Guvernul crede ca salvarea ne vine de la educatie. Aici se va aplica cu strictete programul anticriza constand in reducerea bugetului si schemei de personal. Organigrama va fi redusa cu cinci la suta si cu vreo 60 de mii de suplinitori. Pentru un sistem si-asa subdezvoltat, reducerea bugetului inseamna incalcarea legii care prevede alocarea a 6 la suta din produsul intern brut pentru educatie.
Recent, Uniunea Europeana a facut o evaluare a invatamantului, la care am ramas corigenti. Rezulta din raport ca Romania este printre cele mai needucate tari din spatiul unional. Numarul de cazuri de abandon scolar a crescut, dupa cum a scazut si numarul profesorilor. Ambele fenomene sunt produsul direct al saraciei care sufoca mai ales invatamantul rural, unde functioneaza cei mai multi suplinitori, deveniti acum balast bugetar si victime colaterale ale crizei.
Acelasi raport european constata alt fenomen, cumva complementar celor de mai sus, nu numai numarul elevilor si al profesorilor e in cadere, ci si calitatea educatiei. S-a constatat, odata evaluate testarile nationale, ca elevii sunt mai slabi decat acum cativa ani. La fel si profesorii. Nu exista nici o universitate romaneasca in top 500. Saracirea din educatie ne costa scump. Profesorii cat de cat competenti prefera sa mearga la munci necalificate si descalificante in strainatate. La fel si absolventii. Desi numarul studentilor este in crestere, nu se ingramadeste nimeni sa le ofere de lucru. Poate si pentru ca educatia respecta legile fizicii si nu poate inventa ceva acolo unde nu este nimic. In ciuda promisiunilor ca li se vor scadea impozitele daca angajeaza absolventi, patronii isi trimit vanatorii de capete pe pasunile firmelor concurente, nu in holul liceelor sau facultatilor.
Educatia este piatra in casa a oricarei guvernari. Toata lumea ii lauda calitatile dar, la o adica, este sedusa, abandonata si eventual escrocata de bani. Educatia a fost azilul de noapte si pusculita din care s-a facut lifting facial si moral tuturor mai-marilor zilei. Sub temeliile scolii romanesti au sapat interesele de clan al sinistrelor si sinistrilor invatamantului, cei care si-au adus hoardele de lacuste prin inspectorate si au lipit banii europeni pe fruntea clientilor de partid. Aici sunt banii dumneavoastra, in impostura academica a multor politicieni, in investitiile prostesti, in programele invechite tocmai bune sa mentina in memoria publica autori irelevanti, ilustre nulitati cultivate de elevii lor de suflet care, din lene sau incompetenta, n-ar mai deschide o carte sa nu se epuizeze nervos. Educatia a cazut prada prostiei ridicate la rang de politica de partid si de stat. Sentimentul e ca s-au pierdut instructiunile si ca nimeni nu mai stie la ce folosesc vocatia, studiul si perfectionarea profesionala. Elevii si studentii se plictisesc de moarte si vaneaza o diploma care le permite sa spere ca vor gasi ceva de lucru in strainatate. Profesorii isi extrag stiinta din niste conspecte de pe vremea lui Pazvante, iar politicienii au idei putine si fixe.
Un singur fapt nou s-a adaugat gramezii de probleme bine-stiute si aproape monotone ale educatiei. Anume ca, desi s-a stabilit printr-un protocol semnat de toate partidele ajunse la putere ca, si-acum citam: educatia este prioritatea zero a guvernarii si a clasei politice, nu s-a avansat nici un pas in aceasta directie. Ba dimpotriva. i nu e de mirare ca e asa: niste oameni mai scoliti si cu mai mult simt matematic ar fi specificat ca educatia e pe primul loc, nu pe locul zero. Pentru ca, daca pornesti de pe primul loc, s-ar putea sa ajungi primul. Cei de pe locul zero e greu de stiut unde ajung. Probabil la rebuturi.