"Rezultate peste asteptari in sondaje, pentru PDL-PSD"
- Primul sondaj de opinie dat publicitatii de la instalarea noului guvern e plin de surprize: PDL se mentine la cota cea mai inalta de simpatie, cu 43%, PSD scade la 32%, ca si PNL, care este creditat doar de 14% dintre electori; Traian Basescu domina net clasamentul probabililor candidati la presedintie, cu 59%, urmat la mare distanta de Mircea Geoana, cu 13%, si Sorin Oprescu, cu 8%. Cum explicati aceste rezultate avand in vedere ca la televiziune si in presa alianta PDL-PSD a fost aspru criticata, iar Basescu insusi se astepta sa fi fost abandonat de 80% din electoratul sau.
- D-l Basescu sta bine in sondaje, chiar daca este artizanul acestei aliante, intrucat nu are un contracandidat puternic. D-nii Geoana, Tariceanu sau Oprescu nu sunt de calibrul d-lui Basescu, in mod evident, si atunci sperantele se leaga in continuare de domnia sa. In privinta coalitiei guvernamentale, cred ca explicatia rezida intr-o speranta disperata, sa zic asa, pe care oamenii si-o pun in PDL si PSD. In general, electorii investesc speranta in noii guvernanti, oricare ar fi ei, imediat dupa alegeri, pentru ca nu au alta optiune. Cu atat mai mult acum, cand la putere au venit cele mai mari partide si cand avem de-a face cu o situatie de criza. Poate asta sa-i fi alimentat si d-lui Basescu cota de simpatie. Nici liderii PDL si ai PSD nu se asteptau la aceste rezultate incurajatoare din sondaje, mai ales ca nu s-au straduit foarte tare sa alimenteze sperantele, facand primii pasi balbaiti la guvernare. In plus, cele doua partide inca se comporta ca doua emisfere separate, in guvern, cu centri de coordonare diferiti. Mai dureaza pana se rodeaza, lucru constatat, de altfel, si de presedintele Basescu. Ramane de vazut daca aceasta criza, despre care s-a vorbit la modul gravissim si cu prilejul sarbatoririi Unirii ca despre un fapt care ne obliga la unitate pe noi, romanii, ii va face sa se uneasca in actiune si pe guvernanti. Pana acum au dat numai semne de suspiciune reciproca. In concluzie, romanii au asteptari foarte mari si pe termen foarte scurt de la presedintele Basescu, PDL si PSD. Efectele crizei sunt vizibile in strainatate si incep sa se faca simtite si la noi, iar oamenii vor solutii de la guvern si de la presedinte. Increderea va disparea foarte repede, daca nu vor fi adoptate imediat masuri viabile.
- Intarzierea adoptarii bugetului si a prezentarii unui program anticriza nu ne incurajeaza deloc.
- A fost foarte greu ca partidele sa cada de acord asupra bugetului si a planului contra crizei, pentru ca au viziuni diferite si interese divergente. Iar semnalele date de guvern, partidele guvernamentale si presedinte au fost deseori contradictorii. Ai impresia ca au tatonat opinia publica, ca au avansat o solutie si, in functie de reactii, au mai dat inapoi, alteori s-au pripit, voind sa arate energie, si iarasi s-au trezit cu reactii negative. Pe de alta parte, si societatea romaneasca s-a obisnuit sa nu se schimbe nimic. Cum se anunta o masura, o parte a societatii, care se simte atinsa in interesul ei, protesteaza. In felul asta, nu putem avansa. Sigur ca unele proteste sunt justificate, dar nu se poate sa le respingi pe toate. Intotdeauna va fi cineva care va suferi o pierdere sau o schimbare de statut, de regim. In aceste conditii, nici masurile anticriza nu pot fi aplicate. Nu poti opera un bolnav cu de-a sila, dar sa nu se astepte sa se vindece de la sine.
"E criza, dar nimeni nu vrea sa renunte la nimic"
- Vi se pare ca masurile pe care le-au anuntat guvernantii ar fi de natura sa ne scoata din criza?
- Principial, ordonanta pentru interzicerea cumulului pensiei cu salariul de la stat este in regula. In practica, insa, n-au fost vizati doar cei care merita asta, pensionarii reangajati din structurile serviciilor secrete, ale justitiei etc, ci si cei din domeniile unde avem probleme: invatamant, sanatate, artistic. Desi s-ar putea gasi si pentru aceste categorii solutii chiar in conditiile aplicarii ordonantei asa cum a fost gandita initial, cred ca mai degraba guvernul ar fi trebuit sa elaboreze o lege a salarizarii unice, echitabila, dupa care ar fi fost croita si o lege a pensiilor unice. Daca nu exista aceste legi, discriminarile vor fi mentinute.
Cam toate masurile anticriza au starnit reactii de impotrivire. Nimeni nu vrea sa renunte la nimic. De exemplu, s-a anuntat limitarea salariilor. Au sarit ca arsi bugetarii care au salarii mari, in mod nejustificat, in raport cu performantele lor profesionale. Inca se negociaza cu sindicatele. Pe urma, premierul Boc a vrut sa taie sporurile si stimulentele, care intreceau in marime, cumulate, salariile. Sunt sporuri de vechime, de confidentialitate, de uzura, de lucru la computer, de limbi straine, de stres, plus prime si para-prime, de Craciun, de Pasti, de vacanta, de ziua femeii, de ziua copilului, de ziua eroilor, de Sfantul Gheorghe, de Sfanta Maria si de tot ce vreti dvs. Sa vedem in ce masura vor accepta sindicatele si partidele ideea reducerii sporurilor. Sa nu ignoram riscul sa se intample si de aceasta data ca la noi, adica sa se anunte si sa nu se aplice, sau sa se gaseasca mijloace de a fenta regula.
- Credeti ca guvernantii stapanesc situatia?
- Deocamdata, bajbaie. Politicienii nostri s-au remarcat pana acum drept creatori de crize, nu ca specialisti in dezamorsarea lor. Reusita lor depinde si de felul in care se va dezvolta criza. Dar, deocamdata, nu par sa realizeze in ce postura sunt pusi, traiesc un fel de euforie a crizei, fac declaratii contradictorii si hazardate. Intr-o zi se plang ca nu sunt bani, in alta pretind ca totul e sub control. Si mai si gafeaza, ca staful PSD, care s-a dus la Sinaia sa discute despre buget si criza si a benchetuit. Asa criza cu lautari n-am mai vazut. Cu ce obraz vin apoi in fata noastra, sa ne spuna ca suntem in dificultate? "Cu lautarii dupa mine, iti iau haina de pe tine". Penibil! Greul abia incepe. Se preconizeaza un prim val puternic al crizei in luna aprilie, cu cresteri de preturi, scaderea puterii de cumparare, somaj masiv. O posibilitate de oprire a cresterii somajului ar fi investitiile in infrastructura, de care e si mare nevoie. Sunt de construit atatea drumuri si autostrazi, promise de ani si ani. Oricum, nu inventam noi combaterea crizei, metodele sunt aceleasi peste tot: reduceri de cheltuieli, inghetarea salariilor, masuri de protejare a populatiei foarte sarace, investitii intr-o zona sau alta, incurajarea anumitor industrii. Degeaba spunea d-l Geoana ca pachetul de masuri anticriza este 100% romanesc, asta nu e de natura sa ne linisteasca, dimpotriva, mai degraba ne sperie, avand in vedere "stilul romanesc". Grav este ca aceasta criza a devenit un subiect retoric si un pretext pentru masuri luate pe alte considerente. In Romania, criza e folosita ca scuza pentru incompetenta sau lipsa de moralitate.
"Criza este precum teroristii Al Qaeda"
- La aceasta ora, putem sti, fie si aproximativ, proportiile pe care le va capata criza la noi, avand in vedere indicatorii economici?
- Este foarte greu de evaluat cat de mare va fi si unde va lovi mai dur. Criza are specificul ei de la tara la tara. E un pericol inca fara un contur precis. De aici si dificultatea gasirii unor solutii. Criza este precum teroristii Al Qaeda. Stii ca va veni, dar nu stii de unde, cum va lovi si cand. Oricate masuri de precautie ti-ai lua, unele lovituri vor atinge tinta. Prin urmare, criza e la fel de periculoasa, insidioasa, de departe si de aproape, ca si celulele teroriste.
- Intr-un tarziu, premierul Boc a declarat ca e gata proiectul de buget, care tine cont de criza. Cum il apreciati?
- Este evidentiat ca deficitul bugetar este de vreo 7 - 8 miliarde de euro si vor trebui cumva sa-l reduca. Probabil ca vor face si imprumuturi. Si alte state au facut la fel. Alte tari o duc mai greu, cum sunt Ungaria, Bulgaria si statele baltice - unde deja au inceput tulburari sociale. Bugetul este insuficient si va trebui sa atragem fonduri europene, pe care le-am ignorat timp de patru ani.
"Televiziunile creeaza o realitate exagerata. Grav este ca multi politicieni iau hotarari in functie de ce se discuta la televizor"
- Cum vi se pare reflectarea in presa a crizei si a actiunilor guvernului pe aceasta tema?
- Si criza, si noua guvernare au avut parte de tratamentul pe care presa il aplica aproape tuturor subiectelor, pe care le transforma automat in drame si tragedii, pentru obtinerea unor audiente mari. Vorbesc mai ales de televiziuni. Este o mare nevoie de adrenalina si la realizatori - care se incing unii pe altii -, si la telespectatori. Insa, riscam ca, apasand necontenit pe aceste butoane, pe de o parte sa impiedici o reactie normala, omul fiind dezarmat si considerandu-se rapus, sau sa induci disperarea si reactii necontrolate, de tip anarhic. Daca e criza, trecem la lupte de strada si jaf la drumul mare, ca si cum criza scuza mijloacele. Tratarea crizei - atat de politicieni, cat si de mass-media - fie prin subevaluare, fie prin supraevaluare, respectiv tratarea bolii, sa zicem, fie ca pe o simpla raceala, fie ca pe o boala incurabila, risca sa duca la o greseala de diagnostic care sa agraveze situatia pacientului si sa aiba consecinte incalculabile. Televiziunile s-au obisnuit sa dea tonul, sa fixeaze agenda publica, sa decida distributia, si creeaza o realitate paralela cu realitatea propriu-zisa. Grav e ca cei mai multi politicieni se tem de televiziuni, tin cont de aceasta agenda impusa si iau hotarari in functie de ce se discuta la televizor. Prea multi politicieni lasa treburile curente de la Parlament sau Guvern ca sa participe la spectacole televizate.
- De peste 50 de ani, romanii traiesc intr-o criza continua. Credeti ca se tem de inca una?
- Adevarul este ca noi nu luam in serios nimic. In dictatura, nimeni nu lua atitudine - cinste exceptiilor -, dar toti faceam bancuri pe dedesubt. Prin urmare, ma astept sa apara bancuri si cu criza. Deocamdata, o parte din romani nu s-au confruntat cu criza, o alta o iau mai lejer, ca la Portile Orientului. Acest fel de a reactiona este demobilizator. In Occident, analistii au demonstrat ca aceasta criza e pe mai multe etape: financiara, economica, sociala, politica, si se poate ajunge chiar la lupte de strada. Noi am inceput cu criza politica, care trebuia sa fie penultima. Nu cumva a agravat criza economica? Atat s-au luptat politicienii, au supralicitat cu legi fantasmagorice si cresteri de salarii, incat au accelerat sosirea crizei. Acum la toate televiziunile se pedaleaza pe ideea luptelor de strada, care nu rezolva nimic. Deci, pentru ca nu suntem pregatiti sa primim criza cu mijloace de contracarare eficiente, am sarit direct la ultimele etape.
- Dupa aceasta prima luna de guvernare exista indicii ca ar putea functiona si la noi modelul german de coabitare a Stangii cu Dreapta?
- Este exemplul cel mai des invocat de cand cu aceasta coalitie. Dar am mari dubii ca s-ar putea aplica si la noi. Macar din motivul ca in Germania, aceste partide, social-democrat si crestin-democrat, nu mai au probleme de identitate si au o veche traditie democrata. La noi, partidele de la guvernare nu si-au gasit bine identitatea, in parte au fost social-democrati sau liberali, acum sunt populari - crestin-democrati, altii au fost liberali si au devenit socialisti, o alta parte au fost socialisti si au devenit liberali. Peste toate ramane senzatia de refacere a FSN si, prin urmare, a partidului unic, care nu e entuziasmanta, ci dezarmanta. La aceasta temere se adauga anuntul victorios, facut deunazi de d-l Ion Iliescu, presedintele de onoare al PSD, ca, dupa cinci sute de ani de dominatie, capitalismul a murit si urmeaza o noua ordine mondiala. D-l Iliescu e un om fericit, daca se considera martor al sfarsitului capitalismului, dar noi, generatia asta, suntem frustrati ca n-o sa prindem sfarsitul comunismului.