Bancherii mai marunti au inceput sa se planga de cresterea numarului de restantieri si de scaderea cererilor de imprumut. Beneficiarii creditelor spun si ei ca bancile au inceput sa umfle dobanzile sub diverse pretexte, iar creditele, si-asa minate de nenumarate plati ascunse, au devenit neatractive. Numarul somerilor creste, la fel si rata inflatiei. Scad, in schimb, cheltuielile pentru consum si vanzarile de imobiliare. Unele apartamente si terenuri au ajuns la pret de chilipir, dupa ce ani de zile au fost supraevaluate si, odata cu ele, intreaga piata imobiliara din Romania. Institutul National de Statistica a calculat, la inceputul anului, ca mare parte din salariile romanilor s-au dus pe mancare, bauturi si tigari. Restul, daca mai ramane ceva, sunt banii pentru intretinere, haine si, eventual, educatie. Tendintele se mentin si in acest prim trimestru. Pe de alta parte, consumatorul de rand, ca si marii consumatori, nu stie cand si de ce trebuie sa se opreasca. Daca are o suta de lei, cheltuieste 105. Imprumuta din zece parti, iar a unsprezecea oara se imprumuta pentru a plati celelalte zece rate.
Deciziile guvernului nu descretesc fruntea nimanui. Se taie diverse sporuri, salariile pe care le primesc unii pensionari reangajati vor fi anulate, s-au desfiintat directii si s-au blocat posturi. Bugetul de stat a intrat in carantina. Ca sa ne vindecam de criza se pare ca trebuie sa intram o vreme in coma, iar solutiile anticriza par mai periculoase si mai pustietoare decat insasi criza.
Cea mai recenta alarma a dat-o presedintele in Parlament. Ar fi nevoie de miliarde de euro pentru a preintampina posibilul colaps al sectorului privat, a spus presedintele. Uniunea Europeana ne-ar ajuta cu conditia sa ne imprumutam de la Fondul Monetar International. Guvernul a insinuat de mai multa vreme ca ar fi necesar un imprumut cu multe zerouri. Unii dintre ministri nici macar nu s-au sfiit sa arate catre FMI. Zilele acestea, la Bucuresti a venit chiar o delegatie a Fondului pentru a evalua criza si politica administratiei de a tine barca deasupra valurilor. Cand aud de FMI si Banca Mondiala toti politicienii care s-au perindat pe la guvernare frisoneaza. Pentru ei, a relua legaturile lucrative cu FMI pare o intoarcere in timp.
Adevarul e ca Romania nu a avut, pana la aderarea la Uniunea Europeana, programe de guvernare redactate integral de cei care s-au aflat la putere. Romania s-a pus pe picioarele ei de putina vreme, dar se pare ca nu poate face multi pasi fara premergatorul FMI-ului. Desi exista atat banii, cat si disponibilitatea FMI de a-i da, se aud voci care avertizeaza ca injectiile folosite de expertii fondului fac mai mult rau decat bine si mai produc si dependenta. Politicile fondului, spunea un fost ministru liberal al finantelor, produc prea multe victime colaterale. Multe tari umbla in sevraj dupa ce le injecteaza FMI ceva capital in vine. Pana acum singurele tari UE impinse de criza sa ia imprumuturi de la FMI sunt Ungaria si Letonia. Suficient sa privim spre cele doua tari pentru a intelege de unde ne ia cu inghetul. Cele doua tari au primit bani, dar si un set de reguli simple si austere de viata: sa nu aiba un deficit mai mare de trei la suta, sa taie din cheltuieli si sa reformeze sistemul fiscal. In Ungaria asta a dus la cresterea substantiala a taxei pe valoare adaugata, iar in Letonia la scaderea cu 15 la suta a salariilor din sectorul public. Cum imprumutul de la FMI pare iminent, s-ar parea ca in Romania dupa primavara aceasta se va lasa din nou iarna. Chiar daca iarna nu-i ca vara.