Prof. dr. Florin Tudose - "Romanii sunt foarte buni povestitori, dar obosesc inainte ca povestea sa se sfarseasca"

Ion Longin Popescu
- Psihiatru -

La 19 ani de la caderea dictaturii comuniste, romanii par a fi ramas un caz special al "Noii Europe". Depersonalizati dramatic de ideologia comunist-ceausista, au fost mai degraba paralizati decat bucurosi de libertatea care li se oferea, pentru care nu aveau nici busola, nici ghid. Nu e tocmai usor sa treci de la interdictie la "fa tot ce vrei". Intarzierea in vechile mentalitati comuniste a fost mai degraba o neputinta decat o optiune. Ca este adevarat, s-a vazut ceva mai tarziu, cand cei din spatele frontului au trecut in linia intai a ofensivei capitaliste, decisi sa recupereze timpul pierdut. L-au si recuperat intr-un fel, doar ca prea lacom si prea grabit, cu pierderi dramatice, platite in lepadarea de valorile in care crezusera pana atunci: cultura, credinta, traditie, familie, moralitate practic, chiar identitatea noastra specifica. La rascruce de vanturi, dupa 19 ani de tranzitie, suntem in punctul cand poporul roman ar trebui sa se duca la psihiatru. Versul lui Marin Sorescu, "Simt ceva mortal aici, in regiunea fiintei mele", mi se pare cel mai potrivit pentru a defini starea romanilor la cumpana dintre anii de gratie 2008/2009. O spunem cu neliniste si cu speranta ca se mai poate indrepta ceva. O opinie pe care o impartaseste si profesorul Florin Tudose, mare specialist al sufletului omenesc.

"Suntem orientali, mioritici, deci fatalisti pana la limita supravietuirii"

- Cum arata, psihologic vorbind, romanii astazi, fata de 1990?

Strict psihologic, romanii nu sunt foarte diferiti fata de 1990. Suntem orientali, mioritici, deci fatalisti pana la limita supravietuirii si, in plus, extrem de creativi in plan individual, dar foarte distructivi in plan comunitar. Alaturi de tipologia lui Mitica, creionata de Caragiale, trebuie neaparat inserat inconstientul colectiv din povestea drobului de sare (mai mult de jumatate dintre pacientii mei se tem de un pericol potential pe care, cu un minim efort de gandire si actiune, l-ar putea evita). Schimbarile in psihologie se fac foarte lent si nu au neaparat un sens pozitiv sau negativ. Adesea genereaza un amalgam, dar psihologia natiunilor este una cu grad mare de stabilitate. In multe domenii, lucrurile in Romania au evoluat in bine, oamenii au inceput sa aiba curajul de a-si spune o opinie sau de a lua o decizie fara sa astepte la nesfarsit o supervizare. Din pacate, in ceea ce priveste responsabilitatea, asumarea, perseverenta, lucrurile nu s-au imbunatatit, ba poate stau chiar mai rau ca in '90.

- Putem vorbi de o evolutie a mentalitatilor, de o schimbare a psihologiei colective?

Spuneam in 1991, la un congres international, ca va fi cel mai greu cu mentalitatile si, din pacate, timpul m-a confirmat, chiar daca in acel moment, toata lumea parea sa creada ca, daca vom trece la actiune, mentalitatile se vor schimba de la sine. Aici apare primul impas trecerea la actiune. Romanii sunt foarte buni povestitori, zugravesc in culori fascinante ceea ce ar vrea sau ceea ce ar putea sa faca, dar obosesc inainte ca povestea sa se sfarseasca, invocand nesansa, amanarea, nepotrivirea cu timpurile, iar proiectul ramane un simplu vis. Tot ca intr-o poveste a lui Creanga, 9 din 10 romani intreaba daca a muiat cineva posmagii care le sunt oferiti.

- Cum au inteles romanii libertatea, dupa restrictiile ceausiste, dupa intepeneala psiho-sociala specifica dictaturii?

E greu de spus ca romanii au inteles libertatea, pentru ca era o valoare complet necunoscuta de majoritatea celor care traisera 40 de ani intr-o societate rigida, din care lipseau chiar si cele mai mici libertati ale individului. Ceea ce a urmat dupa decembrie 1989 n-a fost libertate, a fost o enorma dezordine, o lipsa totala a directiei si a valorilor. Totul putea fi contestat, totul era pus sub semnul intrebarii si oricine parea ca poate fi un lider sau un profet. Tensiunea sociala acumulata nu s-a transformat in libertate ci, paradoxal, s-a transformat in violenta si in ingradirea drepturilor unui grup de catre alte grupuri. Amintiti-va cosmarul anilor 90-91, cand vointa poporului s-a manifestat cu bata, plasandu-ne intr-un grotesc ev mediu. Ar fi trebuit sa se elibereze energii, in special energia creatoare a celei mai tinere generatii. Nu s-a intamplat acest lucru, poate nici nu s-a dorit; in orice caz, timp de 7-8 ani, elitele politice au oferit un surogat toxic pe care romanii l-au considerat libertate.

"Romanii au luat din banci mai multi bani pentru nevoi imediate, decat intreprinderile pentru productie si comert"

- O "libertate" care ataca firea romanilor, identitatea si specificul lor. Exista riscul de a le pierde?

Lumea contemporana, globalizata in exces, are un efect coroziv extraordinar asupra valorilor din epocile anterioare, care sunt bagatelizate de reclame si de bunurile mimetice produse cu viteze ametitoare, pentru a astampara foamea nesatioasa a societatii de consum. "Consuma si arunca" este lozinca societatii contemporane, adoptata cu mare viteza de romani, singurii cetateni din Europa care au luat din banci mai multi bani pentru nevoi imediate, decat intreprinderile pentru productie si comert. Odata ce au venit, dupa deschiderea granitelor, in contact cu lumea occidentala, identitatea romanilor s-a dizolvat, pur si simplu. Nu e greu sa-ti pierzi identitatea cand nu ai nici una, iar national-comunismul lui Ceausescu tocmai asta a facut: a distrus identitatea nationala, sub pretextul crearii omului de tip nou si a poporului unic muncitor. Anii de tranzitie postdecembrista au desavarsit opera nebuneasca a dictatorului: banul a distrus echilibrul satului romanesc traditional, atata cat ramasese. Ceea ce s-a intamplat in Maramures, in Bucovina, in Oas, in Hateg, unde casele cu specific local au fost inlocuite cu imitatii preluate din Italia sau Spania, este comparabil cu agresiunea care se petrece asupra faunei si florei dintr-o pestera sau dintr-o rezervatie, in momentul in care aceasta devine accesibila oricarui individ. Totul se distruge.

- Au fost promovate legi eficiente pentru ocrotirea valorilor romanesti in ultimii 19 ani?

Uitati-va la orasele desfigurate ale Romaniei, uitati-va in primul rand la Bucurestiul mutilat de colegii Ancai Petrescu, arhitecta lui Ceausescu, care promoveaza neo-ceausismul Casei Poporului, probabil unicul Parlament European in care ploua peste scaune de mahon si catifele rare si in care parlamentarii isi permit sa se plimbe cu bicicleta sau sa joace fotbal cu odraslele. Ar fi culmea paradoxului ca, din monstruoasa cladire care ramane Casa Poporului, cu proportiile ei faraonice, parlamentari de teapa celor mentionati inainte, mari admiratori de manele si silicoane, sa emita legi eficiente, care sa ocroteasca valorile romanesti. O tara intreaga a vazut cum colectia dendrologica de inestimabila valoare, "Marul Romanesc", a Universitatii Agronomice din Bucuresti, a fost pusa in urma cu cateva nopti la pamant cu drujba, si nimeni n-a putut identifica autorii, nimeni nu-i va trage la raspundere pe cei care au comandat macelul! L-ati auzit cumva spunand ceva pe Ministrul de Interne? Sau poate pe chestorul sef al Politiei bucurestene? L-ati vazut pe rectorul Universitatii Agronomice sau pe presedintele Academiei de Stiinte Agricole aparandu-si colectiile? Nici vorba. Si atunci, de fapt, despre ce vorbim?

- Dincolo de alergatura dupa painea cea de toate zilele, incotro ne indreptam ca popor? Ii avem langa noi pe intelectuali?

E foarte greu, intr-o vreme cand criza economica a aparut la orizont, precum odinioara ciuma, sa te intrebi daca oamenii alearga si spre altceva decat spre painea cea de toate zilele, acum amenintata. Intelectualii nu sunt niste extraterestri care, in vremuri rele, sa apara pentru a salva natia de dificultati, nu sunt o haina de vreme rea si, din pacate, chiar daca ar fi, nimeni nu pare capabil sa-i recunoasca. Cum sa-i deosebeasca cetatenii simpli pe intelectualii Romaniei, cand asa-zise studii sociologice, de o stupiditate si lipsa de obiect iesite din comun, au stabilit ca, intre valorile nationale, pe primele zece locuri s-ar afla si fotbalisti, pe care nici macar cluburile nu mai dau doua parale, ori jurnalisti care nu au publicat nici un articol, analisti politici care nu au produs nici o analiza?

"O persoana care isi neaga istoria este sortita neantului"

- Sunt analisti care spun ca am ajuns dependenti de zecile de televiziuni aparute ca ciupercile dupa ploaie. Este adevarat?

Sigur ca ne-am abandonat pe mana televiziunilor, iar paradoxal este ca fenomenul Piata Universitatii a debutat ca un protest al societatii civile, care dorea sa existe o televiziune independenta. Acum exista zeci de televiziuni, in marea lor majoritate dependente de grupuri de interese, iar televiziunea publica este, ca si atunci, o televiziune partizana a puterii. Sunt televiziuni ce se intituleaza "ale poporului" sau "populare", care transforma realitatea in delir si valoarea in noroi, seara de seara si zi de zi. S-a produs o extraordinara dezintimizare a vietii fiecarui individ, mult mai dispus sa-si prezinte detalii anatomice sau trairi ascunse, intr-un mod care tine net de patologia imaginii personale, si nu de comunicarea si comuniunea cu celalalt. Mai putem vorbi de modele culturale traditionale? Uitati-va la rating-urile pe care le au telenovelele si sitcom-urile inspirate din viata comunitatii rrome. Uitati-va la emisiunile care prezinta mizeria sufleteasca a unor indivizi si mizeria relatiilor dintre oameni care ar trebui sa se respecte si sa se iubeasca. Reteta: sex, violenta si, mai ales, kitsch, asigura maximum de audienta si maximum de spalare a creierelor.

- Ati intalnit, in programul vreunui partid postdecembrist, un proiect de salvare a identitatii nationale?

Cum ar putea exista asa ceva, intr-o tara in care majoritatea indivizilor refuza sa isi asume o identitate, alta decat una generica? Da, ne place sa ne batem cu pumnii in piept ca suntem romani, in fata micilor ecrane sau in fata microfoanelor. Aceiasi domni isi uita, imediat ce au trecut frontiera, identitatea nationala, si trebuie sa evoc aici cazul acelui vice-presedinte al Senatului, cunoscut in comunitatea austriaca, unde avea un important plasament imobiliar, ca un petrolist texan sau arab de treaba. Ne desolidarizam de identitatea noastra nationala, uneori si fortati de comportamentul incredibil al conationalilor nostri care, in pietele marilor capitale europene, cersesc si fura intr-un mod care a devenit deja "marca inregistrata".

- Nu demult, nemtii au lansat sloganul "Tu esti Germania". Credeti ca la noi ar putea functiona un proiect similar?

Cred ca ar putea functiona un astfel de proiect, dar numai pentru nemtii care au mai ramas in Romania. Altfel, va pot repovesti un mit fondator, in care se vorbeste despre un roman, Manole, care impreuna cu zece mesteri mari face sacrificii uriase pentru a-si duce la bun sfarsit proiectul: o biserica cum n-a mai fost. Comanditarul, Negru Voda, venit sa preia lucrarea, il intreaba daca ar putea sa faca un lucru si mai grandios. Raspunsul pozitiv al marelui mester va fi urmat de o atitudine pe care, din pacate, de sute de ani nu putem s-o depasim: luati-i scara! Manole va plati cu viata talentul, curajul si sacrificiul de a duce la bun sfarsit o opera, de a deveni un mare maestru intr-un domeniu. La fel vor pati Caragiale, Enescu, Brancusi, Ionescu, Paulescu, Eliade, Emil Palade, si acestea sunt primele nume care imi trec prin minte, dintr-o lista de cateva sute de mii de romani.

- A ajuns patriotismul o valoare desueta? Ne mai foloseste la ceva istoria si invataturile ei?

Niciodata patriotismul nu va fi o valoare desueta pentru cineva care are identitate. Radacina si apartenenta la grup sunt caracteristici fundamentale ale fiintei omenesti. In psihiatrie, cei care nu pot invata din experientele traite intra in categoria celor cu tulburari de personalitate, devin "dizarmonici". O persoana care isi neaga istoria este sortita neantului. La fel si un neam, un popor.
Doctorului Florin Tudose ii puteti scrie la e-mail: cftudose@yahoo.com