- Este adevarat ca Parlamentul european (PE) are mai putina putere la nivelul UE decat are un parlament national in tara de origine si ca marile decizii la nivel european se iau de fapt in forurile politice - Comisia Europeana si Consiliul European (care reuneste sefii de state si guverne). Totusi, si in PE se adopta directive importante, obligatorii si pentru Romania, cum a fost directiva care a redus tarifele de roaming in telefonia mobila sau directivele ce reglementeaza conditiile de munca. Poate ca fara votul parlamentarilor de la Strasbourg medicii, de pilda, nu ar mai fi fost platiti integral pentru garzile efectuate in spital. Totodata, PE este cel care avizeaza bugetul Comisiei Europene si valideaza componenta sa. Sa nu uitam ca in 1999, PE a infiintat chiar un comitet de experti pentru a investiga acuzatiile de coruptie formulate la adresa Comisiei europene prezidate de Jacques Santer. In urma publicarii raportului expertilor, intreaga comisie si-a prezentat demisia: desi un singur membru al CE fusese gasit vinovat de coruptie (comisarul francez Edith Cresson), expertii marturiseau ca "am avut mari dificultati sa gasim macar un singur membru al Comisiei cu un minim simt al raspunderii." Fiind un organ ales, PE ofera asadar un mecanism de control democratic asupra unui organism birocratic (CE), desi acest control nu este nici pe departe atat de eficient pe cat ne-am dori. El trebuie deci sustinut in interesul consolidarii democratiei la nivelul UE, chiar daca rostul sau nu este evident la prima vedere.
Din pacate, majoritatea europarlamentarilor nu reusesc sa trezeasca interesul alegatorilor si nici nu urmaresc acest lucru, fiind multumiti doar sa fie alesi, indiferent de participarea la vot. De aceea, oamenii nici nu prea stiu cu ce se ocupa ei si simt ca sunt chemati la urne pentru a valida un partid sau altul. In consecinta, alegerile europene se constituie in toate tarile membre UE mai mult ca un test al popularitatii partidelor decat ca o alegere in cunostinta de cauza a unor politicieni chemati sa slujeasca interesele cetatenilor la nivel european.
Pe de alta parte, majoritatea alegatorilor nici nu stiu ca nu voteaza de fapt partidele nationale, ci partidele europene. Astfel, voturile PSD se vor contabiliza in contul Partidului Socialist European, iar ale PD-L in contul Partidului Popular European. Asadar, la europarlamentare votul este ideologic in proportie mult mai mare decat la alegerile nationale. Cum numarul de europarlamentari romani este fix, stabilit in functie de marimea populatiei, alegerile europene nu au drept miza reprezentarea nationala (care va fi aceeasi), ci controlul politic asupra PE, cu alte cuvinte masura in care solutiile acestui for vor fi determinate de social-democrati sau de populari (crestin-democrati). Fiecare poate decide asadar in ce masura conteaza pentru el/ea aceasta miza. Pentru binele democratiei europene, este de sperat ca va conta.
2. Ministrul german de externe a declarat ca Romania incearca sa obtina un imprumut de la FMI. Ne amintim fara mare placere de restrictiile si constrangerile impuse de FMI pe cand ne dadea imprumuturi cu taraita in anii '90. Suntem intr-o situatie atat de disperata, incat e chiar ultima noastra solutie?
- Declaratiile ministrului german de externe au fost confirmate ulterior, cu jumatate de gura, si de oficialii romani, desi premierul Emil Boc a declarat ca nu ar fi vorba de negocierea unui imprumut. In tot cazul, prezenta unei delegatii romane la sediul FMI din Washington a lamurit situatia: se poarta discutii cu FMI asupra unui posibil imprumut, desi acesta nu a fost inca decis si se incearca obtinerea unor conditii mai putin restrictive din partea Fondului.
Cum recursul la FMI nu a fost deloc agreat initial de autoritatile de la Bucuresti, putem conchide ca ne-am dus la Washington pentru ca situatia noastra financiara este grava si pentru ca nu mai avem alte solutii. Apetitul partenerilor europeni pentru sustinerea noilor membri din Est, cu probleme economice mai grave, s-a dovedit aproape inexistent in timp de criza, dupa cum s-a constatat chiar pe 1 martie, la intalnirea informala la nivel inalt de la Bruxelles. Avem un deficit bugetar mare, lasat mostenire de guvernul Tariceanu, si acesta nu poate fi acoperit decat din imprumuturi externe. Or, dobanzile la aceste credite - in masura in care le vom putea obtine - pot fi atenuate daca FMI garanteaza ca ne tinem sub control cheltuielile bugetare. Desigur, restrictiile pe care ni le impune Fondul pentru a echilibra bugetul - reducerea cheltuielilor si sporirea veniturilor - sunt dureroase, asa cum dureros este si un regim sever de slabire pentru un obez, iar bugetul nostru a devenit obez gratie fostului guvern, care a umflat cheltuielile in mod iresponsabil si fara profit pentru populatie, beneficiara acestor cheltuieli fiind clientela liberalo-udemerista-pesedista. Povestea a fost de fapt aceeasi si in anii '90, cand bugetul statului fusese "muls" pana la epuizare de FDSN/ PDSR. Sa nu uitam de masa imensa de datorii cu dobanda ridicata pe care guvernul Vacaroiu a lasat-o mostenire guvernului dominat de CDR in 1997 si care a fost la un pas de a arunca Romania in incapacitate de plata.
Problema noastra principala este, asadar, mai putin FMI - organism cu propriile sale probleme, pe care nu le neg - si mai mult iresponsabilitatea guvernantilor care administreaza banii publici si caracterul clientelar al puterii politice din Romania. Cu alte cuvinte, odata ajunse la guvernare, partidele politice impart privilegii clientelei si bani alegatorilor ca sa se asigure ca vor fi realese. Astfel, din cauza promisiunilor nesabuite din campanie, actualul buget al Romaniei cuprinde prevederi sociale generoase pe care tara de fapt nu si le poate permite, din lipsa de fonduri si din cauza incapacitatii administrative (coruptie dublata de ineficienta).