- Reactiile la aceasta hotarare scot in evidenta anomaliile din sistemul de salarizare bugetar, mai concret ipocrizia acestuia si caracterul sau discretionar si inechitabil. Cu alte cuvinte, desi bugetarii au salarii mici, pentru unele categorii se gasesc sporuri si beneficii care duc la venituri de 5-6 ori mai mari decat salariul brut. Pentru alte categorii, se acorda posibilitatea cumulului pensiei cu salariul. Faptul ca nu avem o lege unitara de salarizare a bugetarilor este rezultatul aranjamentelor pe care unele categorii de bugetari le-au incheiat bilateral cu guvernul. Nimeni nu a dat nici pana astazi o explicatie cu privire la diferentele uriase de salarizare dintre categoriile de bugetari: de ce este, de pilda, un magistrat mai valoros decat un medic? Sau un politist mai important decat un profesor? Nu exista nici un fel de criteriu obiectiv, nici o ierarhie transparenta, doar bunul plac al politicienilor si aranjamentele din spatele usilor inchise. Astfel, magistratii, politistii si militarii se bucura nu numai de salarii mari, ci si de credite cu dobanzi preferentiale, facilitati pentru achizitionarea locuintelor si compensatii banesti considerabile in momentul pensionarii. In cazul generalilor si chestorilor vorbim de sute de milioane, chiar miliarde, dupa cum s-a putut vedea din suma returnata de generalul Gabriel Oprea, noul ministru de interne, nevoit sa renunte la pensia militara, dupa intrarea in vigoare a recentei hotarari de guvern.
Ne amintim, de asemenea, de furia care s-a dezlantuit in 2005, impotriva Monicai Macovei, atunci cand a propus ca magistratii sa opteze intre pensie si salariu. Curtea Constitutionala a respins aceasta propunere legislativa, care ar fi facilitat si o primenire a corpului de magistrati. Interesele de casta au triumfat. In acest context, este limpede ca frustrarile exprimate zgomotos sunt cele ale categoriilor privilegiate, care aveau si pensii si salarii mari, iar pensionarii militari sau din MAI reangajati imediat dupa pensionare ofera exemplele cele mai elocvente, alaturi de magistrati. La drept vorbind, nimeni nu-i impiedica pe cei care doresc sa lucreze si dupa pensionare sa-si deschida o firma de consultanta si sa-si ofere serviciile administratiei de stat centrale sau locale, sau sa lucreze in calitate de colaboratori, degrevand statul de plata taxelor si impozitelor impovaratoare care dubleaza practic costul fortei de munca. Sa-ti administrezi insa propria afacere implica si responsabilitati pe care bugetarii privilegiati prefera sa le evite.
In sfarsit, exista o categorie de bugetari loviti poate pe nedrept de noua hotarare: actorii, care si asa aveau pensii mici si care merita inca sa joace. Cazul lor insa scoate in evidenta absenta reformei din domeniul artistic si dependenta exagerata de bugetul de stat. Asadar, nu hotararea guvernului Boc este catastrofala, ci sistemul haotic si nereformat in care este aplicata.
2. Populismul primarului Capitalei, presarat cu Mosi Craciuni si carnati, e un simplu exercitiu de seductie publica sau startul catre presedintie, in baza unui scenariu bine gandit foarte bine si orchestrat?
- Nu exista nici un dubiu ca Sorin Oprescu s-a comportat la sfarsitul anului 2008 ca un candidat la prezidentiale. Desi nu a rezolvat nici una din marile probleme ale Capitalei, iar traficul este la fel de greoi ca pe vremea lui Adriean Videanu, cand macar se reparau si se asfaltau mari artere de circulatie, primarul general s-a preocupat de organizarea unor evenimente cu priza la public - carnati, torturi etc. - menite sa-i asigure popularitate si publicitate. Totul a culminat cu un revelion magnific si costisitor, de la care presedintele Romaniei a fost exclus in mod deliberat, pentru ca singura vedeta a serii sa fie Sorin Oprescu.
Probabil ca, orbiti de lungimea carnatului si de jocurile de lumini si artificii din noaptea Anului Nou, bucurestenii nu si-au dat seama cat de jignitoare este atitudinea domnului Oprescu fata de ei: alegatorii sunt considerati lipsiti de inteligenta, obsedati de distractii si avizi de pomeni. Aceasta este abordarea tipica pentru PSD, iar PSD, alaturi de PNL, se afla in spatele acestui personaj care se proclama independent, dar care este sustinut din umbra de aceleasi forte care l-au sustinut si pe Ion Iliescu in anii '90. Aceasta va fi probabil si nota dominanta a campaniei pentru presedintie, la care il vor impinge cele doua partide si mogulii afiliati, caci Sorin Oprescu este marea speranta a tuturor fortelor politice care doresc inlaturarea lui Traian Basescu. Spre deosebire de actualul presedinte, el nu se va bate pentru independenta DNA si DIICOT, nu va sustine reforma justitiei si nu va denunta public afacerile oligarhilor si ale baietilor destepti. Dimpotriva, ca si Ion Iliescu cel curat si cinstit, le va acoperi cu dibacie, cum o face si acum, la Primaria Capitalei. Desigur, pentru ca prietenii lui Sorin Oprescu sa se linisteasca pe deplin, mai ramane ca el sa fie ales presedinte, ceea ce nu este deocamdata garantat. Traian Basescu mai beneficiaza inca de un capital important de popularitate si este un luptator politic redutabil care se simte bine cand este incoltit. Campania electorala a fost doar schitata, nu a demarat. Cum electoratul traditional al domnului Basescu, si anume clasa de mijloc, probabil ca nu va veni la vot, pentru ca este scarbita de politica, seful statului va cauta, probabil, in lunile ce vin, sa mobilizeze sprijinul popular al electoratului mai putin sofisticat si deci mai putin deranjat de mezalianta PSD-PD-L. Este insa un electorat sensibil la mesaje populiste si pomeni electorale, care s-ar putea sa-l agreeze si pe Sorin Oprescu. Strategia care i-a asigurat in trecut succesul lui Traian Basescu va trebui deci revizuita in fata unui candidat care joaca destul de abil rolul de outsider, pe care sistemul inca nu l-a corupt. Deocamdata insa, desi numaratoarea inversa a inceput, in tabara prezidentiala ideile noi lipsesc.