarea coalitiei tacite PNL-PSD le-a pus in fata romanilor. Daca d-l Basescu a acceptat unele compromisuri, asumate pe fata, din nevoia de a debloca situatia, PD-L-ul a promovat deseori, intr-o maniera paguboasa, coterii parlamentare si aranjamente locale ce au indicat, pentru destui alegatori, ca lozinca luptei pana la capat cu "sistemul ticalosit" este doar "o figura de stil", o acoperire pentru viitoarea punere a sacilor in caruta. Cea mai grava "greseala" PD-L-ista este si cea recenta: desemnarea candidatilor pentru votul uninominal de la sfarsitul lui noiembrie. Partidul ce parea a-si propune schimbarea radicala a clasei politice romanesti, imbatranita in rau dupa nouasprezece ani de "democratie", a dovedit ca, practic, nu se deosebeste de rivalele sale principale, PSD-ul si PNL-ul. In cazul celor din urma, este adevarat, nimeni nu se astepta la mari schimbari in continutul listelor. Ce s-a intamplat cu PD-L-ul?
Votul uninominal, asteptat de toti alegatorii ca un mijloc ferm de reformare a clasei politice, a fost, dupa cum se stie, amendat prin eforturile comune ale parlamentarilor, in special din PSD si PNL, cu scopul asigurarii continuitatii paturii politico-oligarhice formate in Romania postcomunista. Dar nici unul din "filtrele" puse de guvernanti si asociatii lor nu justifica impanarea listelor PD-L-iste cu dosariabili, traseisti, penali, oportunisti s.a.m.d. Cand accepti reciclati din PSD, PRM sau PNL, nu mai poti in nici un caz sa pretinzi ca te deosebesti de partidele "coruptilor", de "grupurile de interes" din spatele scenei. Ce rost mai avea, in situatia data, refuzul candidaturii Monei Musca, "acarul Paun" al colaborarii politicienilor romani cu politia politica a comunistilor? Sa nu fi avut PD-L-ul o "rezerva de cadre" ce i-ar fi permis sa promoveze pe liste nume noi, neintinate de mizeria politicianista a ultimilor ani? PD-L-ul a castigat, si ca urmare a fermitatii presedintelui Basescu, sprijinul societatii civile, realmente singura "forta" ce aspira la o Romanie profund transformata prin competenta, corectitudine, ordine. Plantand pe propriile liste candidati cu trecut dubios, cu trasee politice aberante si contradictorii, sfertodocti cu bani, dornici de imunitate in perspectiva viitoarelor "afaceri", partidul risca sa-si indeparteze acest sprijin, sa fie impins in zona gri a gruparilor de conjunctura, diferite aparent prin situari doctrinare, dar avand, in fond, aceeasi tinta: puterea, ca mijloc de capatuiala si bunastare proprie. Cum mai este PD-L-ul partid de dreapta, "popular", cand "alesii" sai sunt dispusi sa sustina cele mai diferite initiative pe care, eventual, in functie de interese de moment, sau la presiunile prezidentiale, sa le amendeze ulterior? Reprezentanti ai PD-L au sustinut o serie de initiative ce indicau, mai degraba, existenta intereselor de grup, decat o pozitie pragmatica stabila, convinsa. Prin voturi de acest tip, pe care unii componenti ai listei uninominale le amorseaza deja, PD-L-ul risca sa apara drept un conglomerat lipsit de disciplina de partid si de convingerea doctrinara ce asigura liantul partidului in cauza. Prin gafele acumulate astfel, el isi indeparteaza "majoritatea tacuta" si sporeste, fara sa o vrea, randurile absenteistilor, a dezgustatilor de politica romaneasca.