In Franta rafinamentelor culinare exista de mult o literatura gastronomica si ea nu se reduce doar la carti de bucate. In patria pateului de foie gras, a sutelor de soiuri de branza si a vinurilor nobile, hrana ocupa un loc foarte important intre placerile vietii si elogiul ei se transforma adesea intr-un festin literar din care se infrupta cu delicii tot mapamondul. (Ca sa dau doar un singur exemplu: cartea epicurianului Anthelme Brillat-Savarin, "Fiziologia gustului", de la 1825, are si azi o notorietate similara cu a marilor clasici). Mai mult, francezii au creat si o filosofie a gastronomiei, iar marii bucatari si critici capabili sa le aprecieze "creatiile" in rubrici specializate sunt vedete mediatice. Ei bine, tocmai francezilor le-a fost initial adresata superba carte scrisa pe limba lor de compatrioata noastra Sanda Nitescu si al carei subiect este universul culinar romanesc. Renumita pictorita exilata la Paris in 1967, cand avea 30 de ani, isi deapana, sub forma a 29 de scrisori catre o prietena frantuzoaica, un soi de memorii gastronomice, de fapt 29 de portii savuroase de text ce aduc in cerul gurii gustul cerului natal. Dorul exilatei de mediul in care si-a petrecut copilaria si prima tinerete, de fiinte dragi disparute, nostalgia cuibului parintesc isi gasesc in scris o terapie, o bucurie la indemana. Caci frumusetea acestei carti sta in capacitatea autoarei de a se bucura si a-si transmite bucuria hedonista, facand din arta culinara a menajerei Esti si a mamei - arta literara. Totusi, pe langa pura placere a scrisului, Sanda Nitescu are de transmis ceva cititorilor din tara de adoptie. Din intalnirile cu alti romani raspanditi prin lume, ea observa ca, in ciuda deosebirilor de opinii, au cu totii in comun o identitate compusa din gusturi si miresme ce le-au impregnat copilaria si care alcatuiesc un univers romanesc. Obiceiurile culinare "de la mama acasa", patrunse in alveolele cele mai tainice ale spiritului, ii fac pe acesti destarati sa-si regaseasca radacina. Pictorita-scriitoare merge la sursa acelor bucurii ale gustului, mirosului, culorilor care e propria copilarie si povesteste experiente particulare, dar in care ne recunoastem cu totii. Caci e vorba de sarbatori ale gurii si inimii ce tin de traditia romaneasca si de "felurile" ei emblematice, de la sarmale cu mamaliga, la chiftele, salata de vinete, fasole batuta, placinte, galuste cu prune s.a. "Un fir de marar..." nu e o carte de bucate, desi contine si cateva retete, ci un elogiu al roadelor pamantului si al transformarilor lor alchimice din bucatarie, e cartea unui timp regasit jubilatoriu. Memoria simturilor legate de hrana din tara ei o ajuta pe Sanda Nitescu sa-si recreeze in exil ceva din Romania de care se rupsese dureros, sa-si invinga astfel boala dezradacinarii. "Foarte repede am inteles ca, in ciuda despartirii, nu-mi pierdusem radacinile. Paradoxal, ele cresteau miraculoase, inlauntrul meu, salasluind in mine. Erau impregnate de traditiile culinare ale tarii mele si, mai mult inca, de cele ale propriei familii". Familie in centrul careia se afla ardeleanca Esti, menajera devotata ce domneste in micul apartament bucurestean, purtand grija hranei zilnice si a gospodariei, a confortului fizic si psihic al celor doi copii si al parintilor (mama - medic si tatal - inginer). Sanda Nitescu isi regaseste voiosia, fervorile, prospetimea simturilor proprii varstelor fragede, cand ai acces la miracole si totul te incanta. Expeditia la piata pentru cumpararea unui pepene verde, savurat in zile caniculare, extazul olfactiv dat de aburii cratitei cu sarmale sarbatoresti, mirosul irezistibil de ardei copti sau de cozonac, ciorbitele si supele de sezon, cu ingrediente necunoscute Occidentului, precum leusteanul sau borsul din tarate si cate altele devin pentru parizianca prin adoptie vehicule mentale catre un taram mitic. Cel al copilariei romanesti, ce poate fi readusa in prezent si impartasita si altora gratie indemanarii din propria bucatarie, simtita ca "un creuzet al iubirii". Clipele privilegiate legate de mancaruri reinvie in mintea artistei persoane, intamplari, atmosfere - toate transfigurate de vitalitate, buna dispozitie, daruire de sine si recunostinta. Cerul albastru al memoriei afective, asa cum ni-l arata Sanda Nitescu, e de o frumusete care poate da stralucire chiar si celor mai cenusii zile de noiembrie.