Moartea asteapta la spital

N. C. Munteanu
Saptamanal, prin labirintul spitalicesc dispare cate un pacient. Undeva, pe culoarele dintre sectiile de urgente, medicina intensiva, cardiologie si reanimare, cazurile disperate ale sistemului spitalicesc baleteaza alaturi de doctori, asistente si carucioarele care sfarsesc impinse in depozite sau prin subsoluri.

Nu e de mirare ca minotaurul din labirint isi ia fara probleme portia de pacienti. Unul e purtat de la un cabinet la altul pana moare pe un scaunel, facand antecamera la sectia de urgente. Altul este trimis acasa, desi se afla in plin infarct miocardic. I s-a spus sa puna comprese cu saramura, ca-i trece. Un bebelus strabate kilometri zile la randul intre mai multe cabinete medicale, fiind consultat de zeci de pediatri pana se afla, in fine, de ce plange neincetat, se pare ca nu cu mult timp in urma un medic a reusit sa-i rupa un picior. Lista continua, pe zi ce trece mai lunga, iar ispravilor medicale pe care le contine par, nu de putine ori, inventiile unei minti bolnave.
Incidentul petrecut zilele trecute in spitalul din Slatina, cand unul dintre pacienti a fost purtat de la un medic la altul pana a murit, a dus la decapitarea conducerii spitalului si la alte sanctiuni ministeriale severe. Hotararile par luate din goana calului si aplicate nu cu bisturiul, ci cu buzduganul, poate si pentru ca un buzdugan se vede mai bine la televizor. Este prima incursiune de pedeapsa in teritoriu a ministrului, iar gurile rele cred ca e un pas catre recentralizarea sistemului.
Dar bulgarele de zapada nu s-a oprit in gardul ministerului. Colegiul medicilor l-a acuzat pe ministru de abuz, pentru ca nu el, ci conducerea spitalului ar avea dreptul legal sa desfaca contractele de munca ale medicilor. Iar in aceasta privinta Colegiul Medicilor ar avea un cuvant greu de spus. Ar fi trebuit anchete, audieri, cercetari pentru a lua asemenea decizii. Fara toate acestea, hotararile ministerului sunt nule si incalca drepturile omului, iar Colegiul Medicilor e gata sa avertizeze Uniunea europeana in legatura cu abuzurile ministeriale.
Pe de alta parte, insa, desi indignarea medicilor fata de pretinsul abuz suna rezonabil, cand trebuie sa analizeze, sa audieze si sa cerceteze greselile profesionale, Colegiul Medicilor, asemeni altor asociatii profesionale, isi pierde suflul, devine ineficient si vadit partizan. In vreme, ancheta pluteste si dispare in ceata. Dintre cei peste 130 de medici acuzati de malpraxis anul trecut, s-a decis ca doar unuia trebuie sa i se interzica exercitarea profesiei. E vorba despre doctorul Ciomu, cel care si-a emasculat pacientul, caz care a tinut multa vreme prima pagina a tabloidelor. In rest, sutele de plangeri ale pacientilor operati de apendicita, desi aveau o mana fracturata, scapati pe jos de brancardieri, ori ale femeilor tratate de ulcer, desi aveau o sarcina avansata, sunt considerate exagerate si partinitoare. Ele ar reflecta punctul de vedere al pacientului, cobaiul si deopotriva adversarul de viata si de moarte al medicului. Colegiul Medicilor, care este un fel de instanta suprema in materie de malpraxis, a reusit astfel sa musamalizeze cea mai mare parte a cazurilor de incompetenta profesionala.
Sufocat de scleroze in placi, dedublari de personalitate si viroze rebele, sistemul nostru medical boleste in pavilionul de boli cronice al vietii noastre institutionale. Multimea de legi, reforme, norme si ordine ale ministrilor, dar si nepasarea generala au facut ca aceste anexe ale vietii publice sa devina un labirint, si in orice labirint, dupa cum stim, se naste un minotaur. Cata vreme ministerul si Colegiul medicilor se intrec in exercitii de admiratie, autocompatimire si ipohondrie, nu mai raman decat pacientii sa se lupte cu monstrul. Daca nu sunt prea bolnavi. Si daca mai apuca sa nu dea ortul popii!