Algoritmul este bioritmul parlamentului. Conform acestuia, un partid intra cu fruntea sus la negociere pentru formarea guvernului si e scos pe faras de sub masa verde. Algoritmul este testul de compatibilitate dintre diversii actori politici. Ca orice test, are valabilitate cateva zile. In preajma alegerilor nu dureaza nici macar atat. Au fost politicieni care si-au schimbat sexul peste noapte, ca sa devina compatibili cu cei care urmau sa preia puterea. Nu a contat ca se prezentasera la alegeri pe liste de stanga. Isi descopereau subit compatibilitati de dreapta. Si invers.
In perioada dintre alegeri, intre partide se casca goluri cosmice. Clanurile politice isi jura dusmanie pe veci si-si consuma parte de timp si energie vanandu-si adversarii cu bombe inteligente de noroi si cacao. In jungla mlastinoasa a ringului politic nu mai exista compatibilitati, ci doar noi si ei. Politicienii nu se mai inteleg nici macar cand isi dau binete. Nimic nu-i poate convinge ca adversarii politici sunt oameni. In afara voturilor pentru bugetul parlamentar cand se au ca fratii, cu totii fac politica din transee. Baricadati in spatele intereselor de partid, politicienii isi arunca vorbe grele si penale. Si nu numai vorbe. Se bat cu microfoanele, servietele, cartitele, secretarele si mai ales cu dosarele de securitate, anticoruptie sau de la partid. Se bat cu televizorul si cu informatiile anonime, dar bine documentate din presa. Viata parlamentarilor e dura, trebuie sa se bata pe birou, calculator si masina. Trebuie sa se bata pentru o casa cat o gara, in care sa stea si nepotii lor pana la adanci batraneti. Trebuie sa se bata pentru secretare si pensii de vis. Si, mai presus de toate, daca reusesc sa treaca de testul redistribuirilor electorale, trebuie sa se bata pentru a deveni compatibili. Caci nici nu stii cat de mult conteaza aceste compatibilitati candva, cand se discuta despre constituirea guvernului, de pilda. Discutiile pentru formarea unei majoritati parlamentare care sa sustina guvernul au dovedit ca toate partidele din parlament sunt compatibile intre ele. Chiar daca aveau cateva fixatii, politicienii ieseau din culisele negocierilor cu un zambet halucinant pe buze si spuneau, parca in transa, ca diferentele intre cele doua parti sunt infinitezimale. Chiar si politicieni plasati pe pozitii atat de diferite in atat de multe probleme, lasand mereu impresia ca nu se trag din aceleasi maimute, au devenit la negocieri blanzi si flexibili, cat sa nu forteze prea mult algoritmul si sa nu falsifice rezultatul testului de compatibilitate.
Ceva e putred in toate aceste declaratii de dragoste si rezultate pozitive ale testelor de compatibilitate. Poate ca oamenii. Unii dintre ei au facut poteca la departamentul anticoruptie, altii la Cotroceni. Se urau temeinic si nesfarsit pana mai ieri. Pentru fiecare dintre ei drumul catre viitor duce in alta directie. Cum s-ar putea intelege? Si iata ca, dincolo de cuvinte si ideologii, politicienii demonstreaza ca se pot intelege. Programele lor, chiar daca fundamental diferite, li se par acum identice, iar peste noapte, penalii partidelor se au ca fratii, caci au descoperit la negocieri ca au atatea in comun.
Anul acesta, toate partidele alese in parlament au vrut la guvernare. Si toate au negociat descoperind ca, la o adica, ar putea face un guvern de uniune nationala la care sa participe cu totii. Sa faca opozitie electoratul, daca poate! Si de ce ne-ar mira ca au iesit de la negocieri blanzi si tandri ca niste porumbei, cand s-a dovedit ca nu exista incompatibilitati, ci doar orgolii. Poate ca d-asta e bine sa lasi doctrinele deoparte, sa nu te mai incurci in amanunte. Si-apoi, la ce ar fi bune decat sa strice bunatate de compatibilitate!