Suntem un popor de poeti sensibili, nu ne putem uita la nimeni prin catarea armei. Depozitele de armament nu mai sunt pazite de garzi militare. Nu ne putem imagina cine ar sparge lacatul sa plece cu armele in spinare. Mai ales ca, ne asigura ministrul apararii, armele furate nu au gloante, deci nu trebuie sa ne temem. Singurele bombe care ameninta sunt pe prima pagina a revistelor de scandal. Nu demult a fost condamnat la inchisoare singurul terorist roman. El nu a facut parte din trupele care i-au inecat in sange pe tinerii iesiti sa protesteze in decembrie '89. A aruncat o grenada intr-o curte de liceu. Impactul emotional a fost mai mare decat cel al exploziei. Teroristul s-a dovedit in multe dintre declaratiile sale mai degraba iresponsabil si comic.
Romania e o tara in care, in afara atentatelor politice la bunul simt, nu au avut loc atentate. Iar de nerusinare nu a murit, pana acum, niciun politician. Nu avem de ce sa ne facem probleme, iar multele servicii care ne iubesc in secret ne dau asigurari de viata lunga si linistita, doar de-aia au reinceput sa ne monitorizeze calculatoarele, corespondenta si telefoanele, ca in cei mai sulfurosi ani ai epocii de aur. Din aceste reverii ne mai trezeste, uneori, cate-un foc de arma tras in plin. Pentru romani, ale caror statistici demonstreaza ca violenta s-a nascut la sat si folosesc arme nesofisticate, adica sape, topoare si cutite de bucatarie, asasinatele cu arme de foc par sa vina din alta lume. Armele de foc fac diferenta sociala. Sunt folosite mai degraba in cartierele rezidentiale, in centrul oraselor, prin vilele de lux, impotriva vreunui hot care nu a citit legislatia referitoare la legitima aparare. Dupa jaful armat din centrul Brasovului am aflat, in fine, ca peste o suta de mii de arme de foc bantuie pe strazile Romaniei, gata sa-si vaneze dreptatea dupa pofta ce-o pofteste proprietarul. Sunt arme cu care soferii nervosi rezolva diferendele prin intersectii sau isi apara locul de parcare. Sunt armele cu care barbatii hamesiti ies la vanatoare de casiere prin casele de schimb valutar din toate orasele mari. Incidentul de la Brasov este doar ultimul dintr-un lung sir care creste numarul de schelete din dulapurile politiei. Dar pe langa aceste arme al caror regim este, pare-se, legal, chiar daca imoral, mai sunt alte cateva mii de arme disparute din depozitele armatei sau ministerului de interne de-a lungul ultimelor doua decenii. Si nu este nici cea mai palida speranta ca vor fi recuperate. Masurile luate pentru a recupera armele furate din depozitul militar de la Ciorogarla sunt pompieristice si, dupa cum s-a vazut, ineficiente. Mai multi jurnalisti au plimbat o arma prin cateva filtre, deschizand nonsalant portbagajul unde patul armei era vizibil sub o mana de carpe. Nu s-a sinchisit nimeni, ceea ce ne spune multe despre profesionalismul armatei si politiei noastre. Circulatia armelor nu e ingradita de nimeni. Legislatia referitoare la armele de foc si la siguranta nationala pare iesita din uz. Asta pentru ca Romania pare si azi o tara fara o strategie nationala de securitate, fara legi ale sigurantei nationale si fara o doctrina militara care sa inlocuiasca legislatia invechita adoptata de dinozaurii lui Ion Iliescu. In ciuda acestei nepasari generale, rata violentelor cu arme de foc este in crestere. Noroc ca, dupa deceniile comuniste de razii, represiuni, executii, batai si torturi, oamenii sunt intelegatori cu violenta si protectori cu infractorii. Adica de ce ar spera sa fie aparati si protejati intr-o tara in care pacientii sunt victimele medicilor, elevii ale profesorilor, iar fostii tortionari sunt alesi in demnitati publice prin vot democratic?