E 15 iunie si ne gandim, iarasi, la Eminescu... Dincolo de teii impovarati de flori si de arome imbatatoare, dincolo de sarma ghimpata si nedreptatile istorice, de regimurile politice si de asteptarile Basarabiei, de sus, din inaltimi, continua sa ne lumineze spiritul nostru tutelar, Luceafarul constiintei si limbii romane. Oricat de persistent ar fi curentul de opinie ca patria, neamul, credinta, marii inaintasi, parintii, omenia, traditia, memoria colectiva au devenit anacronice si ne impiedica sa ajungem la "viitorul luminos", opera lui Eminescu demonstreaza contrariul, ne da trainicia radacinilor si imprastie pleava care intuneca mintea multimilor. Eminescu a fost si a ramas cea mai adanca si cea mai actuala voce a neamului romanesc. Si va ramane, atata timp cat va exista acest neam, fiindca pe gandirea si simtirea lui se sprijina fiinta noastra nationala, fiindca in mare masura aceasta gandire si simtire a trecut in noi, in milioanele de urmasi care formam neamul romanesc. Ori de cate ori Eminescu a fost stramtorat, scos din scoala sau cenzurat, tot de atatea ori, neamul romanesc era lovit de moleseala, neunire, degradare si dezagregare, de atatea ori cadeam in umilinta, slugarnicie si marasm. Lupta impotriva lui Eminescu nu a incetat nici o clipa, fiindca dragostea si credinta lui Eminescu fata de Tara si Neam supara, si astazi, ciocoimea, profitorii si ratatii care au nevoie de patrie, numai ca sa le fie punga plina si sa se "lustruiasca pe sine". Cei care astazi doresc sa demoleze temeliile din care rasar opera si crezul lui Eminescu urmaresc sa lase o natiune fara substanta si fara identitate nationala. Nu vreau sa cad in profetii, dar nu pot sa-mi inchipui cum ar fi aratat Basarabia fara Eminescu, cum ar fi supravietuit fiinta noastra romaneasca rusificarii, sovietizarii si deznationalizarii. Sunt convins ca intelectualitatea basarabeana, indiferent de generatie, s-a format si s-a ridicat din opera eminesciana, ca oricat de barbare si omniprezente erau cenzura si securitatea sovietica, in cercurile studentesti si universitare, circulau clandestin, in fotocopii, de la o generatie la alta, manuscrisele lui Eminescu despre Basarabia. Orice intelectual va recunoaste cu mandrie ca adevaratul profesor de limba, gandire si simtire romaneasca i-a fost opera poetica si politica a lui Eminescu. Papusarii si marionetele rosii de la Chisinau, cu sustinerea "fratelui mai mare", se zbat sa opreasca mersul istoriei, terorizeaza populatia si mana tineretul prin coridoarele mortii, dar cu tot cu Kremlinul lor, ei sunt total neputinciosi in fata lui Eminescu, a testamentului eminescian, gravat in inimile basarabenilor constienti de originea lor: SUNTEM ROMANI SI PUNCTUM! Cand se va scrie istoria adevarata a rezistentei basarabene, a miscarii de desteptare si a luptei pentru limba, alfabet, identitate nationala, tricolor, dar si decomunizare, Eminescu va fi in fruntea fruntilor, fiindca opera lui ne-a dat buletinul de identitate, constiinta, simtirea, gandirea si demnitatea nationala. In fond, exista o singura Basarabie autentica si vesnica - Basarabia lui Eminescu. Si atat. Eminescu nu are nevoie nici de lauri, nici de elogii, nici de medalii. Daca ne-ar cere ceva cu adevarat, aceasta ar fi ca sa ne pastram cu sfintenie memoria, fiinta nationala, credinta, demnitatea, istoria si limba romana, care ne aduna pe toti ca pe un neam si ca pe o suflare unica.