- Istoric din Cluj-Napoca -
"Actul de la 1 Decembrie 1918 a fost un miracol romanesc"
In urma cu 90 de ani, intr-un decembrie friguros si inghetat, toata suflarea romanilor din Ardeal ardea sufleteste, in asteptarea implinirii unei visari de veacuri: unirea Transilvaniei cu celelalte provincii romanesti. Pe jos, calare, cu carute sau pe acoperisuri de tren, sute de mii de oameni s-au adunat pe Platoul Romanilor din Alba Iulia, pe 1 decembrie 1918, pentru a striga intr-un glas: "Vrem sa ne unim cu tara". Sosise clipa cea mare, dorita si prevestita de luptatorii pasoptisti, "ceasul sfant" proorocit de
(Istoricul Vasile Lechintan, cercetator la Arhivele Nationale din Cluj-Napoca, evoca pentru cititorii nostri cauzele si desfasurarea acelor momente astrale din decembrie 1918.)
"Material bun de maghiarizat"
- Ce i-a determinat pe romanii ardeleni sa-si doreasca atat de mult ruperea de Ungaria si unirea cu Tara Mama?
- Ce-l poate determina pe un fiu sa vrea sa ajunga in bratele mamei sale? Dar in cazul ardelenilor a mai fost ceva: robia feudala de pana la 1848-1849 si robia nationala de dupa 1867, cand Transilvania a fost alipita fortat la Ungaria, peste vointa romanilor majoritari in stat. Din Evul Mediu pana la 1848, romanii au fost serbi pe mosie, nu aveau dreptul sa se stabileasca in orase, sa aiba acces la scoli inalte (multe sperante, multi posibili intelectuali ilustri ai romanilor s-au pierdut); erau umiliti ca neam, neavand voie sa umble calare, ori sa umble imbracati in haine de postav, sa poarte arme ori sa-si faca biserici de piatra etc. Erau considerati tolerati in propria lor tara, ca etnie si ca religie. Nu aveau reprezentanti in Dieta (Parlamentul) Transilvaniei, desi contribuiau decisiv, prin impozite, la vistieria statului si cu militari pentru armata. Ce putea fi mai umilitor pentru romani, ca insasi Constitutia medievala a Transilvaniei sa precizeze din start ca acest "monument al Justitiei", cum era considerata de fauritorii ei de trista amintire, "este avantajos pentru domnii din cele trei natiuni recepte (unguri, secui si sasi) si pentru reprezentantii celor patru religii recepte" (recunoscute politic): reformata (sau calvina), luterana, unitariana si romano-catolica.
- Ce s-a intamplat dupa 1848 si, mai ales, dupa 1867?
- Dupa dualismul din 1867, cand imparatul Austriei a oferit Transilvania cadou Ungariei, a inceput robia natiunilor nemaghiare. Romanii - spune presa vremii - nu erau priviti decat ca "material bun de maghiarizat". Orice manifestare a vointei lor nationale era pedepsita. Zeci de procese politice si de presa au aruncat pe numerosi intelectuali in temnitele din Vat si Seghedin, fiind sanctionati si cu sume importante de bani. S-a creat o lege a presei care "sa inabuse glasul romanilor si exprimarea libera a convingerilor lor". Legea electorala era astfel intocmita, incat avea prevederi separate pentru Transilvania, anume - ca romanii sa aiba acces limitat la vot, ceea ce a starnit indignarea inclusiv a numeroase personalitati politice si culturale ale Europei.
�
- Cum au decurs tentativele de maghiarizare in timpul Dualismului?
- S-a produs mai intai un atac masiv asupra Bisericii ortodoxe si greco-catolice, precum si asupra multor scoli romanesti din sate, fiind inlocuite cu scoli in limba maghiara. In acelasi timp, desi incercarea de maghiarizare a Liturghiei in Biserica greco-catolica a esuat, numeroase scoli confesionale romanesti au fost inchise prin legile Trefort si Apponyi. Dupa inceperea Razboiului Mondial, in 1914, multi intelectuali romani, preoti si invatatori, au fost bagati in inchisori si internati in lagare pe teritoriul Ungariei. La sud, Regatul Roman statea insa in expectativa, parca nu indraznea sa treaca Carpatii. Dar ardelenii doreau intrarea Bucurestiului in razboi, presimtind evenimentele ce vor veni. Nu este de mirare ca marii oameni politici si patrioti, Ghita Pop si Onisifor Ghibu au facut parte din grupul de ardeleni care a semnat in 1915 declaratia publica prin care se cerea intrarea imediata a Romaniei in razboi contra Austro-Ungariei. Declaratie pentru care au fost condamnati la moarte in contumacie. Ramanerea in neutralitate ar fi fost o greseala enorma, deoarece s-ar fi pierdut momentul propice pentru desavarsirea unitatii national-statale.
"Teljes elszakadast" - separare definitiva!
- Se spune ca marele miracol romanesc de la 1918 a avut un secret. Care a fost acela?
- Pleiada de oameni politici romani care s-au afirmat in viata publica a Transilvaniei, in presa, in parlamentul ungar, in confruntarea cu sovinismul ridicat la rang de politica de stat in epoca dualista. George Baritiu este unul dintre marii patrioti, prin "Foile" caruia a fost luminat poporul. In acest cadru de maturitate si demnitate politica si nationala s-a ridicat si Iuliu Maniu. Puternica sa personalitate a creat liniile politice clare pentru faurirea Romaniei Mari. El este cel care a rostit, in maghiara, celebra sentinta in fata reprezentantilor unguri, in noiembrie 1918, la esuarea tratativelor purtate la Arad cu acestia: "Teljes elszakadast" - despartire definitiva! Acest lucru se intampla dupa actul de mare curaj al deputatului Alexandru Vaida-Voievod, care citise, in 18 octombrie, in Parlamentul de la Budapesta, "Declaratia de autodeterminare a romanilor din Transilvania", riscand sa fie linsat de furiosii colegi unguri. Personalitatile romanesti ale generatiei Marii Uniri sunt impresionante ca numar si tinuta morala si politica. Secretul miracolului romanesc aici trebuie cautat.
- Cum a fost pregatit 1 Decembrie in plan intern si international?
- Monarhia Austro-Ungara, infranta in Primul Razboi Mondial, dezorganizata, cu o armata bolsevizata, nu mai putea controla situatia pe teritoriul ei. Pe strazile Vienei, cantand "Desteapta-te Romane", militarii condusi de Iuliu Maniu au instaurat ordinea. In Transilvania, la recomandarea Consiliului National Roman de la Arad si a conducerii Garzilor Nationale Romane, s-a trecut la organizarea romaneasca in fiecare comuna, sub conducerea intelectualilor locali si a ofiterilor intorsi de pe front. Au avut loc alegeri pentru desemnarea reprezentantilor comunali care vor vota la Alba Iulia. Pe plan international, personalitati de prima marime au facut lobby pentru Marea Unire. In Statele Unite ale Americii s-a deplasat marele om politic Vasile Stoica; la Paris, Octavian Goga si alti fruntasi romani; la Londra, George Moroianu; in Italia, profesorul Simion Mandrescu, Nicolae Titulescu si altii.
- Despre Marea Unire de la 1 Decembrie se spune ca a fost o capodopera juridica a vremii. Ce inseamna acest lucru?
- Marii oameni politici ardeleni stiau ca Ungaria va contesta actul Unirii, imediat ce va avea ocazia, ceea ce s-a intamplat in 1919, si de atunci in permanenta, pana astazi. De aceea, spre deosebire de alte state care si-au proclamat independenta in 1918, guvernele lor constituindu-se pe teritoriul altor tari (cazul Cehoslovaciei si Poloniei), romanii au construit o arhitectura juridica imbatabila. La sedinta din 15 noiembrie 1918 a Consiliului National Roman Central de la Arad, un grup de tineri inflacarati, in frunte cu Iustin Marsieu, a cerut Consiliului sa proclame chiar atunci, pe loc, unirea Transilvaniei cu Romania. Dar marele om politic Vasile Goldis le-a spus, cu tact: "Oare avem noi dreptul sa deposedam lumea toata, marea
"O adevarata fresca nationala"
- Entuziasmul a fost de nedescris. Marturii de epoca reinvie clipele unice ale acelui eveniment. Ce spun cronicile vremii?
- Pe langa cei 1228 de delegati de pe tot cuprinsul Transilvaniei, Banatului, Maramuresului si Crisanei, au fost prezenti si peste 130.000 de romani, veniti spre Cetatea lui Mihai Viteazul fie pe jos, fie cu carutele, fie cu trenurile cele prapadite de razboi si cu geamuri sparte. In Alba-Iulia, pe Platoul Romanilor, era o mare de oameni, tarani imbracati in straie de sarbatoare, dupa portul din fiecare zona etnografica. De la Iza si Apsele de peste Tisa, pana la Timis si Cerna, din Apusenii lui Iancu, din Crisana, din tinutul Nasaudului, din Tara Oltului si Brasov, de pe Mures, din Orastie, din tinuturile Somesene, din Satu-Mare, Arad, Zarand, Hateg, Lugoj, Caransebes, Tara Barsei, din Marginimea Sibiului, din tinutul Padurenilor, de pe Tarnave, din Trei Scaune, Odorhei si Ciuc, din Campia Ardealului, din zona Clujului si a Turzii, din Tara Silvaniei, din tinutul Bistritei etc. Atunci a fost vazut acolo "cel mai frumos tablou din istoria unui neam de tarani", cum scria un jurnalist francez. O mare de drapele tricolore, pancarte indicand locurile de origine, multimea asezata in randuri nesfarsite in buna randuiala, cantecele nationale "Desteapta-te Romane", "Pe-al nostru steag e scris Unire" si "La arme" - iata tabloul unei veritabile fresce nationale. Drumul spre Cetate era strajuit de motii din Apusenii lui Avram Iancu, inarmati si imbracati in straie albe. Alba-Iulia era pazita de Garzile Nationale Romane (circa 17.000 de ostasi) conduse de capitanul din fosta armata austro-ungara Florian Medrea. In sala Casinei ofiterilor din Cetate, arhiplina, cei 1228 de delegati au hotarat unirea cu Romania si de aici a fost anuntat poporul adunat pe Platoul Romanilor. S-au revarsat tunete de urale si peste tot se auzea "Traiasca Romania Mare!".
- Si totusi, nu toti cei prezenti au avut in cele din urma bucuria unirii cu tara. Au ramas dincolo de hotarele stabilite la Trianon.
- Este trist, intr-adevar, ca au ramas cu visul neimplinit o serie de delegatii participante la Alba-Iulia, cum sunt cele din Batania, judetul Cenad, Giula si Chitihaz, judetul Bichis - ramase in Ungaria; Apsele si Slatina de peste Tisa - azi in Ucraina; Varset (cu unsprezece delegati la Alba-Iulia!), Voievodint, Deliblata si Biserica Alba - ramase in Iugoslavia. Actul de la 1 Decembrie 1918 ramane un mare castig pentru cauza progresului in Europa, la fel cum a fost revenirea Basarabiei la Patria Mama. A fost un miracol romanesc, un eveniment care se intampla rar in viata popoarelor.
Lui Vasile Lechintan ii puteti scrie la e-mail: lechintan_vasile@yahoo.com
Inapoi
Numai utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii. Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra gratuit 
