Destins si degajat, fara morga apretata a lui Nastase sau Tariceanu, "Emil cel Mic", cum i se spune cu simpatie in lumea presei, s-a dovedit destul de atent la doleantele mass-mediei. Inevitabil, principalul subiect al discutiilor au fost Codurile Penal, Civil, Comercial si de Procedura Penala.
"O lege mascata a presei"
Jurnalistul Razvan Savaliuc este cel dintai care a remarcat ca respectivele acte normative sunt, de fapt, "o lege mascata a presei", un corp de prevederi care afecteaza grav libertatea de exprimare. Raspunsul premierului a venit imediat, linistitor: "Codurile sunt in dezbatere publica din 2008. Va asigur ca nu au nici o componenta politica, iar la ele au lucrat inclusiv experti internationali. Asta nu inseamna ca Guvernul nu va analiza cu atentie toate propunerile si observatiile jurnalistilor, recomandand dupa aceea parlamentului corecturile ce se impun. Pe langa protejarea persoanei private, a dreptului ei la propria imagine si intimitate, nu putem ignora drepturile presei, recunoscute international. Chiar cu exagerare si umor, presa ne poate ataca pe noi, oamenii politici, cat doreste. Demnitarii nu trebuie protejati. Nimeni nu poate interzice comentariul liber al jurnalistului. Am crezut intotdeauna in libertatea de exprimare. Cat va depinde de mine, voi avea grija ca astfel de excese impotriva presei sa nu fie cuprinse in nici un proiect legislativ. Presa n-are nevoie de o lege, cred in puterea ei de autoreglare, fara interventia statului". Dan Mihai, de la organizatia neguvernamentala APADOR-CH, si-a exprimat, in continuare, nedumerirea fata de intentia guvernantilor de a pune in dezbatere, simultan, nu mai putin de patru coduri de legi. O astfel de dezbatere difuza impiedica o dezbatere reala. "E ca in povestea cu prinsul a patru iepuri deodata. Numai la Codul de Procedura Penala am identificat 117 observatii. Comisiile juridice respective au elaborat ilegal aceste coduri, neavand tezele prealabile." Dandu-i dreptate, Emil Boc a replicat: "Voi verifica. Guvernul nostru n-a fost implicat in situatia asta. Noi l-am mentinut pe Predoiu in functia de ministru al Justitiei si pentru a-i da posibilitatea de a termina cele patru coduri". In fine, observand ca toata vina o poarta nu guvernele si ministrii, ci juristii care au scris legile respective, Cristian Tudor Popescu a concluzionat: "Acesti asa-zisi experti sunt inchistati, nu cunosc lumea presei, n-au stat de vorba cu nici un jurnalist, traiesc intr-o cutie neagra". "Vom face inventarul propunerilor dumneavoastra", a raspuns Emil Boc. "E absurd sa credem ca in aceasta tara se mai pot interzice emisiuni TV sau articole de presa. Ne intoarcem la masa de lucru, pentru ca aveti in mine un adept al libertatii totale a jurnalismului".
Rodipet, datoriile si ziarele locale
De un larg interes pentru cei de fata a fost pozitia premierului fata de alte doua subiecte fierbinti ale zilei: Rodipet se intoarce sau nu la stat, si daca da, cine ii va plati datoriile uriase catre toate publicatiile din Romania? Cum se gandeste guvernul sa dea o gura de oxigen presei locale si presei scrise, in general? Tinandu-se seama ca statul a colectat anul trecut 300 de milioane de euro din "taxa pe viciu", din care nu s-au cheltuit nici 2 milioane, de ce n-ar oferi guvernul sume pentru publicitatea anti-fumat tuturor publicatiilor? Intrebarea vine de la colegul I. Covaci din Timisoara, conform caruia ziarele locale sunt pe moarte, "Vor disparea 50% dintre ele in 2009". Neplacut surprins de o astfel de perspectiva, primul ministru a raspuns: "Ne gandim la o astfel de sustinere, dar in mod transparent, sa nu ajungem la situatii din trecut". Adica, pe buna dreptate, sa nu se mai ajunga la situatii scandaloase, precum cele din timpul guvernului Nastase, cand o anumita parte a presei fusese mituita cu spatii largi de publicitate. In fine, premierul a promis ca va analiza, impreuna cu presedintele AVAS, situatia Rodipetului si a imenselor sale datorii.
In incheierea primei sale intalniri cu Clubul Roman de Presa, premierul a strans mana fiecarui jurnalist. Un gest natural, care aduce un frumos castig de imagine.