Scriitorii britanici contemporani cei mai iubiti de publicul mondial cultivat, David Lodge si Julian Barnes, au publicat fiecare anul trecut cate o carte - deloc deprimanta - al carei subiect e batranetea si moartea. Primul are 73 de ani, al doilea cu zece ani mai putin. Varsta ar explica de ce inevitabilul declin fizic si perspectiva sfarsitului sunt pentru ei teme preocupante. Ceea ce imi place in mod special la englezi - iar Lodge si Barnes ilustreaza stralucit acest specific - e capacitatea lor de a vorbi cu umor despre lucrurile cele mai grave, de a folosi ironia, autoironia, spiritul ludic, aluziile culturale subtile cu o eleganta ce-i tine departe si de bascalia groasa si de patetisme. Avem din fericire (caci e chiar o fericire sa-i citesti) aproape toate cartile lui Barnes si ale lui Lodge traduse in romaneste, in ultimii ani foarte repede dupa aparitia in engleza. Din bibliografia lui Lodge au aparut in seria de autor de la Polirom 13 romane, majoritatea prelucrand fictional un "material trait", viata campusurilor universitare in care scriitorul si-a petrecut aproape patru decenii ca profesor de literatura engleza. Cel mai recent roman al lui (si, probabil, ultimul, dupa cum a declarat) e in mai mare masura autobiografic: atinge - pe langa teme universale mult batute precum imbatranirea, relatiile de cuplu si de familie, tendintele societatii de consum - un subiect despre care s-a scris mai putin desi afecteaza o mare parte a omenirii. E vorba despre scaderea auzului odata cu avansul in varsta. Intr-o nota finala a romanului "Mort de surd", David Lodge precizeaza ca, desi e vorba de o fictiune, atat personajele, cat si intriga fiind creatii ale imaginatiei, "surzenia naratorului si a tatalui sau isi au originea in propria experienta". Caci scriitorul, ca si personajul lui principal, profesorul de lingvistica Desmond Bates, a inceput sa auda tot mai prost dupa 50 de ani, ceea ce a avut consecinte in viata personala, sociala, profesionala, iar aparatele auditive performante nu pot rezolva nici ele satisfacator dificultatile de comunicare. In plus, surzenia, constata Lodge prin intermediul personajului sau, este comica, te face ridicol, starneste iritare, spre deosebire de orbire, care e tragica si trezeste compasiune. Handicapul auzului deficitar, dezagreabil si pentru surd si pentru anturaj, duce la excludere, la izolare, e o lenta introducere in lunga tacere finala. In engleza, cuvantul deaf (surd) este apropiat ca pronuntie de death (moarte), iar jocul de cuvinte din titlul original, Deaf Sentence, are conotatii greu de echivalat. (Constient de piedicile pe care stralucitele lui artificii verbale le creeaza traducatorilor, Lodge le dedica acestora romanul. Roxana Marin isi merita dedicatia, desi uneori e nevoita sa explice in note de subsol asocierile intraductibile.) "Mort de surd" e scris sub forma unui jurnal care alterneaza persoana I cu persoana a III-a - subiectivitatea si obiectivarea - tinut de un profesor universitar de lingvistica din noiembrie 2006 pana in martie 2007. Desmond Bates, nevoit sa se pensioneze anticipat din cauza degradarii progresive a auzului, se instaleaza intr-o confortabila rutina cotidiana, din care il scot doar vizitele facute tatalui de 89 de ani si corvezile unor obligatii sociale, pe care le onoreaza de dragul sotiei. Pe masura ce Desmond devine tot mai inactiv si mai izolat, aceasta, ca intr-un sistem de vase comunicante, cunoaste o tarzie ascensiune profesionala si debordeaza de vitalitate. Cei doi copii ai lui si cei trei ai ei din cate o prima casnicie isi au deja vietile lor independente si familia se reuneste numai de sarbatori. Desmond nu-i poarta de grija decat morocanosului tata care refuza sa-si paraseasca locuinta londoneza pentru un camin de batrani si a carui decrepitudine, dementa senila si alunecare in moarte sunt consemnate in jurnal intr-un balans tragi-comic exceptional. Epica e potentata de o tanara americana care-i solicita profesorului indrumari pentru o teza avand ca subiect stilistica biletelor de adio ale sinucigasilor. Adevarata diavolita - seducatoare, insuportabila, derutanta - aceasta femeiusca aduce sare si piper erotic, tensiune si neprevazut in viata pensionarului cumsecade.
Roman tandru si lucid despre naufragiile senectutii, "Mort de surd" transforma o experienta negativa in ceva placut la lectura, care te face sa razi. Un ras cu valoare terapeutica si pentru cei in varsta, si pentru cei aflati (inca) pe versantul ascendent si care ignora ce-i asteapta.