* Neuitatul actor si muzician, celebrat de adolescenti *
"Sunt Pittis, buna seara!", s-a auzit din nou, rostit raspicat, pe scena Teatrului Bulandra. A fost modul in care un liceean mai curajos, component al formatiei String's Muse, a incercat sa-l omagieze pe Florian Pittis, o personalitate covarsitoare, care a influentat si inspirat tineri din diferite generatii si care nu poate cadea in uitare. In preajma Floriilor, intre 6 si 8 aprilie, sala Izvor a fost arhiplina cu liceeni ce au participat la cea de-a doua editie a Festivalului de arte pentru liceeni "Florian Pittis". Prima seara a fost dedicata muzicii, a doua teatrului, iar a treia a adus, pe langa gala premierilor, recitaluri sustinute de Florin Chilian, Mircea Baniciu, Nicu Alifantis si Ducu Bertzi. Acesta din urma s-a aflat si in juriul festivalului, alaturi de actorii Irina Petrescu, Mihai Constantin, de Virgil Iantu, de profesorul Victor Ioan Nicolae si de Anda Pittis, presedintele juriului.
In deschiderea festivalului s-a lansat albumul "Ducu Bertzi & Florian Pittis in concert", inregistrarea unui spectacol memorabil, ce a avut loc cu trei ani in urma, la sala Amfiteatru a TNB: ""Domn' Profesor" dorea sa recite si noi nu faceam altceva decat sa-i oferim cadrul necesar", isi aminteste Ducu Bertzi. "Apoi el a intrat incet in piesele noastre, si astfel eram un corp comun, o singura respiratie. Atmosfera se crea imediat, si o stare de tensiune placuta se instala pe scena. Nici nu simteam cand treceau orele. Dupa concert, toti eram storsi, atat de mare era incarcatura emotionala. Au urmat zeci de concerte in tara si afara, iar intre noi s-a inchegat o relatie umana cu totul speciala. Prezentul, viata, clipa - cum spunea Motu - trebuiau traite. Acum s-a asternut linistea, dar, cu siguranta, uitarea nu se va asterne niciodata".
In sprijinul gandurilor lui Ducu Bertzi a venit si atmosfera creata in cele trei seri ale festivalului. Tineri curati "la trup si la suflet", emotionati, talentati, entuziasti, avizi de arta (cu totul altfel decat ne sunt prezentati la televizor!) au transformat Teatrul Bulandra intr-un spatiu efervescent. Impresionant este si faptul ca aceasta initiativa a apartinut tot unor liceeni, anume "colegilor" mai mici ai lui Florian Pittis. "Initiativa acestui festival a avut ca inspiratie spiritul vesnic adolescentin al fostului lazarist Florian Pittis", spune Andrei Gheorghe, presedintele Consiliului Elevilor Colegiului National "Gheorghe Lazar". "Multe personalitati au pornit de pe bancile acestui liceu de-a lungul timpului, dar ceea ce-l face special pe Florian Pittis este faptul ca nu a uitat niciodata ca a invatat aici. Venea sa faca teatru in liceu, tinea concerte, participa la ore de dirigentie, nu lipsea niciodata de la zilele liceului. Era mandru ca facuse scoala aici, spunea asta ori de cate ori avea ocazia, si daca afla ca esti, sau ai fost lazarist, deveneai imediat prietenul sau. Impreuna cu colegii din consiliu si cu conducerea colegiului, ne-am gandit sa-l comemoram, sa-i pastram viu acest spirit. Inainte de festival, am mers pe la clase sa le explic despre ce-i vorba si elevii stiau nu doar ca este actor si cantaret, dar tot felul de amanunte legate de el. Festivalul si-a atins tinta, a fost o editie mai buna ca anul trecut, juriul mai exigent, lume mai multa, speram sa crestem de la an la an".
Cuba dezlantuita:
"Pasion de Buena Vista"
La doua luni dupa ce asistasera la un spectacol mai degraba mediocru, bucurestenii au umplut, totusi, Sala Palatului, pentru a se intalni cu alti artisti cubanezi. De aceasta data, au avut parte de un show ireprosabil, de cea mai buna calitate. Chiar inainte de a incepe concertul, se simtea mana profesionistilor nemti ce se ocupa de acest proiect: de la grafica de exceptie a afiselor, la decorurile de pe scena (oare de cand nu am mai vazut pe scena, de cele mai multe ori golasa si intunecoasa, a Salii Palatului asa ceva?) si la standurile cu discuri, caiete program, palarii cubaneze, unde artistii au acordat autografe dupa incheierea concertului. Spectacolul a fost, si el, foarte bine gandit, imbinand muzica cu dansurile exuberante. Au impresionat vocile calde ale celor trei veterani ai cantecului cubanez, cu un plus pentru acest domn subtirel, cu mustata si cu parul alb, care valseaza cu bastonul la cei 76 de ani ai sai - Pachin Inocencio. In ceea ce priveste dansul, componentii grupului Tropicana au adus tot ce are mai bun Cuba in acest domeniu, ritmuri fierbinti de salsa, rumba, cha-cha, costume extravagante si exces de energie, miscari explozive. Cativa zeci de spectatori si-au putut incheia dansul inceput in sala chiar pe scena, la invitatia cubanezilor. Iar cand dansatorii si-au incheiat programul si spectacolul parea ca s-a incheiat, au aparut la rampa cei din linia a doua: instrumentistii si cantaretii mult mai tineri ai grupului La Idea, care s-a dezlantuit, in ritmuri moderne, precum niste copii dupa plecarea parintilor de la o petrecere.
Mahalaua Mon Amour
* TUDOR GHEORGHE in forma absoluta *
A doua zi, pe 8 aprilie, o alta surpriza placuta la Sala Palatului: din nou scena era impodobita cu un decor de bun gust, din nou sala plina, lumini bune, sonorizare fara probleme, si toate acestea, pentru un artist... roman! Un artist care fara sa apara la televiziuni, fara campanii pompoase, reuseste de fiecare data, indiferent de proiectul pe care il propune, sa umple salile in care canta (de aceasta data au fost doua concerte consecutive la Palat!) si sa convinga: Tudor Gheorghe. Artist prolific, olteanul lanseaza fara odihna albume pe care le canta in lungi turnee prin tara, iar cand incheie un proiect, porneste imediat la drum cu un altul. De aceasta data, el a propus ceva ce pentru multi poate parea o surpriza: muzica mahalalelor. "Nu, n-am innebunit", si-a explicat Tudor Gheorghe optiunea. "Poate o sa ziceti: "Uite, saracu' nea Tudor, dupa concertele cu orchestra simfonica, ce a ajuns sa cante, a innebunit si era om de treaba". Dumneavoastra, publicul meu, stiti cat de fascinat sunt de perioada interbelica, de oamenii, de intelectualii de atunci, de tot ceea ce insemna muzica, pictura, poezie. Vreau ca tinerii romani ce pleaca azi in strainatate sa stie si sa se mandreasca cu acei ani, sa spuna: "Nu am fost mereu asa, uite cum eram pe-atunci!". Asa ca am facut concerte in care am restituit acea muzica, mai intai folclorica si apoi muzica usoara - Jean Moscopol, Titi Botez, Cristian Vasile. Dar imi lipsea ceva, o za in acest lant: anume, starea aceea de mahala, cantecele oamenilor abia veniti de la tara, ce nu se acomodasera deja cu orasul, care aveau sentimente puternice, firi iuti si directe". Povestind, cu umorul care-l caracterizeaza si, mai ales, cantand, alaturi de un taraf de patru lautari, Tudor Gheorghe a dezvaluit publicului adevarata frumusete a acestor cantece, de multe ori sfasietoare, uneori vesele si saltarete, care deseori sunt catalogate drept "tiganeli", muzica de calitate inferioara. Spectatorii care in trecut apreciasera prelucrarile simfonice, cantecele compuse pe versuri scrise in inchisorile comuniste sau muzica distinsilor domni si domnite din anii interbelici, au aplaudat acum "Inel de aur" sau "Da, mama, cu biciu-n mine". Probabil ca multi dintre admiratorii sai si-au dorit sa asculte pentru prima data cu atentie aceste cantece, in vreme ce spectatorii veniti pentru muzica de mahala (putini, ce-i drept) au descoperit o voce si un artist cu suflet mare. Din cele aproape 400 de cantece din care si-a selectat repertoriul pentru acest concert, Tudor Gheorghe a cantat chiar si o... manea, ce-i drept, una scrisa de Anton Pann. "Intr-un fel cant cu copiii, altfel cu preotii, altfel cu orchestra simfonica. Aceasta cred ca a fost cea mai dificila incercare muzicala de pana acum", a declarat artistul, care a adus un omagiu lui Gheorghe Motoi, cantaretul din Clejanii anilor '50.
Fotografiile autorului (4)