Cazuri de extrema urgenta

"Cat va mai avea de trait vreau sa-i vad zambetul pe buze"

Stimata redactie a revistei "Formula AS",
Mult stimata d-na directoare Sanziana Pop,
Ma numesc Ghidan Marin si sunt tatal unui baietel in varsta de 12 ani si 6 luni, Ghidan Stefan Adrian. Cand baietelul avea sapte ani, sotia mea l-a luat de la gradinita si a plecat cu el. Dupa aproape trei saptamani de cautare, am gasit-o la Dragasani, langa brutaria in care lucra. Isi luase in chirie o camera. Am luat-o inapoi acasa, cu copil cu tot, si am incercat sa-i explic ca locul lor este langa mine si ca suntem o familie, dar totul a fost in zadar, pentru ca sotiei mele ii placea sa umble cu alti barbati, intr-un cuvant era si este o femeiede usi multe. A plecat din nou, luand si baiatul cu ea, si dupa o perioada de timp, acolo unde se instalase a venit protectia copilului, politia si procurorul, deoarece se dusese zvonul ca nu are grija de copil. In acea zi, oamenii legii au gasit copilul incuiat in camera, nemancat, murdar si plin de paduchi. Vreau sa va spun ca baietelul meu sufera de o boala foarte grava: distrofie musculara progresiva. Divortul s-a terminat foarte repede, deoarece sotia nu s-a prezentat la nici o infatisare, iar legea mi-a incredintat copilul mie. Am inceput sa ma ocup de el chiar din acel moment, mergand la doctori si prin spitale de recuperare sa-i fac nenumarate teste si analize. Locuiesc cu baiatul intr-o camera la tatal meu, dar duc o viata de calvar, deoarece tatal meu este un om foarte impulsiv, ma ameninta, ma batjocoreste pentru suferinta mea, ca am ramas fara sotie si cu un copil bolnav. Medicii mi-au spus ca nu-mi garanteaza viata copilului peste varsta de 15 ani. Durerea in sufletul meu este nemarginita, nu pot sa va explic in cuvinte cat este de mare suferinta unui om care stie ca viata copilului sau este masurata. Cel mai tare ma doare ca nu-i pot implini micile bucurii pe care le asteapta, ca sa treaca mai usor peste suferinta care o poarta. Salariul meu de asistent personal nu face fata cheltuielilor pentru medicamente, internari in centre de recuperare, hrana de zi cu zi, plus cheltuielile si datoriile catre stat. Va rog din suflet, oameni buni, intindeti o mana de ajutor copilului meu. Macar atat cat va mai avea de trait, vreau sa-i vad zambetul pe buze, sa i se lumineze chipul. Totusi, speranta mea de tata nu a murit, pentru ca in afara de medici exista Dumnezeu, care face minuni mari.
Cont deschis la BRD, Sucursala Dragasani
Cont lei: RO18BRDE390SV22325333900
GHIDAN MARIAN - com. Creteni, sat Streminoasa, jud. Valcea, cod 247120, tel. 0761/57.10.19

"Am vandut casa, mi-a murit sotul, fiul meu este grav bolnav. Daruiti-i un calculator"

Doamna Sanziana Pop,
Sunt mama lui Daniel din Vanju Mare. Ani de zile am citit si am admirat revista dvs., de cate ori am avut ocazia financiara sa o cumpar. Am mari probleme cu sanatatea fiului meu. Din anul trei de facultate (Matematica-Informatica la Craiova) nu mai am copilul pe care-l aveam. Vesel, vioi, plin de optimism, inconjurat de prieteni, in continua miscare. Cand ma vedea suparata, imi spunea tot timpul: "Madre, ai putina rabdare, ca la capatul tunelului este o luminita si pentru tine". Dar, vai!, acea luminita s-a stins prin imbolnavirea lui. Intr-o seara, mi l-au adus prietenii pe brate acasa. Avea mainile in dreptul fetei, intepenite, cu pumnii stransi si se lovea ca un robot peste maxilare. Vazand starea aceasta am apelat la un preot. Vazand ca nu-si mai revenea, l-am internat la un spital de psihiatrie. Diagnosticul a cazut ca un trasnet: schizofrenie paranoida. M-am sfatuit cu sotul meu si i-am zis: ce este mai important, viata lui Daniel sau casa? Si am zis amandoi: "Viata lui Daniel". Desi, la anii nostri, oameni batrani si fara casa, este rau. Dar pentru noi Daniel a fost, este si va fi sufletul nostru, viata noastra. Asa ca am vandut casa si ne-am mutat. Din mila unor oameni deosebiti (fam. Mavlea), stam intr-o locuinta a dansilor. Cu banii luati pe casa, am umblat cu Daniel la Timisoara, Bucuresti, Craiova. Dupa orice internare, crizele reveneau. Ultima data am fost la un cabinet naturist si a facut un RMN, unde si-a vazut si el diagnosticul: schizofrenie paranoida. Din acel moment, nu a vrut sa mai auda de nimeni si de nimic. Nu mai accepta sa ia nici o pastila. De aici incepe o alta greutate a mea. De un an si jumatate, ii dau seara, in ceai (pentru ca el bea foarte mult ceai), o pastila din medicamentul recomandat de medic fara sa stie el. Incet, incet, mai cu crize, mai fara ele, s-a mai stabilizat, cat de cat. Sotul meu il supraveghea toata ziua, pentru ca eu lucrez la o fabrica de confectii, din zori si pana seara. De ani de zile, de cand s-a imbolnavit Daniel, noi dormim in aceeasi camera, cu paturile fata in fata. Cum striga "Mami", eu ma si duc la el sa vad ce face, daca respira, ca sa-l ajut. Dar loviturile sortii nu s-au oprit. A murit sotul meu, in urma unui accident cerebral. Dupa ce l-am inmormantat pe tatal lui, Daniel a recidivat. Am luat totul de la inceput, cu crize, cu tipete ingrozitoare. Am apelat iar la doctor si i-am schimbat tratamentul (in loc de Rison ii dau Zyprexa - Olanzapin, 10 mg - seara), bineinteles, tot fara sa stie el. Ii este un pic mai bine, crizele nu mai sunt asa puternice. Dar ce ma fac daca o ia iar de la capat? Asa cum este el de bolnav, face la distanta facultatea de psihologie "Spiru Haret". Este deja in anul III. Examenele le da mai mult in restante. Asta e singura lui bucurie. Desi a facut o facultate de matematica, tot cea de psihologie este preferata. Paralel cu moartea sotului si recaderea lui Daniel, ma haituiesc si bancile, pentru datorii care au ramas in urma sotului meu. Nu mi-a ramas in fata decat Dumnezeu. M-am resemnat: ce-o vrea Dumnezeu cu noi. In drumurile mele la banci si spitale, am cumparat revista dvs. si parca o raza de speranta s-a infiripat in mine. "Sa cer si eu sfatul". In situatia in care suntem acum, m-am gandit ca Daniel este foarte mult singur. Si un om sanatos cand este singur este foarte rau, dar Daniel, care este bolnav? Incerc sa mai adun cate un banut, din putinul meu, sa-i iau un calculator. L-ar ajuta foarte mult, dupa parerea mea. Si-ar face prieteni si ar avea o preocupare, nu ar mai sta la pat tot timpul. Este un baiat bun, inteligent, nu bea, nu fumeaza, este iubit de toata lumea. Si dvs. daca l-ati vedea si ati vorbi cu el ati ramane uimita si l-ati iubi cu siguranta. Deci, ce-mi doresc mai mult este sa-i fac rost de un calculator. Ca sa adun din putinul meu dureazafoarte mult. Va rog din suflet, ajutati-ma dvs. sa i-l procur. Cu speranta ca nu v-am deranjat prea mult, cu stima si respect,
MATEI MARICICA (S.C. GPM Vanju-Mare) - Vanju-Mare, str. Independentei nr. 32, jud. Mehedinti, cod 225400



"Ajutati-ne sa ne terminam casa"

Dumnezeu sa va binecuvanteze in aceasta lucrare ce o faceti pentru necajiti, doamna Sanziana Pop! Eu citesc revista dvs. in toata saptamana, sunt abonata la ea si am invatat multe din ea, in special la medicina. Caut si eu un tratament pentru fiul meu, cu certificat de handicap gradul I, pe care nu l-am gasit. In vara lui 2008, am trecut printr-o mare incercare: inundatia din 25-27 iulie, de care am fost foarte afectata. Ne-a ajutat Guvernul si am facut casa pana la rosu, am ridicat si acoperit geamurile, usile. Dar restul nu pot sa mai fac, din lipsa banilor. Va rugam din suflet si plangand sa ne ajutati sa putem sa locuim in ea. Stam la un vecin, cu baiatul bolnav, intr-o camera de 3/3 m, 6 persoane. Ne este foarte greu. Din banii mei de insotitor nu pot lua materiale de constructie. Am datorii 180 milioane la trei banci, pe 10 ani. I-am facut anul trecut o operatie grea fiului meu si am avut nevoie de bani. Eu inchei de scris plangand. V-am scris aceste randuri si ma rog lui Dumnezeu sa inmoaie inimile oamenilor si sa ma ajute si pe mine. Cred ca Dumnezeu nu ma lasa!
PLESCIUC DOMNICA - str. Perdelea nr. 1146, com. Dornesti, jud. Suceava, cod 727210

"Am un picior amputat si am nevoie de o proteza"

Stimata doamna Sanziana Pop,
Ma numesc Plopeanu Elisabeta si sunt imobilizata la pat, am piciorul drept amputat, am avut diabet zaharat, il am si acum, sunt operata la amandoi rinichii, sunt operata si la ficat. Sunt o persoana handicapata, nu are cine sa ma ajute, ca nu am pe nimeni. Nu pot lua o cana cu apa, nu pot ridica, nu pot spala. Am stat foarte mult prin spitale. Am o pensie de handicap si nu imi ajung banii nici de medicamente, nici de alimente. Ma mai ajuta vecinii.
Rugamintea mea cea mai fierbinte este sa ma ajutati pentru a putea cumpara o proteza pentru piciorul amputat, ca sa merg si eu. Sper sa se gaseasca oameni de bine care sa nu ma lase, am doar 75 de ani. Va rog sa ma ajutati! Un suflet necajit!
PLOPEANU ELISABETA - str. Graurului nr. 10, cartier 1 Mai, Braila, jud. Braila, cod 810082
(Scrisoarea e insotita de acte medicale care certifica cangrena diabetica operata)