Pentru a doua oara romanii aleg deputati in cel mai mare for legislativ continental. Prezenta la urne pare sa fie insa compromisa. De la sondaj la sondaj, absenteismul ia proportii. Tendinta fireasca, zic unii, din cauza fracturii dintre electorat si politicieni. Alegerile vor interesa tot mai putini, votantii preferand sa-si proiecteze vointa si efortul catre obiective personale.
In treacat fie vorba, te intrebi uneori cine-i voteaza, de fapt, pe politicienii care, de altminteri, de-ar fi sa ne luam dupa lege, reprezinta vointa a sute de mii de muritori de rand. Adevarul e ca, dupa modelul oligarhiei politice, exista si o oligarhie electorala formata din oameni decisi sa-si voteze pana in panzele albe partidul sau reprezentantul. Dintre acestia sunt unii care vin de drag, pentru ei votul fiind, in continuare, un mecanism democratic esential. Altii vin la urne din obligatie, pentru ca vor sa-si propulseze, din nou, actorul preferat pe marea scena a politicii. E drept, statisticile nu ne-o spun, dar putem observa cu ochiul liber ca, in vreme ce preferintele politice s-ar putea modifica de la o zi la alta, mai ales pentru ca doctrinele au consistenta gazelor de lupta, structura sociala a votantilor este, de la un tur la altul, cam aceeasi, un alt motiv al absenteismului fiind, desigur, speranta de viata si factorul biologic care au si injumatatit electoratul initial al partidelor de stanga. Oricum, strategiile electoral-gastronomice ale acestor partide au fost insusite si de partide care pana mai ieri blamau populismul si s-au umplut strazile de victime ale luptei pentru mititei, sarmalute si bere. Mai cu seama mititeii au intrat in asa masura in plachiile politice ca te intrebi de ce nu li se dedica un imn, o epopee sau un monument.
Un alt motiv pentru care oamenii nu par sa nu prizeze votul european este legat de modul in care se face campania. Ca si in 2007, alegerilor din acest an le lipseste miza continentala, ele parand, mai degraba, momentul in care partidele isi vor regla diferendele din politica interna. Varza de Bruxelles e gatita dupa metoda traditionala a ghiveciului. Dupa un deceniu de straduinte pentru aderare si doi ani de integrare europeana, Romania se afla in acelasi punct de unde a plecat. Electoratul nu a aflat azi mai multe ca ieri despre necesitatea si seriozitatea votului pentru parlamentul european. Nici politicienii nu se grabesc sa-i spuna mai multe. Sentimentul general este ca politicienii se pregatesc din nou sa faca figuratie din spatele lat al vreunui grup parlamentar influent si instarit. Nu ne-a impartasit nimeni nimic din ideile de reforma constitutionala, nici nu stim daca politicienii nostri ar putea avea o sugestie pentru a scoate din criza masinaria economica europeana. Ca de obicei, trebuie sa giram pe intuneric bijuteriile partidului, de regula, victime ale votului uninominal la alegerile pentru parlamentul intern.
Absenteismul romanesc, asa cum rezulta din sondaje, este premeditat. Lansarea candidatilor europarlamentari si a campaniei electorale, de altfel fastuoasa, i-a avut ca maestrii de ceremonii pe candidatii partidelor la prezidentiale. Discursul s-a concentrat in jurul acestora, dand senzatia ca, pentru politicieni, votul la prezidentiale este mai important decat cel pentru europarlamentare. Mai cu seama ca unii dintre candidati au venit cu un mesaj antieuropean, promitand nationalizari, arestari cu duba si santiere pentru vietasii politici. Pentru multi votanti alegerile au inceput sa starneasca iritarea. Poate si pentru ca, desi nu schimba nicicum viata reala, schimba pentru o vreme programele de televiziune si, pentru a face loc emisiunilor electorale, scot din grila telenovelele sau programele preferate!