Siruri, siruri de pisici

Noi suntem trei surori si un frate si locuim cu familiile noastre intr-o vilisoara - rod al trudei bunicilor si parintilor nostri.



Avem curte mare si gradina cu multa verdeata, dar si cu multe animale.
Povestea mea este despre Lili, pisicuta surorii mele mai mari. Lili este alba cu pete cafenii, delicata, cocheta si gratioasa ca o adevarata Musette. Iubitul ei este motanul tarcat si cam murdarel, care patroneaza incontestabil toate acoperisurile din zona. Si uite asa incep povestile cu Lili si copilasii ei - pisoiasii, care se desfasoara totdeauna cam la fel, aducandu-ne multa bucurie si terminandu-se cu tristeti.
Incepem: Lili este iar gravida, agitatie mare. Ma rog, vine si vremea si face puisorii, trei sau patru. Locuiesc cu totii la sora mea, intr-un cosmai mare sau unde vrea Lili - sub pat, in dulap, in servante. Noi, cu totii, ii urmarim cu dragoste in scurtul lor drum spre crestere si cu micile lor evenimente: au facut ochi, au inceput sa mearga, incep sa iasa din cosulet, mananca singuri. Dumnezeule, au inceput sa se joace, sa se spele etc.
Urmeaza partea fericita a povestii. Ne bucuram de ei, cateodata ii fotografiem, eu ii botez, fiecare serie are neaparat un Botisor si un Bebe. Dar mai sunt si alte vedete, ca Independentul, Frumoasa. Da, Frumoasa a fost ca o adevarata printesa, ii lipseau condurii si rochita. Ne povestim intre noi micile lor evenimente, mici intamplari surprinse de noi, adevarate instantanee. Este un deliciu s-o vezi pe Lili cum miauna la usa ce duce la bucatarie, si cand o deschizi, toti pisoiasii asteapta in prag si o tulesc in casa, unde incepe "dansul". Prezenta lor face parte din insasi viata noastra de zi cu zi, aducand zambete pe fetele noastre si ale copiilor nostri, deja mari. Traim din plin aceasta perioada ferice, cu gandul mereu ca e scurta si urmeaza raul.
Incepe apoi raul, caci micii pufuleti, pe la doua luni, trebuie sa fie dati, pentru ca fiecare familie are deja cate o pisica de la Lili.
Se asterne atunci o tristete grava si tacuta, pe rand li se gaseste cate un stapan, si sora noastra, "mama" lui Lili, numai ce ne anunta: "Vezi ca maine pleaca Botisor". Mereu spun sau spunem sa nu ne atasam, dar degeaba. In seara respectiva, cel "ce pleaca" este alintatmai mult, ni se rupe inima dupa el. Nu o sa uit cand trebuia sa plece Frumoasa, atata am mangaiat-o, atata am "sfatuit-o" incet, la ureche, sa aiba grija sa fie cuminte, m-am intors de trei-patru ori s-o mai vad.
Si incet-incet ramanem fara "copii". Suntem cu totii mai abatuti, mai putin comunicativi. Lili se plimba dezorientata si fara rost prin casa, apoi viata isi reia cursul ei normal si monoton.
Uite-asa, in micul nostru clan, vin si pleaca, spre bucuria si tristetea noastra si a lui Lili, siruri, siruri de pufuleti - pisicute. Sa le fie viata buna si vesela pe unde or fi!!!
LUCRETIA GHERGHEL