- Nimeni nu-si poate permite sa ignore un partid care obtine intre 5-7% din locurile din Parlament si care poate oricand deveni un partener de guvernare - cum era sa si devina in decembrie 2008. Aceasta este logica politica implacabila, pe care politicienii o imbraca apoi intr-un discurs cu pretentii de principialitate.
Dincolo de aceste considerente generale, fiecare partid prezent la congresul UDMR a avut si o motivatie specifica: PSD dorea probabil sa repare relatiile sifonate intrucatva de respingerea UDMR ca partener de guvernare in momentul crearii Coalitiei pentru Romania. Nu intamplator l-a trimis la Cluj pe Viorel Hrebenciuc, marele arhitect al unirii cu UDMR, in cuget si simtiri, adica in afaceri si politica, si nu intamplator domnul Hrebenciuc a fost intampinat de bunul sau prieten, Attila Verestoy. Imaginile care-i infatisau pe cei doi inainte de deschiderea congresului ne sugereaza reactivarea coalitiei celor 322 in perspectiva prezidentialelor. Ne putem inchipui cu usurinta ca, in discutiile lor de taina, domnul Hrebenciuc si liderii UDMR au vorbit de o noua coalitie de guvernare, dupa ce Traian Basescu va fi fost inlaturat - o coalitie care ii va readuce in fruntea bucatelor pe vechii prieteni despartiti doar vremelnic: PSD, PNL, UDMR. Acelasi rationament se aplica si prezentei liberalilor la Cluj, o prezenta fireasca de altfel, in virtutea stranselor relatii de interes consolidate in perioada celor doua guverne Tariceanu. Discursul nationalist al UDMR ba nici Constitutia nu au tulburat niciodata vechile prietenii ale celor trei partide, mai ales ca toti stiu ca nici macar acest discurs nu este serios, ci doar un instrument politic pentru mobilizarea electoratului maghiar. Mult mai importante sunt relatiile de afaceri, increngatura de interese economice, care-i unesc pe liderii politici maghiari, social-democrati si liberali, in cruciada pe care o duc pentru recucerirea suprematiei politice si economice in tara.
Pentru a nu-i lasa insa pe adversarii sai reuniti in conclav sa se simta prea relaxati si siguri de ei, presedintele Traian Basescu a decis sa vina si el la Cluj. Stia bine ca discursul sau va atrage mai multa atentie decat toate celelalte si a fost singurul care a pus accentul si pe Constitutie. In plus, domnul Basescu spera sa castige de partea lui o parte din politicienii maghiari moderati, pe care poate ultimele sale iesiri publice i-au indepartat, si, prin ei, o parte din electoratul maghiar, care de altfel a votat masiv in favoarea sa, cu prilejul referendumului asupra suspendarii din mai 2007. S-ar putea sa fie insa prea tarziu pentru acest demers: presedintele nu poate accepta autonomia Tinutului Secuiesc, iar liderii maghiari vor continua sa speculeze agresiv si abil discursul autonomist. Tot mai bine ar fi ca domnul Basescu sa incerce mobilizarea electoratului roman.
2. La reuniunea ministrilor de externe ai tarilor UE, Cristian Diaconescu, reprezentantul Romaniei, nu a mai cerut suspendarea negocierilor UE-Moldova "pentru a nu confunda actiunile lui Voronin cu aspiratiile europene ale moldovenilor". Apreciati drept corecta pozitia sa?
- Daca ne gandim la suferintele tinerilor protestatari si ale jurnalistilor de la Chisinau, desigur ca aceasta pozitie nu poate fi corecta, pentru ca inlatura singura arma internationala care se putea folosi impotriva zelului totalitarist al lui Vladimir Voronin. Nici daca avem in vedere soarta partidelor democratice din opozitia de peste Prut nu ne putem bucura de pozitia exprimata de ministrul de externe al Romaniei, pentru ca nici aceste partide nu au alta nadejde decat presiunile pe care le poate exercita UE asupra puterii comuniste de la Chisinau.
Nu putem deci crede ca domnul Diaconescu s-a gandit la protestatari si la partidele democratice din Republica Moldova, atunci cand a renuntat la cererea de suspendare a negocierilor UE-R.Moldova. De altfel, motivul invocat de el se bazeaza pe premise false, ce se cer demontate: 1. Nu majoritatea moldovenilor au aspiratii europene, ci doar o parte a lor. Altfel nu ar fi votat atat de multi in favoarea comunistilor, caci nu victoria acestora este contestata, ci dimensiunile ei. 2. Asa cum se prezinta, Republica Moldova nu satisface criteriile politice pentru intrarea in UE - sau Romania doreste cumva sa faciliteze aderarea unui regim represiv, cum este cel al lui Voronin? 3. Negocierile sunt de fapt o farsa, pentru ca puterea de la Chisinau, fiind o marioneta a Rusiei, nu doreste ca R. Moldova sa adere la UE. Toate actiunile post-electorale represive comandate de Vladimir Voronin au avut drept scop zdrobirea oricarei opozitii si inscenarea unui conflict diplomatic cu Romania pentru a reintemeia Republica Moldova ca stat satelit al Moscovei, avanpost al "marii puteri" in coasta Ucrainei, a NATO si a UE. Acesta este jocul lui Voronin, iar domnul Diaconescu nu poate sa nu-l stie.
In fata acestei strategii agresive, iata ca Romania a ales pozitia de non-combat. Multa vreme ni s-a parut mai inteligent sa nu raspundem la provocarile lui Voronin, dar acest lucru a facut ca Romania sa fie perceputa ca slaba, neputincioasa si neglijabila in ecuatia NATO/ UE-Rusia. In consecinta, Romania a devenit pentru moldoveni doar un furnizor de pasapoarte UE, ca tara de tranzit spre Occident. Indiferent insa cate certificate de cetatenie am acorda, ele nu vor salva democratia de peste Prut, deoarece UE si NATO au acceptat de fapt controlul direct al Kremlinului asupra Republicii Moldova. Din pacate, Romania pare sa fi calculat si ea ca Republica Moldova este o cauza pierduta, pentru care nu merita sa se lupte, nici macar de forma. La fel ca in 1940.