Acum cateva zile, fostul secretar general al PSD, Miron Mitrea, dialogand cu internautii intr-o sesiune organizata pe Internet, s-a rafuit cu cativa dintre cei care ii trimiteau mesaje, facandu-i cu ou si cu otet. "Stiu eu ca sunteti la sediul partidului, in subsol", le transmitea el. Deci, in subsolul PSD s-ar afla artileria propagandistica de razboinici anonimi, care ii linseaza opiniile adverse de pe net. Miron Mitrea i-a recunoscut, pentru ca puneau intrebari compacte, aveau comentarii convergente si incercau sa-l faca de ras. E clar ca fusesera intr-o sedinta unde se stabilise cum sa fie lapidat democratic.
Om cu state vechi in PSD, Miron Mitrea a fost un pion al societatii civile. Era liderul unui sindicat care se lua saptamanal de guler cu guvernul Vacaroiu. Pentru scurta vreme. Mai apoi s-a luat de brat cu guvernul si a intrat in viata politica tocmai in partidul cu care se razboise. Pasa-mi-te venise vremea sa-l submineze din interior.
A devenit, mai apoi, o moda ca partidele sa culeaga fructele societatii civile, indiferent de stadiul lor de conservare. Cand sunt alegeri, politicienii ies la vanatoarea de capete luminate. Unii sunt academicieni, scriitori sau sociologi, altii actori, revolutionari sau simpli sindicalisti, cu totii par sa fie partea nepolitizata a parlamentului, reprezentanti neconditionati ai grijilor si nevoilor oamenilor simpli, spre deosebire de cinicii si interesatii politicieni de profesie.
Civilii au, oricum, mai mare priza la public decat activul de partid, pastrat pentru functiile unde nu e necesara alegerea. Adica functiile din aparatul de stat, din ministere, directii locale, regii si administratii ale fondurilor europene. Aceste sinecure au inghitit mereu bani cu nemiluita si zeci de mii de politruci purtati pe viiturile schimbarilor politice dintr-o functie intr-alta. Astfel ca o mana de politicieni unsi cu toate alifiile si ceva reprezentanti ai societatii civile, chipurile apolitici si devotati patriei si partidului, se ocupau la centru cu castigarea alegerilor, iar restul de politruci asteptau disciplinati in teritoriu, pentru ca o firimitura de paine alba tot cadea de la masa asta bogata. Nici votul uninominal nu a pus capat acestor bune obiceiuri. PSD este de departe cel mai experimentat partid din acest punct de vedere, iar Miron Mitrea a adus o suflare sulfuroasa proaspata, coordonand sondajele de opinie otravite, asa-numitele telefoane murdare, puse la cale, pare-se, de sociologii partidului. De altfel, mai toate marile agentii de sondare a opiniei publice au fost suspectate, ca si sindicatele sau organizatiile profesionale, ca fac jocul unui partid sau altul. Chiar si organizatiile apolitice, care se ocupa cu monitorizarea economiei, vietii social-politice sau cu disciplinarea urbanistica a marilor orase, au fost acuzate sau banuite ca apartin unui partid sau altuia.
Din pricina cochetariilor politice, asa-zisa societate civila a fost compromisa, infestata sau discreditata in asa masura, ca partidele au inceput sa-si inventeze propria societate civila. Miron Mitrea, cum spuneam, alaturi de alti cativa sindicalisti, revolutionari de profesie, care stiu cum sa le vorbeasca oamenilor obisnuiti, este o parte a societatii civile din partidul sau. Are pareri, combate. Dar, spunea el, PSD-ul nu e singurul partid care-si construieste pe Internet legitimitati aparente, grupuri de sprijin si o buna imagine publica. Toate celelalte partide au echipe de forumisti si de oameni de bine, a caror grija este sa disemineze politica partidului sau sa sustina cultul unei anume personalitati. Omului de rand nu-i mai ramane decat sa taca perplex cand se vede asa maimutarit. Internetul, ca si hartia, suporta orice, chiar si aceasta tacere asurzitoare.