Anul 2009, care ameninta lumea cu cea mai mare criza economica si financiara globala din 1928 incoace, pare a fi luat prin surprindere clasa politica romaneasca. Asigurarile date in campania electorala despre soliditatea sistemului nostru bancar si plasarea Romaniei in afara cataclismului mondial par sa fi fost simple acrobatii verbale. Romania resimte criza si masurile luate sunt dure. Exista, totusi, solutii. L-am rugat sa ne raspunda la aceasta intrebare pe europarlamentarul PNL Daniel Daianu, autoritate incontestabila in domeniul financiar, fost ministru al Finantelor.
"Ne confruntam cu un tsunami economic nemaiintalnit ca arie geografica"
- Domnule Daianu, nu exista nici o cale de a feri Romania de furtuna ce se apropie?
- Nu exista, desi in campania electorala, pe un ton optimist, s-a vorbit de robustetea sistemului nostru bancar si de faptul ca economia romaneasca ar fi relativ protejata de turbulentele aparute la orizont. Ceea ce nu inseamna ca nu putem incerca sa limitam din stricaciuni. Campania electorala a trecut, s-a format un guvern, dar ceea ce conteaza mai mult este faptul ca oamenii au inceput deja sa simta efectele crizei ce-si aratase coltii in ultima parte a anului 2008. A fost tot timpul un contrast intre semnele care se vedeau in economie, in societate, si dominanta retoricii politicienilor. Aici insa n-as vrea sa fiu excesiv de aspru. De ce? Intrucat stiu cum a evoluat dezbaterea publica si in alte tari; sunt numeroase tari membre ale UE in care politicienii au avut multa vreme ca leitmotiv o presupusa robustete a economiilor respective. Si oficiali ai UE au gandit la fel. S-a marsat pe ideea ca situatia ar fi importata de la americani, ca viciile structurale ale sistemului financiar de peste Ocean nu sunt prezente in economia europeana si, prin urmare, n-ar trebui sa ne facem griji deosebite. In plus, a operat mult timp un cliseu, anume ca in economia globala poate functiona "decuplarea" - altfel spus, ca efectele negative dintr-o zona sau alta a economiei globale pot fi compensate de vigoarea altor zone (spre exemplu, se credea ca "bolnava America" poate fi decuplata de "sanatoasa Asie" sau de "sanatoasa Uniune Europeana"). Teza s-a dovedit insa falsa, si vedem sincronicitatea decelerarii economiilor aproape peste tot in lume, desi cu diferente notabile. In multe economii numite "mature" ale UE, vedem intrarea in recesiune, proband aceleasi vicii ale sistemelor financiare de pe cele doua maluri ale Oceanului. Trebuie spus ca fara piete libere nu exista libertate economica, ca premisa esentiala pentru dezvoltare. Dar in ultimele doua decenii au fost supraestimate virtutile de autoreglare ale pietelor. S-a manifestat un fundamentalism de piata, din care statul, cu rolul sau de reglare, disparuse practic. Aceasta, in pofida avertismentelor date de nume mari din lumea finantelor, precum Alexander Lamfalussy, Lyle Gramlich, Paul Volcker si altii.
- Mai concret, cum se va manifesta, la nivel "popular", criza in discutie?
- Prin socializarea pierderilor, adica va plati societatea, desi, ani de zile, unii au bagat in buzunar sume imense care, de fapt, fusesera acordate, adesea, pentru castiguri virtuale. Mai exact, banii luati de directori de banci si fonduri de investitii erau reali, in timp ce profiturile in numele carora se acordasera bonusuri uriase erau, frecvent, doar nominale, pe hartie. In nu putine cazuri, sistemul a functionat precum o schema tip Ponzi, anume - o schema piramidala dintre cele intalnite si pe la noi in anii '90 (vezi Caritas etc.). Nu ne confruntam, deci, cu un tsunami economic asiatic sau cu unul american, ci cu un tsunami global, nemaiintalnit, ca arie geografica de cuprindere, de la Marea Depresiune din anii '30. Ca intensitate, va fi mai slab decat acum 80 de ani, adica nu cred ca vom avea somaj de 20-30% si o cadere generalizata masiva a productiei, ca atunci. Nu cred ca se va ajunge acolo, intrucat elitele politice, totusi, au invatat. Dar, din nefericire, nu au invatat suficient, de vreme ce nu au fost ascultati economistii, care au prevazut scenariul actual acum cativa ani. Marele investitor american Warren Buffett, unul dintre cei mai bogati oameni din lume, a avertizat bancherii internationali, cu ani in urma, ca multe dintre inovatiile lor financiare sunt "arme de distrugere in masa". Dar, repet, trebuie sa incercam si noi sa limitam daunele, asa cum incearca si altii, peste tot in lume.
"Nu sunt de acord cu cei ce alimenteaza predestinarea catre esec a societatii romanesti"
- Care sunt, pe scurt, aspectele crizei ce ne asteapta pe noi, romanii, in 2009?
- Unii romani ramasi someri in Italia, Spania etc. se vor intoarce, ingrosand randurile somerilor de acasa (nu pot sa dau o cifra). Cresterea economica va fi afectata (estimez ca PIB-ul va creste cu 1 - 3%, adica, in cel mai bun caz, mai putin de jumatate din cresterea anului 2008). Din punct de vedere psihologic, aceasta cadere va echivala cu o recesiune. Va fi un soc pentru multi dintre romanii care se obisnuisera in ultimii opt-noua ani cu venituri tot mai mari, de la un semestru la altul. Pe de alta parte, se cuvine sa intelegem ca societatea capitalista aresi partile sale rele si nu imparte fructele cresterii economice in mod egal. Logica insasi a economiei de piata face ca perioade mai bune sa alterneze cu unele mai rele; ea nu implica, totodata, egalitatea de stare intre indivizi sau intre firme. De aceea, intr-o societate avansata, intr-o "democratie liberala" (cum spune politologul Fareed Zakaria), statul trebuie sa favorizeze sanse egale pentru cetatenii sai.
- Va rog sa comentati semnificatia aliantei dintre fostii adversari PSD si PD-L.
- Astfel de formule exista si au existat in Europa, in Germania, Austria, Olanda etc. Sarkozy a incercat sa construiasca o formula guvernamentala formata din oameni cu notorietate, inclusiv de la socialisti. Vorbind despre situatia din Romania, nu vreau sa ma pripesc. Trebuie sa vedem care va fi performanta actualului guvern. Perioada aleasa pentru formarea aliantei PSD-PD-L este teribil de grea. S-au operat deja reduceri importante de cheltuieli publice. Acest lucru trebuia facut. Avand o istorie recenta de crestere economica spectaculoasa, in Romania s-au marit, totusi, deficitele bugetare. Acum, cand vom avea o scadere majora a ritmului de crestere economica, bine ar fi fost sa putem sa crestem deficitul, sa cheltuim pe filiera guvernamentala mai mult, astfel incat sa compensam o inevitabila restrangere a activitatii economice in sectorul privat. Neavand acest spatiu de manevra, taierea unor cheltuieli era inevitabila, dar nici aceasta nu trebuie facuta cu ochii inchisi. In plus, mi se pare lipsita de realism previziunea guvernului Boc privind incadrarea intr-un deficit bugetar de sub 2% din PIB in 2009. Nu vom putea sa taiem atat de multe cheltuieli, mai ales ca la noi exista o cultura a lucrului prost facut, nu a lucrului bine facut, iar deasupra capului ne sta legenda Mesterului Manole: distrugem si ceea ce construim. Vezi aceste sosele si autostrada Bucuresti-Pitesti, care, o data la doi ani, trebuie reparate. Dar nu sunt de acord nici cu cei ce alimenteaza fatalismul, predeterminarea catre esec a societatii romanesti. Trebuie sa incercam sa ne depasim conditia.
- FMI sau UE? De unde e mai bine sa cerem sprijin financiar?
- La FMI ar trebui sa apelam in ultima instanta, cand am epuizat alte posibilitati. Preferinta mea se indreapta catre UE. Chiar daca nu vom accesa 80% din ceea ce ni se ofera, si 50-60% ar fi bine. Acesti bani ar creste veniturile bugetului public, ale sectorului privat, ar fi o adrenalina pentru economie, si tinta guvernamentala catre ei trebuie dirijata.
"Guvernul trebuie sa coopereze strans cu Banca Nationala, pentru scaderea inflatiei si a dobanzilor pe piata creditului"
- In acest caz, ce sfaturi dati guvernantilor, dar si firavei opozitii liberalo-udemeriste?
- Deoarece impactul crizei va fi sever, trebuie sa fim chibzuiti, flexibili, sa avem un bun metabolism al guvernului (ramane de vazut daca se va reusi acest lucru!), sa putem raspunde la situatii potrivnice in mod eficace. Opozitia sa fie alerta, capabila sa avertizeze cand masurile nu sunt cele mai potrivite. Dialogul putere-opozitie sa aiba o dimensiune constructiva, sa nu fie motivat numai de considerente electorale. Trebuie combatuta tentatia de a aloca resurse bugetare pe criterii lipsite de transparenta. Cand economia merge bine, firmele private nu prea "vad" resursele bugetare. Dar cand sacul acestor firme s-a golit, resursele bugetare capata o stralucire si o atractie deosebite. Sa se evite "sifonarea" de resurse publice romanesti si europene. Sa ne aducem aminte cum si de ce au fost privatizate PETROM si SIDEX - societati comerciale de stat "mulse", cu resurse "sifonate". Guvernantii si grupurile de interese vor intra curand intr-o lupta "distributionala" de bani acerba, deoarece banii publici vor parea "mai multi", pe fondul imputinarii banilor privati din cauza crizei. Sa nu omitem ca aceasta lupta nu se va desfasura numai la Bucuresti, pentru ca alegerile uninominale au intarit pozitiile asa-numitilor baroni locali, care vor deveni, daca nu au si devenit, mai vocali, mai puternici si mai independenti fata de centru. Ei nu vor mai purta, precum cu ani in urma, o lupta pentru "renta", ci vor duce, adesea, o lupta pentru supravietuire.
- Ati afirmat undeva ca, in 2009-2010, vom trece printr-o "vale a plangerii". Care raman mizele Romaniei in acest context?
- E vorba de trei mize mari: una istorica, Convergenta, adica apropierea de nivelul de dezvoltare si de trai din UE. A doua miza majora este sa trecem prin aceasta criza cu daune colaterale cat mai mici. O a treia miza, care decurge din prima, intr-un fel, vizeaza modernizarea institutionala si calitatea procesului politic. Avem de definit, intre altele, modul in care partidele se raporteaza la resursele publice si natura statului/societatii in care traim. Nu ne va fi indiferent daca statul roman va fi unul de tip pradator, ca, de pilda, in tari din America Latina, sau daca este unul in serviciul cetateanului. Am in vedere atat lucrurile minore, cum ar fi cate taxe se platesc sau cum se platesc, cat si distributia resurselor si modul in care functioneaza statul de drept.
- Liderul PSD, Mircea Geoana, a spus ca va acorda un bonus de 25.000 de euro fiecarui roman care se intoarce din strainatate. Cum suna astazi aceasta promisiune?
- Goala. Iata doar un argument: venea omul, lua banii, statea trei luni si pleca din nou. Il puteai opri sa circule liber? De altfel, faptul ca nu s-a inghesuit nimeni sa ceara acesti bani... virtuali este graitor. Daca se vor intoarce unii, o vor face din cauza greutatilor care s-au inmultit acolo, nu pentru o nazarire a cuiva.
- In fine, credeti ca programul anticriza al guvernului Boc va fi capabil sa creeze o protectie suficienta economiei romanesti in 2009?
- Daca se rezuma numai la taierea cheltuielilor bugetare, nu va avea multi sorti de izbanda. Acest program trebuie sa vizeze si dialogul cu bancile comerciale, astfel incat sa se dezghete creditul. Trebuie sa se recapitalizeze CEC si Eximbank. Guvernul trebuie sa coopereze strans cu Banca Nationala, pentru scaderea inflatiei si a dobanzilor pe piata creditului. Nu in ultima instanta, atragerea de fonduri europene trebuie sa fie piesa de rezistenta a acestui program; acesti bani ar fi echivalentul stimulentului bugetar practicat in tari care nu sufera de constrangeri externe. Pentru a avea succes, ar trebui sa opereze, nu ma sfiesc s-o spun, un regim cazon. Trebuie sa gandim ca si cum am avea de organizat o olimpiada in urmatorii patru ani.
D-lui Daniel Daianu ii puteti scrie la e-mail: daniel.daianu@europarl.europa.eu