O noua premiera, un nou succes: SINUCIGASUL

- La Teatrul National din Bucuresti -



Succesul acestui spectacol a fost garantat, cred eu, in primul rand, prin alegerea textului, adica din clipa in care un tanar regizor de forta si talentul lui Felix Alexa s-a oprit asupra acestei cutremuratoare creatii a lui Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg rus (1900-1970), nascut la Moscova, intr-o familie de nemti proveniti din Tarile Baltice. Cultivat, rafinat, frumusel, cu aspect de dandy, el a intrat curand in cercul avangardistilor rusi. Inca adolescent, Erdman il intalneste pe marele poet rus Vladimir Maiakovsky - pentru care dezvolta un adevarat cult. Mai apoi este vrajit de un alt mare liric, Serghei Esenin. In tot acest timp, pasiunealui pentru scris capata diverse forme, la inceput, mai ales poetice. Ceva mai tarziu incepe sa scrie si teatru, iar succesul vine chiar de la prima piesa, "Mandatul", aplaudata de public, dar nu si de cenzura vremii, care interzice un timp spectacolul. Legendarul Vsevolod Mayerhold (1874-1940), actor si regizor care a creat o veritabila "scoala" de teatru in Rusia, l-a ajutat enorm de-a lungul carierei pe Erdman, fiind cel ce-i comanda piesa "Sinucigasul". In acest timp, Erdman e in plina glorie! Calatoreste mult, il cunoaste pe Maxim Gorki. Si isi iubeste cu pasiune patria, ale carei suferinte le transpune in scris. Dupa interzicerea piesei, ca sa apere spectacolul si pe Erdman, Stanislavsky insusi indrazneste sa-i scrie lui Stalin, care ii raspunde evaziv. In cele din urma, Erdman este socotit un fel de "dusman al poporului"... Isi revine tarziu din "vina" asta...
De la acest moment istoric au trecut aproape 80 de ani. Si totusi, dramele descrise in piesa lui Erdman sunt si ale noastre, replicile si situatiile in care se afla personajele ne sunt foarte... familiare. Dar iata cum isi motiveaza Felix Alexa aceasta fericita alegere:
""Sinucigasul" este o piesa ciudat de actuala. "Viata n-are sens" e replica finala a acestei piese geniale, scrisa cu un curaj nebun de un tanar de 28 de ani, al carui talent a fost sugrumat. Intre lozinca spusa in actul intai - "Viata e minunata", si replica finala, se zbate un destin.Aparent simplu, banal, de o banalitate simbolica, destinul lui Podsekalnikov devine exemplar, din clipa in care sinuciderea ii este comandata si organizata de ceilalti... (...) Morala acestei piese este deosebit de actuala. O actualitate ce ar trebui sa ne dea de gandit...".
...Din fericire pentru noi toti, pentru teatrul romanesc, pentru spectatorii romani si, desigur, pentru Felix Alexa, in tara noastra exista... Dan Puric. Un unicat! Dupa acel uluitor "Don Quijote" (drama universala a omului naiv, dar bine intentionat in bunatatea si curatenia lui, care se lupta cu morile de vant, pe care l-a creat si cu care a zapacit spectatorii din toata lumea), acum, in rolul sinucigasului, Dan Puric, acest "Cruciat neobosit al renasterii noastre spirituale" - cum l-a numit maestrul Radu Beligan - salta iarasi in picioare spectatorii, care-l ovationeazaminute in sir! Colegii lui de distributie sunt, cu totii, excelenti. Lista e prea lunga pentru acest spatiu. Ma plec, totusi, cu deosebita admiratie, fata de creatiile unor mari actrite precum Adela Marculescu (in rolul Serafimei) si tanara Ileana Olteanu, atat de emotionanta in rolul Masei!
Un aliat de forta al spectacolului este decorul creat de Ruxandra Ion. O succesiune de usi mari, inalte, reci, metalice, cenusii, care se deschid si se inchid intruna cu zgomot, ca o zbatere permanenta a unor destine condamnate la o zvarcolire chinuitoare intre minciuna si adevar, intre inocenta si cinism, intre cinste si compromis, intre viata si moarte. Sa-l felicitam, asadar, pe Felix Alexa, invatacel al lui Peter Brook, autor al multor spectacole premiate acasa si in lume, cu participari internationale de rasunet, pentru acest superb spectacol al sau. (Poate cel mai bun dintre cele create in ultimii ani, dar din care, cred eu, ar mai trebui sa taie, un pic, spre final!) Aplauze infinite pentru Dan Puric! Mai ales cu acest... "Sinucigas" el ne demonstreaza ca Dumnezeu l-a inzestrat cu nebanuita forta, pentru a-si putea apara... fragilitatea!