Criza la romani a ajuns un fel de samba din bancul cu secretarul de partid din Cuba, care ii indeamna pe muncitori sa munceasca si sa renunte la dans: "Trabajo si, Samba no, ati inteles?" spune politrucul. "Repetati dupa mine: Trabajo si, Samba..." i indata, adunarea se dezlantuie intr-un dans nebun, fredonand obsesiv indemnul tovarasului si transformand sedinta educativa intr-o caricatura dansanta. Asa si la noi, unde televiziunile, ziarele, politicienii, sindicatele, patronatele, omul de pe strada, vorbesc atat de mult si artificial despre criza, ca orice referire la acest subiect a devenit un fel de automatism plin de haz. In situatia cea mai ingrata se afla guvernantii. Ei sunt mereu descoperiti: ba n-au bani sa plateasca salariile, ba trebuie sa stinga focul sindical, ba au de schimbat, asa, ca sa dea cu tifla crizei, uniformele politiei, sau au de cheltuit zeci de milioane pentru "brandul" de tara. Criza este pe buzele tuturor. Este motor electoral, locomotiva de suprataxare, congelator de salarii, harca nascatoare de somaj si disperare. Prin criza se legitimeaza maneaua politica din pietele inrosite de steaguri si afumate de mititei, casul si clopul din varf de munte, crosul cu "burta jos" al parlamentarilor absenti si alte si alte curiozitati de la Portile Orientului. Ametit de atata larma si balci, mi-am spus ca trebuie sa existe si oameni calmi si lucizi, pentru care criza ar putea reprezenta momentul zero al unei analize ce trebuia initiata inca de acum 20 de ani. Oameni pentru care spectacolul crizei are gravitate, este dureros, starneste revolta. Unul dintre acestia este profesorul de la ASE Mircea Cosea, directorul general al Institutului National de Administratie (INA), secretar de stat in Ministerul Administratiei si Internelor. Pentru domnul ministru, exista o criza mondiala ce sta bine infipta in criza regionala si in criza locala, dar care paleste in fata crizei romanesti.
"In loc sa inlocuim teava sparta, lipim spartura cu cositor"
- Domnule ministru, pe dumneavoastra, personal, cum v-a afectat criza?
- Criza ar trebui sa ne afecteze pe fiecare, pentru ca este o scadere a potentialului de viata, pana la urma, dar in realitate, lucreaza diferentiat, de la om la om. Eu sunt intr-adevar afectat de criza, dar, ca sa fiu sincer, nu sunt afectat material, deoarece, lucrand in invatamant si in sistemul de administratie, am un venit fix. Criza ma afecteaza insa foarte mult, pentru ca sunt ingrijorat de modul in care Romania, ca economie, ca societate, reactioneaza la acest sindrom. Nu ma pot detasa, in nici un fel, de ceea ce se intampla in jurul meu.
- La nivel guvernamental, se face ceea ce trebuie pentru diminuarea efectelor crizei?
- Preocuparea pentru ceea ce inseamna criza e foarte palida in Romania, in schimb, exista o foarte sustinuta preocupare pentru elementele punctuale, conjuncturale, de zi cu zi, ale politicii economice, care nu pot fi interpretate ca masuri anti-criza. Sunt masuri de carpire, de indreptare a unei situatii, fara o perspectiva de lunga durata. E ca atunci cand ti se sparge o teava la baie si, in loc s-o schimbi, lipesti spartura cu cositor. Avem astazi un buget, care, dupa mari chinuri, incearca sa stabilizeze doar unele elemente ale crizei, si anume deficitul bugetar. Nu avem insa un program coerent anti-criza care, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa porneasca de la adevarul ca avem un element de destructurare si de restructurare in acelasi timp.
- Exista un accent pur romanesc al crizei?
- Exista o criza romaneasca, nu doar un accent! Romania este astazi atacata de o criza internationala, dar ea este in criza de foarte mult timp. Romania este marcata de un indicator vizibil, dar pe care nimeni nu-l baga in seama, si anume, deficitul contului curent. Noi consumam, traim mai bine decat am putea, pentru ca ne imprumutam foarte mult, suntem datori in mare masura pentru tot ceea ce mancam. Criza in Romania este dovedita prin faptul ca peste 70% din bunurile pe care le consumam zilnic, de la alimentatie pana la vestimentatie si utilitati, sunt din import. Este o situatie care s-a mai intalnit in istoria economiei numai in Germania, in 1946. O tara distrusa de razboi importa 70% ca sa manance. Exact cum facem noi astazi, in timp de pace.
"Noi am considerat ca planificarea este o metoda comunista. Nu-i adevarat. Nici o tara normala nu functioneaza fara planificare"
- Ce a provocat aceasta grava situatie?
- Lipsa de strategie si de conceptie pe termen lung, pe care Romania a dovedit-o din 1990, pana in prezent. Sa va dau un exemplu: investitiile straine. Noi ne-am bucurat de fiecare dolar adus in Romania, ca investitie, de orice investitor. Guvernele succesive, indiferent de culoarea politica, se laudau fiecare cu investitiile straine atrase, fara nici o cenzura. Ei bine, am primit exact tot ce nu trebuia sa primim: industrii de componente si piese de schimb, care depind suta la suta de industria si pietele straine; intreprinderi mici si medii, care nu fac decat sa confectioneze si sa asambleze, transformandu-le pe romance in croitoresele Europei; ramuri refuzate de altii, energo-intensive si cu forta de munca slab calificata, cum ar fi industria cimentului si siderurgia. Deci, ne-am incarcat economia cu elemente fara perspectiva, in raport cu tendinta internationala, ajungand, pe deasupra, sa fim legati de recesiunea altora, ca o victima colaterala a pietelor din Vest. Asadar, nu avem o conceptie despre dezvoltarea Romaniei in viitor.
- In acest context, care mai sunt resursele Romaniei?
- Doar doua: pamantul si oamenii. In acest context, noi ce facem? Distrugem invatamantul; de 20 de ani, acesta merge numai in jos, incat a ajuns sa fie comparabil cu invatamantul din secolul al XIX-lea. Absenteismul scolar si analfabetismul au reaparut, iar agricultura este un domeniu total uitat. Nu avem o politica agricola, o conceptie a dezvoltarii agriculturii, care trebuie sa faca pasul de la subzistenta la export. Noi ar trebui sa avem agricultura ca prima forta de export a tarii. Pe cand noi inca nu stim cum organizam cultivarea pamantului. Sunt probleme nerezolvate, care ne apartin noua si nu pot fi prezentate ca elemente ale crizei mondiale. Toate acestea se adauga la faptul ca nu mai avem capital romanesc. Toate bancile sunt cu capital strain. Tot ceea ce avem am vandut strainatatii. Chestiuni care devin un mare pericol pentru tara in situatii de criza. Nici o tara nu si-a desfiintat, ca Romania, centrul de gandire strategica si economica, numita planificare. Noi am considerat ca planificarea este o metoda comunista. Nu-i adevarat. Nici o tara normala nu functioneaza fara planificare ca metoda de piata. Deci, sunt destule elemente care ma fac sa am un sentiment de apasare, cand vad ca altii reusesc sa faca, iar noi suntem in situatia in care primul ministru spune in mod clar ca guvernul a avut dificultati, in aprilie, de a plati salariile si pensiile. Asta inseamna faliment.
- Daca guvernul are dificultati in a elabora o strategie corecta de iesire din criza, de ce nu preia modelele altora, validate de timp?
- Intr-adevar, exista o multitudine de astfel de strategii, pe care unii le pun in practica mai binisor sau mai greu; exista strategii celebre, cum sunt programul german, francez sau american. La noi, lucrul acesta a fost total uitat, pentru ca, in prezent, criza este un element de campanie electorala, pana la sfarsitul anului. A aparut o expresie clara a neintelegerii interesului national de catre personajele principale din politica si din economie, si acest lucru ma deranjeaza profund. Ele nu dovedesc solidaritatea necesara in astfel de situatii.
"Descentralizarea aplicata acum va face ca diferentele dintre zone sa fie din ce in ce mai mari. In al doilea rand, vom asista la tendinta unor zone de a se dezlipi de centru, punand in pericol coeziunea statului"
- Ce inseamna solidaritate in timp de criza, domnule ministru?
- Solidaritate inseamna ca greutatea crizei nu trebuie sa cada mai mult pe unii si mai putin pe altii, si mai inseamna ca este anormal sa introduci impozite si taxe noi, care blocheaza locurile de munca, cum este impozitul forfetar; inseamna ca este anormal sa ceri sporiri de salarii care nu se pot realiza. Clasa politica trebuie sa inteleaga ca interesul national nu este dependent de rezultatul alegerilor, ci de o anumita gandire comuna privind iesirea tarii din criza. Toata aceasta cearta politica ce are loc in preajma alegerilor demonstreaza ca nici un partid politic nu are un program serios de iesire din criza. Au, in schimb, programe de castigare a alegerilor, ceea ce este cu totul altceva.
- Recunoasteti ca exista, totusi, si un element pozitiv in vremuri tulburi? Este vorba de Banca Nationala.
- Eu sunt unul dintre cei care au laudat intotdeauna Banca Nationala. Am apreciat mult doua elemente care au avut rolul de a echilibra economia. In primul rand, politica de supraveghere a celorlalte banci comerciale, foarte bine orientata. Daca nu exista aceasta exigenta, sucursalele bancilor straine ar fi transferat banii in strainatate, la primul semn de criza. In al doilea rand, am apreciat politica ratei de schimb. Chiar si supraevaluarea, la un moment dat, a monedei nationale, a avut un scop precis: cresterea competitivitatii produselor romanesti la export. Altfel spus, industria romaneasca nu s-a mai putut baza, la export, pe diferenta de curs valutar, ci a fost obligata sa creasca substantial calitatea marfurilor. Desi nu a avut toate efectele scontate, masura a avut un impact pozitiv notabil.
- Cum comentati descentralizarea si deconcentrarea promovate de guvern, in miezul fierbinte al crizei?
- Descentralizarea este un principiu al UE si ne-a fost impus. Grivei, cum se spune, trebuie sa-l accepte, desi la noi nu este inca timpul sa trecem la o descentralizare de tipul celei care se preconizeaza. In primul rand, pentru ca nu este sprijinita de factorul financiar. Cum se va descurca Vasluiul, de exemplu, cu dascalii, medicii si politistii care vor trebui platiti din fonduri locale? Descentralizarea aplicata acum va face ca diferentele dintre zone sa fie din ce in ce mai mari. In al doilea rand, vom asista la tendinta unor zone de a se dezlipi de centru, punand in pericol coeziunea statului. Ne vom trezi cu zone care se vor autonomiza. In concluzie, la aceasta data, sunt foarte rezervat si cred ca este un pas facut prea rapid.
- Ar putea agricultura si serviciile sa ne salveze din situatia actuala?
- Este credinta mea de suta la suta. Toate studiile existente azi in lume arata ca, la nivelul anilor 2018-2020, vom intra intr-o noua criza - criza alimentara. Este inevitabila. Marii castigatori vor fi cei care vor avea o agricultura de export. Avand acest avantaj, Romania ar putea sa devina ceea ce azi sunt tarile exportatoare de petrol, pentru ca alimentele vor fi la fel de scumpe ca petrolul. Dar ca sa poti ajunge acolo, trebuie sa incepi de pe acum, ori inca nu se vede nimic, nu stim nici ce sistem de agricultura o sa facem.