Criza economica a sosit! Indiferent cat de pregatiti sau de nepregatiti sunt guvernantii romani, prima mare criza de tip capitalist de dupa anii '30, este aici. "Cum se manifesta?" s-ar putea intreba optimistii, care n-au fost inca afectati. Exemple sunt destule in viata de fiecare zi. Iata: unele fabrici importante s-au inchis temporar, fiindca produsele lor nu se mai vand si exportul spre UE a scazut brusc; zilnic isi pierd slujbele cateva mii de romani; depozitele de materiale de constructii sunt pline cu marfa cumparata scump anul trecut, pe cand oferta de pret din prezent a scazut la jumatate; multe firme de constructii sunt pe cale de a da faliment, deoarece nu-si mai pot vinde casele si apartamentele abia terminate; industria auto, aflata in suferinta, genereaza o inchidere masiva, pe orizontala, a fabricilor de componente si subansamble; cursul de schimb al leului o ia razna, provocand mari scumpiri de preturi la alimente si la orice produs de import; investitiile au scazut semnificativ; creditele sunt aproape blocate, consumul scade dramatic fata de 2008 (de la 8% la 2%, potrivit Comisiei Europene); in fine, supraproductia de grau de anul trecut a devenit o povara pentru fermieri si tarani, deoarece statul nu si-a platit datoriile si nici nu-si permite sa subventioneze la timp noile lucrari agricole. Imaginea este, asadar, tulburatoare, iar responsabilitatea guvernantilor uriasa. Pentru a intelege cat mai bine ce se intampla si in ce consta criza, de fapt, am apelat la un om de afaceri de talie mijlocie, a carui voce speram sa fie auzita si in cercurile politice. Este vorba de d-l Constantin Metehoiu, inginer hidroenergetician, fost director de investitii la Canalul Dunare-Bucuresti, patronul unor firme de constructii si turism din Curtea de Arges.
"Cel mai neserios partener de afaceri este statul"
- Firmele dumneavoastra executa lucrari pe o arie relativ restransa, in Valea Argesului si imprejurimi. A inceput sa se simta criza economica la acest nivel?
- Da, se simte si chiar incepe sa se accelereze. Va dau cateva exemple: unul este aprovizionarea cu materiale de constructii. Toate depozitele sunt full de astfel de materiale, cumparate la un pret foarte ridicat, deoarece avantul acestei industrii luase o viteza ametitoare si nici un depozit nu-si permitea sa nu aiba toata gama de ultima generatie, din import. Comenzile curgeau pe banda rulanta. Dintr-o data, ca la un semn, nu se mai lucreaza nimic, nimeni nu mai cere ciment, rigips, tabla, caramizi etc., iar posesorii de depozite au ramas cu stocuri pe care nu le pot vinde, nici macar la pretul de achizitie. Al doilea exemplu: s-au stopat total sau aproape total investitiile in domeniul constructiilor - exact motorul de crestere cel mai dinamic de pana acum. Unii care au pornit investitii le-au oprit, iar altii n-au mai inceput, ramanand in asteptare. Un alt aspect: firmele care au lucrat cu statul nu si-au primit banii. Cunosc firme care au de incasat milioane de euro de la cel mai neserios partener de afaceri, adica de la stat. Se spune ca e vorba de o datorie de peste 800 de milioane de euro pe intreaga tara. Or, fara acesti bani, privatii nu pot face noi lucrari si nu-si pot plati muncitorii (desi, corecti si respectand legea, acesti privati au achitat TVA-ul catre stat, inca de la demararea lucrarilor respective). Noi platim, dar statul nu, ca a dirijat banii in alta parte. De aceea, am salutat interventia presedintelui Basescu, atunci cand a cerut guvernului sa plateasca cu prioritate datoriile catre firme.
- Care ar fi prima miscare anti-criza pe care ar trebui s-o intreprinda guvernantii?
- Din criza nu se iese decat muncind, nu stand. Decat sa faci... nimic, adica decat sa te prefaci ca muncesti, consumand in mod implicit resurse, mai bine sa nu faci nimic. Cel putin nu mai consumi, nu mai dai batai de cap altora. Statul ar trebui sa deschida santiere ca in anii '50, sa faca banii sa circule, sa realizeze investitii in infrastructura si surse alternative de energie. Aratati-mi ce a deschis statul ca investitii, in lunile astea din urma. Nimic. Noul guvern, in loc sa treaca din mers la treaba, a pierdut 20 de zile cu numirea ministrilor.
- Dar au pornit, totusi, la drum. Au anuntat ca prioritate zero investitiile. Nu e bine?
- E bine, dar e insuficient. La noi nu poti intra asa usor in paine, ca te omoara birocratia si legislatia stufoasa si confuza. Daca vrei sa incepi o lucrare acuma, iti trebuie o jumatate de an ca s-o vezi pornita. Sistemul e foarte greoi, legea achizitiilor publice te incetineste, totul se opune vitezei si eficientei, pentru ca pe birocrati nu-i intereseaza logica vietii, ci logica biroului si a dosarului. Sa nu-mi spuna mie nimeni ca poti incepe o investitie imediat ce a fost votat bugetul, dupa 1 februarie. Daca peste sase-sapte luni vor putea deschide ceva concret, o sosea, o fabrica, un canal, eu ii voi felicita pe guvernanti. Intrebarea este: ce facem pana atunci? Continuam sa ne afundam in criza pana la un punct din care, Doamne fereste, ar putea sa nu mai existe intoarcere? Ii lasam pe cei care doresc sa lucreze, prada falimentului? Sa zicem ca-i mai prinzi "in viata" dupa sase luni si le dai de lucru. Apoi ce se intampla? Nu le platesti lucrarile decat peste alte sase luni? Ei, bine, abia atunci i-ai terminat. Si la dv., in presa, degeaba munciti si scoateti ziare si reviste interesante, care se vand. Daca difuzorii nu-si achita datoriile si-ti dau banii la sase-sapte luni, desi au incasari curente din vanzare, ajungeti sa dati faliment. Asa si cu firmele de constructii, in relatia cu statul.
"Grabiti-va, domnule prim-ministru! Numai viteza de reactie ne poate salva"
- Admitand ca ati fi consilierul primului ministru, ce i-ati sugera sa intreprinda in lunile ce vin?
- Sa restranga cheltuielile publice, ceea ce a inceput sa faca, dar cam incurcandu-se in legi. Tinand seama de traditia dintre cele doua razboaie mondiale, guvernantii ar trebui sa anuleze indemnizatiile pentru consilierii locali; e vorba de cateva mii de persoane. In trecut, era o onoare sa fii ales consilier, asta dovedea ca esti fruntas al comunitatii, si nu se gandea nimeni sa ceara bani pentru ca participa la sedinte. De ce astazi nu se poate? Apoi, guvernul ar trebui sa incurajeze investitiile in toate domeniile, prin credite onorabile. Sistemul bancar, daca mai ramane multa vreme blocat in asteptare, va avea de pierdut. Bancile ar trebui sa inteleaga un lucru simplu: aici nu e America, unde 90% din tranzactii sunt virtuale, speculative si artificiale. Aici oamenii solicita credite pentru constructii, pentru micro-hidrocentrale, pentru lucrari agricole, pentru modernizari de drumuri etc. Deci, pentru lucrari concrete, usor de urmarit, cu o trasabilitate de suta la suta. Pentru asta, guvernul si bancile ar trebui sa gaseasca imediat solutia financiara, iar adjudecarea lucrarilor sa se faca in regim de urgenta! Aud ca Legea Bugetului va astepta pana se aduna parlamentarii, la 1 februarie, ca s-o discute si s-o voteze. Grabiti-va, domnule prim-ministru! Avem o problema si nu e momentul amanarilor. N-aveti decat sa convocati parlamentul acum, de ce la 1 februarie? Ruginesc utilajele oprite, se umplu de paianjeni galeriile miniere pe care doriti sa le redeschideti, sunt anulate contractele incheiate la sfarsitul lui 2008, pierdem trenurile care ar putea fi salvatoare! Intelegeti ca numai viteza de reactie ne poate salva.
- O initiativa "verde" mult laudata este investitia in microhidrocentrale private. Una dintre firmele dvs. a construit deja sapte unitati. Este o astfel de investitie recomandabila pentru perioada de criza?
- Este chiar obligatorie! Exista o lege prin care statul te incurajeaza prin asa-zisele "certificate verzi", acordandu-ti ca subventie inca o data pretul megawatului; exista si alte facilitati, astfel ca raurile noastre abia asteapta astfel de lucrari care ar putea proteja mediul si satele de munte, regularizand apele necuprinse inca in sistemul de hidrocentrale mari de stat. Noi am construit, intr-adevar, sapte hidrocentrale mici, cu capital privat romanesc si cu o putere cuprinsa intre 1-10 megawati, pe raurile Teleajen si Ialomita. In intreaga tara s-ar putea construi mii de astfel de unitati, situand tara noastra printre tarile fruntase din Europa in acest domeniu. Deocamdata, Romania este la coada topului tarilor care au amenajat raurile pentru obtinerea energiei hidro, cu un procent de circa 45%, fata de Elvetia, Suedia sau Austria, cu 80-85% si chiar suta la suta rauri amenajate. Deci, 55% dintre raurile noastre asteapta lucrari de amenajare hidrotehnica, dand astfel de lucru firmelor private pentru decenii intregi de aici inainte. Calculand cat la suta din energia consumata este hidro, Romania se afla pe la mijloc, cu doar 28% din totalul energiei consumate. Amenajarile geotermale, eoliene si hidro sunt, in concluzie, una dintre caile de lupta cu criza economica, fiind subventionata din fonduri comunitare si nationale.
- Care ar trebui sa fie comportamentul firmelor, de stat si private, cel putin in acest an?
- Trebuie, inainte de toate, sa-si restranga cheltuielile administrative, sa-si reduca aparatul birocratic, functionarii inutili; se impune sa functioneze, atat la birouri, cat si in viata privata, cu moderatie. Nu e obligatoriu sa dea afara personalul, dar ar avea de castigat daca ar diferentia si mai mult decat pana acum salariile in functie de performanta si eficienta. A incuraja loialitatea personalului bine calificat este un must, cum spune americanul, o obligatie. In paralel, investitiile trebuie dirijate numai acolo unde produsul are succes pe piata. In fine, firma mica si mijlocie sa incerce, pe cat posibil, sa nu faca datorii la dobanzi prea mari.
"Investitiile in agricultura ar putea fi principalul antidot contra crizei"
- O durere de fiecare zi a romanului este piata alimentara si, implicit, agricultura, lasate in bataia vantului de toate guvernele postdecembriste. Investitiile in agricultura pot fi un antidot pentru criza?
- Ar putea fi, de departe, principalul antidot. Cu conditia sa se reduca birocratia platilor si sa se relaxeze creditele. Am impresia ca birocratizarea extrema a subventiilor a fost anume facuta, sa nu poti sa iei nici un ban. Ma uit la satenii de pe Valea Argesului cum sunt tinuti la cozi, cum sunt purtati prin capcanele judetene, cum sunt obligati sa prezinte cadastrul terenurilor... De unde bani la oamenii astia pentru cadastru? De ce nu le face statul cadastru? Iata o alta directie anticriza, care ar curata rapid calea parcursa de producatorul agricol, pana la banii europeni si nationali: cadastrul facut gratis de stat. Ar fi o investitie si de suflet, si eficienta, si strategica, un ajutor imens pentru micul agricultor roman. La fel de importanta ar fi crearea unei retele de stat sau private, in vederea achizitionarii productiei taranesti de cereale, fructe, lapte, carne, oua. Numai in acest fel s-ar reduce importurile care ne sufoca astazi. Si am manca cu totii mai sanatos, si s-ar incuraja soiurile romanesti aflate pe cale de disparitie. La noi, pe Arges, daca se fac merele, lumea nu le mai culege, ca n-are unde sa le vanda: pietele sunt pline de mere poloneze si italiene. Argesenii nu mai cresc animale, ca n-au ce face cu lana si carnea, cu pieile. Cineva trebuie sa studieze aceste aspecte dramatice si sa ia decizii in consecinta, pana nu e de tot prea tarziu.
"Canalul Dunare-Bucuresti? Cea mai proasta idee"
- Ati fost director cu investitiile la Canalul Dunare - Bucuresti. S-a vorbit, nu demult, de necesitatea reluarii lucrarilor la acel canal. Credeti ca ar fi o buna investitie anti-criza?
- Nu. Ar fi cea mai proasta idee. Ce sa transporti la Bucuresti? De regula, pe Dunare se transporta marfuri grele, minereuri, cazane pentru industria petrochimica, petrol, motorina etc. Principalii transportatori au fost sovieticii, iar astazi sunt ucrainenii. Ei nu vin in capitala noastra. Chiar de-ar fi marfa de adus pe apa la Bucuresti, slepurile ar lasa-o in port la Glina, iar de acolo ar trebui s-o iei cu TIR-ul. De ce sa n-o aduci direct cu camionul de la Calarasi? La fel sta situatia la exporturi, asa ca Bucurestiul port la Dunare n-ar fi decat o lovitura de imagine si o investitie ineficienta.
- Sunteti multumit de felul in care televiziunile prezinta criza?
- Televiziunile prezinta numai partea de valva, provoaca panica. Eu zic ca trebuie sa ne ferim de panica, si chiar daca ea exista, n-o amplifici! Anunti de vreo suta de ori, dimineata, la pranz si seara, trei zile la rand, ca aia de la Dacia au oprit productia. De ce sa torni si tu gaz pe foc? De ce sa provoci panica? Sunt reportaje de te apuca rasul: relateaza reporterul despre un accident si, din tonul vocii si din cuvintele lui, iti dai seama ca parca ii pare rau ca n-a murit cineva. De aceea, se cuvine mai multa decenta si nu rating cu orice pret.
D-lui Metehoiu ii puteti scrie la e-mail: constantin.metehoiu@yahoo.com