Selectia "Formula AS"

Milan Kundera, "Cortina. Eseu in sapte parti", traducere de Vlad Russo, editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 174 pag.



Spre sfarsitul anului trecut, numele lui Kundera a fost pe prima pagina a ziarelor de tiraj, care nu obisnuiesc sa acorde spatiu marilor creatori si operelor lor, de vreme ce publicul nu-i recunoaste ca "staruri". Acuzatia ca in urma cu aproape sase decenii studentul Milan Kundera ar fi denuntat politiei politice un ofiter parasutat de englezi in Cehoslovacia a fost reluata in mass-media ahtiate de senzational, sub condeiul unor jurnalisti care cu siguranta nu i-au citit cartile. Caci biografia lui Milan Kundera este suma cartilor lui: sase romane si un volum de nuvele scrise in ceha, plus trei romane, un volum de dramaturgie si trei de eseuriscrise in franceza dupa stabilirea lui in Franta. Toate sunt traduse si la noi, unele in mai multe editii, dintre care va recomand seria de autor de la Humanitas, care se gaseste inca in librarii. Cred ca nimeni n-are voie sa-l judece pe cel mai bun scriitor ceh in viata inainte de a-i fi citit opera magistrala de romancier si eseist. Fiindca prin tot ce a scris el s-a opus cu talent, luciditate si umor fanatismelor, dogmatismelor, conformismului las, falsificarilor cliseistice si si-a exprimat increderea in "intelepciunea existentiala" a Artelor. Autorul "Cartii rasului si a uitarii" a extras din dubla sa experienta, de cititor si scriitor, materia a trei carti de eseuri, la fel de pasionante si stralucite ca si fictiunile lui: "Arta romanului" (1986), "Testamentele tradate" (1993) si "Cortina" (2005). Va indemn sa le cititi fiindca nu au nici uscaciune teoretica, nici intentii didactice, sunt mai curand confesiunile unui practician si iubitor al literaturii care da expresie simpla si clara, pe intelesul oricui, conceptiei lui despre arta si istoria romanului. Originalitatea si farmecul textului consta in intercalarea de amintiri, anecdote, evocari, dar multitudinea colorata a povestirilor si tonul usor nu-l fac sa piarda din vedere firul principal. Care e istoria romanului si a artei de a-l scrie, de la Cervantes, Fielding si Flaubert, la prozatorii Europei Centrale - Kafka, Hasek, Musil, Gombrowicz si pana la contemporanii sud-americani - Sabato, Garcia Marquez si Carlos Fuentes. "Aplicata artei - sustine Kundera - notiunea de istorie nu are nimic de a face cu progresul, nu implica nici o perfectionare (...). E mai curand o calatorie pentru a explora tinuturi necunoscute si a le inscrie pe harta. Ambitia romancierului nu e sa scrie mai bine decat predecesorii lui, ci sa vada ceea ce ei n-au vazut, sa spuna ceea ce ei n-au spus." Aratandu-ne "cartografia" personala a romanului, Kundera da alte forme de relief celor stiute din "cultura noastra generala" (cata mai e). "Cortina" care atarna intre noi si lume, tesuta din legende, ignoranta, idei primite de-a gata si conventii a fost sfasiata de marii romancieri, incepand din zorii secolului al XVII-lea si gestul s-a prelungit in timp cu fiecare roman demn de acest nume, indiferent in ce limba a fost scris. Spre deosebire de istoricii si teoreticienii literaturii, care situeaza marii scriitori in contexte nationale, Kundera vede istoria romanului ca un ansamblu in care capodoperele scapa reductiei provincialiste pentru a-si gasi locul in "marele context" al literaturii universale, singurul capabil sa le releve cu adevarat valoarea. In acest fel,istoria romanului poate urmari influenta lui Cervantes asupra literaturii engleze, a lui Flaubert asupra irlandezului Joyce si a praghezului Kafka, a lui Rabelais asupra polonezului Gombrowicz... Nu fac decat sa rezum sec o idee care in carte e plina de savoare, cu multe referiri la kitsch si bancuri, cu variatiuni pe tema rasului si prostiei, cu subtile (si ilustrate cu intamplari personale) delimitari intre memoria factuala, cea a istoricului, si memoria existentiala, proprie romancierului. Nu lipsesc nici consideratiile despre tampenia comerciala care a inlocuit in tarile foste comuniste tampenia ideologica, despre lumea birocratizata, despre Cioran si Eugen Ionescu, despre mania ecranizarilor si multe altele care te fac sa te simti destept(at) si sa te bucuri de asta. Citandu-l pe Ernesto Sabato, Kundera crede odata cu acesta ca "in lumea moderna, vaduvita de filosofie, sparta in nenumarate specialitati stiintifice, romanul ramane ca un ultim post de observatie de unde putem imbratisa viata umana ca un tot". Anul acesta Milan Kundera implineste 80 de ani si imi place sa-l stiu inca la postul lui de observatie.