Sunt si eu o romanca pribeaga, care a plecat de acasa, alungata de griji si nevoi. Am ales ca pe o a doua patrie Italia, avand in vedere usurinta de a invata limba si similitudinile in modul de comportare si de viata. Nu a fost usor, dar cu toate ca acasa nu absolvisem nici macar liceul, am reusit sa ma integrez, muncind cinstit, aratandu-le celor care m-au angajat ca merit sa fiu respectata, chiar daca provin dintr-o alta tara. Ori de cate ori auzeam vorbe urate despre Romania si despre romani, ma durea si plangeam si cautam cu disperare sa demonstrez ca este doar o prejudecata, poporul roman nu este alcatuit numai din criminali si hoti, si prostituate, din sarlatani, badarani si tigani, asa cum cred majoritatea italienilor. Din cata istorie mai retin, stiu ca in ciuda tuturor vitregiilor sortii, romanii i-au primit totdeauna pe strainii oropsiti, dandu-le hrana si adapost. In Romania traiesc o multime de neamuri: italieni, rusi, unguri, sasi, sarbi, bulgari, tatari, turci, polonezi, tigani, indieni si chinezi, iar romanii ii respecta pe toti fara sa faca ura de rasa sau de etnie! Ma si intreb, in sinea mea, cateodata, cand va veni vremea ca si romanii sa fie respectati si iubiti in alta tara, asa cum fac ei? Ei bine, chiar daca e greu de crezut, acest lucru a inceput sa devina realitate aici, in Italia, datorita unui preot de exceptie, despre care s-a scris de curand si in "Formula AS": parintele ortodox Mihai Driga, care slujeste in biserica "San Gregorio" din vecinatatea Catedralei "San Nicola" din Bari. Parintele Mihai traieste si locuieste in Italia de 27 de ani. Cand l-am cunoscut, acum aproape un an, in aprilie 2008, mi s-a parut ireal! A trebuit sa-l ating, ca sa ma conving ca nu este un inger pogorat pe pamant. Parintele are har de la Dumnezeu si o umanitate care vine din educatia primita acasa, in tara, intr-un sat din Oltenia. Nu e un barbat impunator prin statura, dar are o prestanta si o cultura impunatoare. Si o voce blanda si calda. Chiar si atunci cand, uneori, ne mai cearta, suna blajin si rabdator. Cu siguranta ca insusirile acestea, despre care va scriu, au jucat un rol decisiv in lupta pe care parintele o duce pentru a schimba imaginea Romaniei. Astfel, impreuna cu doua avocate italience a reusit sa puna bazele unei asociatii romano-italiene, sprijinita si de primarul din Bari, Michele Emiliano. Antonia DeMitrio si Raffaella Paradiso, cele doua avocate, si-au pus si mintea, si inima, si sufletul in slujba Romaniei si a romanilor, si impreuna cu parintele Mihai Driga au infiintat Asociatia ce se numeste "Suflet romanesc" ("Anima rumena"), si datorita ei, astazi, in Bari si in provincia din Bari, romanii pot sa se intalneasca si sa vorbeasca in limba lor materna, fara sa le fie teama ca ii va pedepsi cineva pentru asta. In luna noiembrie a anului trecut, prin eforturile acestor doamne avocate, care s-au indragostit pur si simplu de Romania si de romani, si, implicit, prin stradania parintelui Mihai, au fost prezente la Bari si la Altamura o formatie de dansuri populare romanesti, precum si cateva persoane oficiale din Romania, care s-au intalnit cu omonimi de-ai lor, din Italia, in frunte cu primarul din Bari. Manifestarea a facut parte dintr-o serie de intalniri culturale si artistice care au drept scop cunoasterea tarii noastre, a romanilor si a artei lor populare, pastrate din vremuri stravechi.
Dar pe langa atributiile ei spirituale si culturale, Asociatia "Suflet romanesc" are si activitati sociale. Cele doua avocate specializate in dreptul imigrantilor, impreuna cu parintele Mihai Driga, reprezinta, daca e cazul, pe orice membru al asociatiei cu asistenta juridica in caz de nevoie. Romanii veniti la munca in Italia care nu sunt platiti in mod corespunzator, conform intelegerilor, sau in cazul nerespectarii contractelor de munca in special, vor fi ajutati sa isi recupereze drepturile. Asociatia "Suflet romanesc" numara la aceasta ora peste 400 de membri romani din Bari si imprejurimi. Marea lor speranta este ca Statul roman si Statul italian sa ii ajute sa dobandeasca si un sediu, unde sa se intalneasca si sa-si desfasoare activitatile culturale. In numele lor, in speranta ca vocile le vor fi auzite, inchei scrisoarea mea, urandu-va un an nou fericit, plin de dragoste si de bucurie.
La multi ani, dragi romani, oriunde v-ati afla!
Mihailescu Maria - Bari, 2009