Putem avea frumoase surprize daca le comparam pe cele de la intrarea cu cele de la iesirea din paine. Constati ca painea lor a fost jimbla de la cuptorul de aur! Demnitarii, se stie, sunt obligati de lege sa-si declare averile si interesele, fireste, daca nu o fac din varful buzelor ori ca sa ne binedispuna, ca actualul ministru al economiei, care declara ca avere, printre altele, chiar si un modest cont de numai 44 de euro. Oricum, in lumea aceasta cenusie, cu o economie bolnava rau de tuse convulsiva, demnitarii nostri sunt o pata de culoare vie si o speranta de mai bine. Or, la noi, inca din timpurile celelalte, mai binele a fost dusmanul benefic al binelui. Pentru ca, desi o tara saraca, Romania este condusa de o mana de oameni bogati, care cunosc bine meseria de a deveni si mai bogati. Demnitarii au cladiri si proprietati funciare cat sa construiasca o Romanie mai mica, una a lor si numai a lor. S-a umplut guvernul si parlamentul de matusi Tamara si de afaceri cu terenuri subevaluate. Gem ministerele de speculanti de terenuri si beneficiari de contracte cu statul. Avem cei mai multi oameni de succes pe cap de locuitor din estul Europei. Sunt oameni care spun ca au pornit, acum doua decenii, de la tacamuri de cantina muncitoreasca si un apartament inchiriat de la stat si au ajuns acum la tacamuri de argint, vile cu confort sporit, conturi dolofane si copii scoliti prin toata Europa. De cand se aplica legea care-i obliga pe demnitari sa-si declare averile, putini sunt cei ale caror averi sa fi ramas la acelasi nivel dupa un mandat. Demnitatile publice par sa fie o mina de aur pentru toti cei care ajung sa le detina. Indata le mai cresc o suta de buzunare, nenumarate conturi si multe etaje la casele lor de vacanta. Calitatea vietii demnitarilor a crescut incomparabil mai repede si mai eficient decat a restului populatiei. E adevarat ca oamenii nu erau niste amarasteni nici inainte de a se fi cocotat pe cine stie ce fotoliu. Insa functia publica a crescut exponential, si sansele de castig, si eficienta banilor. Declaratiile de avere de azi, comparate cu cele de acum patru ani sunt o marturie a faptului ca in Romania a avut loc o crestere economica de toata frumusetea. Nu e de mirare ca toti cei care au fost demnitari spera sa mai fie o data, ca altii care n-au fost cotizeaza din greu sa devina si ca aceia care sunt inca in functii, se zbat sa le pastreze spunand ca ei si numai ei stiu ce-i aia reforma. Si au dreptate, cum sa nu aiba? Socul reformelor, greu de suportat pentru omul de pe strada, a umflat portofelele demnitarilor si ale clientilor acestora cu salarii si fonduri de neimaginat pentru bugetarii de rand, cufundati pe vecie in austeritate si economii. Poate ca de aceea, cand e vorba despre beneficii si crestere a nivelului de trai, unii au parte doar de jumatatea goala a paharului. Jumatatea cealalta e plina de beneficiarii banilor europeni si ai trezoreriei ministerului finantelor. Reformele au fost croite special pe masura si pentru prosperitatea lor si a neamurilor lor pana la a saptea spita.
Morala, destul de imorala in felul ei, este aceea ca doar apropiatii sistemului pot spera sa simta cresterea economica in moalele portofelului. Doar cei care se fac frate cu dracul, cu ochiul lui si cu puternicii zilei, pot spera sa rotunjeasca tot mai multe zerouri in coada declaratiilor de avere. Si este evident ca nimeni nu rezista ispitei, pentru ca nu e unul care, la sfarsitul mandatului intr-o functie publica, sa nu aiba de cateva ori mai multi bani decat avea inainte. Altfel, doresc doar binele public si ard de nerabdare sa se puna in slujba lui. Si, fireste, binele public trece numai prin buzunarele lor. Si nu se zgarcesc deloc cand e vorba sa puna deoparte un ban alb pentru zile negre.