Presa din Romania are motive suplimentare de sarbatoare. Desi ocupa unul dintre ultimele locuri pe plan european in ceea ce priveste libertatea, se califica pe primele in ceea ce priveste libertatile pe care si le ia.
Probabil ca principala cauza sta in faptul ca ecranul televizorului si pagina ziarului au fost considerate principala sursa de inspiratie electorala. Politicienii si vedetele care fac audienta nu pot renunta la televiziune, radio sau la ziare. Isi pierd cumparatorii si procentele. La urne, spectatorii voteaza vedetele preferate, regretand, uneori, ca nu gasesc pe buletinul de vot si distributia telenovelei preferate.
Nici functionarii publici sau sefii de institutii nu-si pot refuza celebritatea de la televizor. i pentru ca timpul si spatiul televiziunilor sunt limitate, si numarul celebritatilor care vin sa lumineze prin tubul catodic este relativ restrans. Cum ar putea fi televiziunile libere cu atata inghesuiala pe platouri? Uneori te impiedici de personaje care nu se dau duse din studiouri, dand desteptarea si stingerea subiectelor jurnalistice, analisti priceputi la economie, educatie, sanatate, sport si politica. Presa se lipseste, astfel, de libertate, cu ajutorul catorva asa-zisi formatori sau deformatori de opinie. Lipsa de fantezie a editorilor, care aleg temele si alcatuiesc lista invitatilor, echivaleaza cu saracia discursului acestor comentatori epuizati de idei, robi ai unor contracte de prestari servicii cu conducerea televiziunilor cu pricina. Au, n-au idei, prin contract vin sa ne impartaseasca desertul lor mental. Chiar daca ideile lor sunt extenuate, multi nu dau semne de oboseala, intra in transa, devenind mesagerii unor forte mai presus de fire. Cum ar putea fi altfel cand, se zice, concentrarea presei in mana catorva patroni a devenit sursa tabloidizarii presei de toate culorile? Oligarhia din fruntea presei este principala vinovata si beneficiara a mediocritatii unei clase politice pe care a sustinut-o pe prima pagina si la ore de maxima audienta. Poate ca presa din Romania nici nu si-a dorit prea mult aceasta libertate, multumindu-se cu libertatile ei din pagina cinci. A cedat din libertatea ei pentru a-si asigura bunastarea publicitatii de stat. Audientele si tirajele au fost sustinute de generozitatea statului, el insusi mare patron de media, detinator al celui mai mare trust de televiziune si radio.
Ne aflam in fata unui paradox pe care nimeni nu are interesul sa-l descalceasca: presa este cea care a deformat asteptarile publicului, pregatindu-l pentru mediocritatea clasei politice sau, viceversa, avem presa pe care o meritam, din pricina mizeriei adunate pe scena politica? Greu de stiut. Cert este ca, de se va face vreodata curatenie in grajdurile presei, multi politicieni patati vor fi evacuati.
Criza economica a adaugat obstacole in plus in fata libertatii presei, dand posibilitatea patronilor sa-si conduca afacerea cu mana forte, sa ignore codul muncii si pe cel al bunelor maniere, concediind si cenzurand, in speranta ca-si vor pastra, astfel, ceva clientela politica si economica. Unii dintre ei chiar au renuntat la paginile politice, iar pe cele economice le scriu cu manusi de matase parfumata, tocmai pentru ca datoria fata de stat si partid le-o cere. In ultimele luni, zeci, poate sute de jurnalisti din presa au devenit, cum se spune, tot mai liberi. De contract. Dilema etica pe marginea libertatii presei a fost transferata in zona economica. Asadar, libertatea poate sa astepte pana iesim din criza economica, pana ne vindecam de criza morala si de libertatile vicioase. Presa poate alege sa ramana animalul de companie al politicienilor si afaceristilor sau sa devina cainele de paza al democratiei. Indiferent ce alege, e si asta o forma de libertate.